„Boala Lyme este supradiagnosticată. Dacă căpușa este scoasă în primele 24 de ore, există un risc nul de a transmite boala” Interviu cu dr. Adrian Marinescu, medic infecționist

Medicul infecționist a demontat câteva mituri legate de mușcătura de căpușă și de temutele ei complicații. Prevenția rămâne cel mai important lucru de făcut și ne revine nouă, părinților.

Laura Udrea, redactor

Primăvara-vara este sezonul căpușelor. Deși mulți copii ajung la spital mușcați de căpușă, foarte puțini fac boala Lyme. Iar dintre aceștia, abia 5% ajung să facă temutele complicații, neuroborrelioză sau artrita Lyme. Și asta în lipsa tratamentului. „Boala Lyme este supradiagnosticată“, crede dr. Adrian Marinescu, medic primar de boli infecțioase la Institutul Matei Balș din Capitală.

Odată cu vremea frumoasă a venit și sezonul căpușelor. Medicul infecționist Adrian Marinescu demontează trei cele mai mari mituri legate de mușcătura de căpușă și spune că, în lipsa unor diagnostice, boala Lyme a devenit supradiagnosticată. „De cele mai multe ori nu este o boala Lyme reală“, spune medicul.

Dr. Adrian Marinescu, medic primar de boli infecțioase, este
director medical al Institutul Matei Balș

TOTUL DESPRE MAME: Ce este boala Lyme sau borrelioza?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Este o afecțiune bacteriană care se transmite prin mușcătura de căpușă. Important de menționat aici este că există un anumit tip de căpușă, din genul Ixodes, și că transmiterea presupune să existe un contact cu căpușa de aproximativ 24 de ore. Deci, această afecțiune bacteriană, care înseamnă infecția cu Borrelia burgdorferi (n.red.: o specie bacteriană din clasa spirochetelor din genul Borrelia și este unul dintre agenții cauzali ai bolii Lyme la om) – din nou, important de spus, că este vorba strict de această Borrelia – se mai numește și boala Lyme.

Mitul #1: nu orice copil mușcat de căpușă face boala Lyme

TOTUL DESPRE MAME: Altfel spus, nu orice mușcătură de căpușă poate provoca boala Lyme?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Păi am putea spune mai clar și să demontăm astfel mitul care spune că orice mușcătură de căpușă duce la boala Lyme. Aș spune că cele mai multe dintre mușcăturile de căpușă NU NE FAC NIMIC. Animăluțele noastre sunt mai afectate de căpușă, decât noi, și aici e o altă discuție. Dacă vorbim de mușcătura de căpușă la om, se întâmplă destul de rar și în anumite momente din sezon, adică atunci când există acele căpușe despre care vă spuneam – genul Ixodes. Dar mai e ceva important de spus, dintre cei care fac infecția cu Borrelia burgdorferi sau borrelioza, imensa majoritate nu ajung la acele complicații de temut, adică la forma cronică de boală. Borrelioza poate să se rezolve ușor și să nu ajungă la complicații în cele mai multe dintre cazuri. Cei mai mulți nu fac această boală.

TOTUL DESPRE MAME: De ce la unii se declanșează boala iar la alții nu?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Depinde în primul rând dacă a fost sau nu infectată căpușa. Căpușa trebuie să fie infectată pentru a transmite boala. Trebuie să fie un anumit tip de căpușă și ea să fie infectată. Ea transmite bacteria. Și mai e un lucru important de spus, despre care iar nu se știe, că în momentul în care vorbim de mușcătura de căpușă sunt și alte boli infecțioase care pot să fie transmise. Într-adevăr, boala Lyme este cea mai cunoscută, dar pot să ai babețioză, encefalită, o mulțime de alte boli infecțioase.

TOTUL DESPRE MAME: Am găsit la un moment dat o informație care spune că, în afara faptului că nu toate căpușele transmit boala Lyme, ar fi vorba și de niște limfocite care, dacă sunt prezente, ne apară de spirochete precum Borrelia. E adevărat?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Acesta este tot un mit. Evident că sunt mai mulți factori care pot să influențeze. În momentul în care faci infecția, contează și sistemul imunitar. Contează în primul rând ce cantitate infectantă este, cât timp rămâne acea căpușă – mă refer strict la acele căpușe infectate, nu vorbim de altele – și contează cum e sistemul imunitar. Și, evident, contează dacă nu am făcut nimic în demersul de a trata, adică dacă este neglijată respectiva infecție.

TOTUL DESPRE MAME: Ați tratat și tratați in continuare mulți copii mușcați de căpușe. Care sunt simptomele cele mai frecvente cu care ajung aceștia la dumneavoastră?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Indiferent de vârstă, este o simptomatologie relativ comună. Didactic, ar trebui să împărțim în trei stadii simptomele.

Putem vorbi de stadiul 1, care înseamnă depistarea precoce a bolii, adică undeva în primele săptămâni până la o lună. În acest stadiu, vorbim de acea erupție caracteristică – o erupție circulară, care apare nu neapărat în locul mușcăturii, ci undeva în zonă, destul de aproape. Pot exista modificări de stare – lipsă de energie, dureri de cap, dureri musculare, articulare, chiar și febră. Acestea sunt simptomele care se întâmplă în faza acută a primului stadiu.

Asa arată erupția circulară care apare după mușcătura de căpușă

În momentul în care vorbim de stadiul 2, este faza diseminată (n.red. răspândirea), dar nu este faza cronică. În faza diseminată, avem o simptomatologie care poată să potrivească, la care să adauge o erupție cutanată extinsă. Apare erupția circulară în mai multe zone ale corpului. Pot apărea modificări în sfera cardiacă, pot să am conjunctivită sau alte modificări oculare, pot să am ceva afectare articulară, slăbiciune, amorțeala mâinilor și a picioarelor, chiar și paralizia mușchilor feței. Acestea sunt simptomele stadiului doi, faza diseminată, și care apar într-un interval asemănător, până la o lună, o lună și un pic.

Mitul #2: doar 5% dintre cei care fac boala Lyme ajung la complicațiile ei de temut

Stadiul 3 este cel despre care auzim la nivel de poveste, deși acest stadiu este extrem de rar. Deși sunt trei stadii, acest lucru nu înseamnă că toată lumea trece prin toate aceste trei stadii. Faza cronică apare, procentual, probabil că la 3-5% dintre cei care se infectează. Nu 5% dintre cei care sunt mușcați. 5% dintre cei care au infecția cu Borrelia. În acest caz, în lipsa tratamentului, pot să ajungă, cei 5%, la această progresie. Pot să aibă modificări neurologice și vorbim de neuroborrelioză, modificări articulare importante, oboseală cronică, adică sunt lucruri care, la un moment dat, pot să ducă la simptome severe și la sechele ireversibile.  

NU mergem la Camera de Gardă, ci la cel mai apropiat cabinet medical!

TOTUL DESPRE MAME: Ce ar trebui să știe părinții care: 

  • găsesc căpușa în pielea copilului. Ce să facă/ce să nu facă? Unde să se adreseze? 
  • nu găsesc căpușa în pielea copilului, dar copilul are simptome. Care sunt acele simptome care i-ar ajuta să recunoască boala?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Aici cred că ar trebui să plecăm de la prevenție și de la faptul că în sezonul căpușelor este în primul rând rolul nostru, al părinților să controlăm copiii când vin de afară. Să existe acest control din cap până-n picioare. Dacă apare o simptomatologie, e foarte greu de spus, pentru că simptomele ne pot duce cu gândul la absolut orice. Vreau să cred că totuși vom găsi căpușa. Este imposibil să stea cu săptămânile înfiptă în pielea copilului și să nu o vadă nimeni! Căpușa nu pleacă după o oră, adică rămâne înfiptă și poate fi văzută. Dacă nu avem dexteritatea necesară să o scoatem cu o pensetă – deși există trusă specială pentru aceasta –, NU mergem la Camera de Gardă, cum s-ar crede, ci la cel mai apropiat cabinet medical. Și de acolo putem primi profilaxia cu antibiotic.

„Boala Lyme este supradiagnosticată.“

TOTUL DESPRE MAME: Am publicat povestea unui băiețel mușcat de căpușă care a ajuns la paralizie facială. Nici părinții, nici doctorii nu au găsit căpușa. Boala Lyme a fost depistată în urma analizelor de sânge la care s-a recurs datorită simptomelor. E posibil să se fi rupt căpușa și să-i fi rămas doar capul…

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Nu, nu neapărat asta! Căpușa stă o oră, două, trei, dar după câteva zile ea părăsește locul. Aici, însă, ar trebui să atragem atenția asupra unui lucru extrem de important – noi, la boala Lyme, vorbim de o supradiagnosticare în momentul de față. Întâlnim în bolile infecțioase și diverse alte specialități pacienți care, indiferent de vârstă, vin cu un diagnostic de boală Lyme care nu presupune nici vizualizarea căpușei, nicio simptomatologie specifică. Vă dau un exemplu concret: există niște manifestări neurologice, absolut generale, sau articulare și, cum nu au găsit o altă cauză care să fie decelabilă, se gândesc „nu cumva a fost cândva o mușcătură și e boala Lyme?“ Pacientul nu poate garanta că nu s-a întâmplat niciodată. Și atunci se pune un diagnostic tardiv, bazat pe niște anticorpi care arată că a fost în trecut bacteria în corp. De asta spun că vorbim despre o supradiagnosticare. De cele mai multe ori, nu este o boală Lyme reală.

Povestea băiețelului se înscrie la forma diseminată, la care se ajunge într-un interval de o lună, o lună și un pic, dar aceasta nu este faza cronică.

Nu e nevoie de analize, e suficientă analiza clinică a pacientului

TOTUL DESPRE MAME: Cum se diagnostichează, totuși, boala Lyme? Ce analiză trebuie făcută?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Corect ar fi să plec de la analizele de sânge, pe care le putem numi speciale, într-un context clinic sau, și mai important, în momentul în care am căpușa. În acest caz, voi face un examen serologic (n.red.: analiză de sânge) care să-mi arate anticorpii Ig.M și Ig.G, prin teste ELISA sau de imunofluorescență, și care practic îmi arată fie niște anticorpi în fază acută – și atunci are o logică, dar dacă îmi ies niște anticorpi care, cum spuneam mai devreme, îmi arată trecerea prin boală, nu mă ajută, nu-mi certifică. Practic, în această situație, e foarte greu să garantezi acest lucru. Sigur sunt și alte teste, tip Western Blot spre exemplu, dar ele nu au nicio relevanță dacă nu se referă la Borrelia burgdorferi și dacă nu există un context foarte clar din punct de vedere clinic.

TOTUL DESPRE MAME: Care este tratamentul în cazul în care este confirmată boala? 

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: În primul rând, profilaxia cu antibiotic, cum spuneam, dacă vorbesc de tratamentul curativ. Acest tratament este recomandat pentru o perioadă între 14 și 21 de zile. Aici sunt mai multe variante, începând cu doxiciclina, cei care sunt alergici au și alte variante, iar la faza cronică, pentru cei care au manifestări neurologice sau articulare, se merge pe o altă variantă de antibiotic, care este tip perfuzie și care presupune un interval de cel puțin patru săptămâni.   

TOTUL DESPRE MAME: Cum monitorizăm copilul acasă în timpul tratamentului?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Dacă nu este o formă serioasă de boală, caz în care el este internat, este de urmărit apariția unor reacții adverse generale, ca în orice tratament cu antibiotic, evoluția stării lui de sănătate, adică așa cum s-ar întâmpla și dacă ar avea o gripă, o răceală ori o pneumonie.

TOTUL DESPRE MAME: După finalizarea tratamentului cu antibiotic este nevoie de un nou control la medic?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Depinde de fază. Medicul va stabili exact. Dacă este o formă ușoară care a trecut de la sine, nu mai trebuie făcut nimic. Dacă e o formă cronică sau una diseminată, lucrurile trebuie nuanțate, după caz.  

TOTUL DESPRE MAME: Când se consideră un copil vindecat de această boală? E nevoie să se repete analizele?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Poți să repeți și analizele la un moment dat și să certifici faptul că nu mai are anticorpii care să mai arate faza acută, dar cum se prezintă clinic copilul este mai important. Contează și forma de boală, desigur. Dacă a avut o formă ușoară și nu mai are nimic, a și terminat tratamentul cu antibiotic… este o perioadă de urmărire în care nu trebuie să facă nimic special.

Scoasă în primele 24 de ore, există un risc practic nul de a transmite boala

TOTUL DESPRE MAME: Dar să nu uităm de prevenție, nu-i așa?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Sigur că da. Și există măsuri clare de prevenție – de la îmbrăcăminte care să acopere cât mai mult din suprafața corpului, spray-uri, în jurul casei se poate da cu diverse soluții… dar cea mai bună prevenție este controlul din cap până în picioare a copilului care vine de afară, din iarbă sau din parcuri și, în cazul în care găsim căpușa să fie și scoasă. Dacă e scoasă în primele 24 de ore are un risc practic nul de a transmite. Ne putem proteja și animăluțele prin aceleași tehnici de prevenție. Sunt lucruri pe care putem să le facem.

TOTUL DESPRE MAME: Există un centru special de analiză în țara noastră capabil să analizeze toate tipurile de această bacterie?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Sigur că există, dar nu prea văd care este relevanța, pentru că diagnosticul trebuie să fie într-un context clinic și cred că cel mai bine este pus diagnosticul de către medicul infecționist, adică în spitalele de boli infecțioase. Nu prea văd cum ar face o astfel de clinică diferențierea între o infecție veche și una acută și de multe ori se tratează analizele și nu pacientul.

Mitul #3: Boala Lyme nu este contagioasă

TOTUL DESPRE MAME: Pacientul care are boala Lyme o poate da celor din jur? Este boala Lyme contagioasă?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Cu siguranță că nu, aici iar este un mit! Nu se ia de la om la om. Căpușa nu zboară și nu sare. Sursa bolii este legată de tot ce înseamnă zonă verde și pielea noastră neacoperită de haine. În aceste condiții este un risc.

TOTUL DESPRE MAME: Boala poate reveni, odată ce ai avut-o? Așa din senin? Mămica din povestea de care vă spuneam a primit această informație de la medicii care i-au tratat copilul…

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Nu, cred că e vorba de o formă prelungită a bolii, nu că a revenit. Dacă te mușcă din nou căpușa și e infectată, poți face din nou boala. Deci se poate să te infectezi de fiecare dată când ești mușcat de o căpușă infectată ori ai avut o fază acută, care nu s-a rezolvat și, practic, am ajuns la faza diseminată sau cronică. Adică pacientul nu s-a vindecat, dar nu se poate numi revenire. Nu e ca și cum s-a vindecat și i-a revenit boala. E vorba de nuanțe.

TOTUL DESPRE MAME: Aveți multe cazuri de pacienți pe an în sezonul căpușelor? A crescut numărul cazurilor în ultimii ani? Sau agresivitatea simptomelor?

ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: E o creștere în fiecare sezon, primăvara, și mai ales acum că lucrurile au reintrat în normal după pandemie. Vin cu mușcături, însă foarte rar se întâmplă să aibă infecția. În majoritatea cazurilor, mușcătura nu ne face nimic. Și chiar dacă dă borrelioza, sunt cazuri foarte ușoare, așa cum spuneam. Dintre cei mușcați, foarte puțini fac boala. Iar dintre aceștia foarte puțini, doar 5% ajung la forme cronice sau care să pună problema. Numărul lor e foarte mic, dar nu înseamnă că nu există.

TOTUL DESPRE MAME: Pentru encefalita provocată de căpușe există pe piață un vaccin. Îl recomandați?ADRIAN MARINESCU, medic infecționist: Da, pentru encefalita de căpușă, dar nu pentru borrelioză. Sunt diverse microorganisme care se transmit prin mușcătura de căpușă, nu au nicio treabă cu boala Lyme. Dacă am trăi într-o zonă endemică, un astfel de vaccin ar putea să ne protejeze la un moment dat.

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa