În fiecare vară, camerele de gardă ale spitalelor de pediatrie primesc aproape zilnic copii răniți în accidente pe trambulină. Unii au entorse sau fracturi, alții ajung cu traumatisme craniene ori leziuni ale coloanei, provocate de o aterizare greșită sau de faptul că mai mulți copii sar în același timp. Dr. Alin Gabriel Sterian, medic ortoped pediatru la Spitalul de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, explică, într-un interviu acordat Totul Despre Mame, de ce copiii sub 6 ani nu ar trebui să folosească trambulina, care sunt cele mai grave leziuni pe care le vede în gardă și care sunt cele șase greșeli care duc cel mai des la accidente.
Mulți părinți cred că trambulina este una dintre cele mai sigure jucării din curte sau de la locul de joacă. În realitate, lucrurile nu stau așa. Medicul ortoped Alin Gabriel Sterian spune că nu pot fi eliminate complet riscurile unei accidentări, însă felul în care este folosită trambulina face diferența: numărul de copii aflați simultan pe ea, modul în care sar, diferețele de greutate dintre copiii care o folosesc în același timp, felul în care e întreținută trambulina etc.
Cât de des ajung în această perioadă la camera de gardă copii răniți pe trambulină și care sunt cele mai frecvente tipuri de accidentări?
Dr. Sterian Alin Gabriel: În sezonul cald, accidentele de trambulină devin o prezență aproape zilnică în gărzile de ortopedie pediatrică. Odată cu deschiderea parcurilor de trambuline și montarea trambulinelor în curți, vedem un vârf clar al prezentărilor între mai și septembrie. Statisticile internaționale arată sute de mii de prezentări la urgență anual doar în Statele Unite, iar tendința este similară, proporțional, și la noi.
Cele mai frecvente mecanisme de accidentare sunt: aterizarea incorectă pe saltea, ciocnirea între doi copii care sar simultan sau între un adult și un copil, căderea de pe trambulină și prinderea piciorului între arcuri sau în zona cadrului. Un detaliu important: majoritatea accidentelor se produc pe suprafața trambulinei, nu prin cădere de pe ea, deci plasa de protecție, deși utilă, nu elimină riscul. De asemenea, lipsa protecțiilor pentru plasa laterală, cum există în cazul modelelor mai ieftine, crește destul de mult riscul de accidentări.
O aterizare pe cap poate produce leziuni neurologice permanente
Ce leziuni apar cel mai des în urma folosirii trambulinei? Vorbim doar despre probleme ușoare există și traumatisme mai grave?
Dr. Sterian Alin Gabriel: Cel mai frecvent vedem entorse de gleznă, fracturi de antebraț și de cot – copilul cade și se sprijină instinctiv în mână. La copiii mici este tipică așa-numita „fractură a trambulinistului” (fractura de tibie proximală), care apare când un copil mic sare alături de unul mai mare: salteaua ricoșează exact când piciorul copilului mic este în extensie. Depinde foarte mult și de pacient. De exemplu, copiii mai mici (sub 10 ani) sunt mai predispuși fracturilor și entorselor ușoare, pe când adolescenții sau copiii mai corpolenți pot avea entorse mai grave, cu apariția leziunilor meniscale (genunchi), luxațiilor permanente ce necesită vizite în urgență la spital (umăr sau rotulă) sau fracturi la nivelul gleznei. Din păcate, sunt cazuri în care am avut pacienți cu fracturi de bazin și șold sau fracturi deschise care au trebuit operate în urgență și care sunt tipice unor accidente rutiere, de exemplu.
Spectrul nu se oprește însă la entorse și fracturi. Vedem și leziuni ale cartilajelor de creștere, luxații, iar în cazurile severe – traumatisme craniene și leziuni ale coloanei cervicale, aproape întotdeauna asociate cu tentative de salturi (flip-uri). O aterizare pe cap sau pe ceafă după un salt ratat poate avea consecințe neurologice permanente. Astfel de accidente sunt rare, dar sunt cele mai grave pe care le poate produce o trambulină.
Fără copii sub 6 ani pe trambulină
Există o vârstă sub care copiii nu ar trebui să folosească deloc trambulina?
Dr. Sterian Alin Gabriel: Da. Recomandarea societăților internaționale de pediatrie și ortopedie pediatrică, pe care o susțin întru totul, este ca sub 6 ani copiii să nu folosească trambulina deloc. Motivele sunt anatomice și biomecanice: la această vârstă oasele sunt mai fragile, cartilajele de creștere sunt deschise și vulnerabile, coordonarea și controlul postural sunt imature, iar masa corporală mică îi face să fie „catapultați” de energia returnată de saltea atunci când sar împreună cu copii mai mari. Studiile arată că cel mai mic copil de pe trambulină are un risc de câteva ori mai mare de a se accidenta decât cel mai mare. Practic, copilul mic plătește pentru energia generată de copilul mare.
Care sunt riscurile pe termen lung? O fractură sau o accidentare la nivelul cartilajelor de creștere poate afecta dezvoltarea normală a osului sau poate lăsa sechele?
Dr. Sterian Alin Gabriel: Acesta este punctul cel mai sensibil din perspectiva ortopedului pediatru. Cartilajul de creștere (fiza) este „motorul” din care osul crește în lungime. O fractură care traversează acest cartilaj (dacă nu este diagnosticată corect și tratată la timp) poate duce la închiderea prematură, parțială sau totală, a zonei de creștere, ducând în timp la apariția unor probleme care necesită tratament chirurgical, chiar dacă inițial acesta nu era necesar.
Consecințele posibile sunt: scurtarea membrului sau deformări angulare, acestea având nevoie de tratament chirurgical dacă nu se corectează sau se agravează în timp. Nu orice fractură din cartilajul de creștere lasă sechele (majoritatea, tratate corect, se vindecă perfect) dar tocmai de aceea evaluarea la un medic de specialitate și urmărirea în timp sunt esențiale. O fractură „banală” la 7 ani, ignorată sau tratată superficial, poate deveni o problemă ortopedică serioasă la 12 ani sau mai devreme. Părinții trebuie responsabilizați că nu orice durere sau deformare „este de la creștere” sau că „pe vremea mea” nu se întâmplau lucruri grave. Accesul la îngrijire medicală sau informare s-a îmbunătățit considerabil și orice pacient are toate șansele să fie diagnosticat și tratat corect.
Ce greșeli fac cel mai frecvent părinții atunci când copiii folosesc trambulina?
Dr. Sterian Alin Gabriel: Prima și cea mai importantă: mai mulți copii pe trambulină simultan. Aproximativ trei sferturi din accidente se produc în această situație, iar victima este aproape întotdeauna copilul cel mai mic. De asemenea, sunt situații când părinții intră pe saltea și atunci forțele pe suprafața activă sunt disproporționate și se creează un mediu extrem de riscant pentru copil. Altă situație care trebuie evitată este prezența unui animal de companie, care se poate speria ușor și poate avea o reacție imprevizibilă și periculoasă pentru copil.
A doua: lipsa supravegherii active, când părintele este de față, dar cu telefonul în mână sau CÂND un frate mai mare (tot minor) este lăsat să supravegheze. Supravegherea înseamnă să oprești comportamentele riscante înainte să se producă accidentul, iar într-un mediu cu potențial periculos adulții trebuie să aibă ultimul cuvânt în stabilirea regulilor.
A treia: tolerarea sau chiar încurajarea salturilor periculoase. Flip-urile sunt responsabile de cele mai grave leziuni de coloană cervicală.
A patra: echipamentul neîntreținut, adică plasă ruptă sau lipsă, arcuri neacoperite, trambulină montată pe beton sau lângă garduri și copaci, protecții laterale insuficiente sau inexistente, suprafețe ude sau alunecoase, neîntreținute corespunzător.
A cincea: copiii se joacă desculți în trambulină. Este probabil un detaliu luat puțin în considerare, dar foarte important. Dacă piciorul este descoperit, atunci nu avem o aderență optimă la aterizare în cazul în care copilul transpiră sau calcă pe o pată de lichid. Statistic, cele mai multe traumatisme apărute pe trambulină sunt după aterizare și cu piciorul gol, indiferent dacă s-au efectuat exerciții simple sau complexe.
A șasea: în trambulină doar sărim. Nu trebuie să combinăm sporturile într-un spațiu așa mic, nu jucăm fotbal, tenis, handbal sau ne suim cu rolele pe suprafața activă. Par sfaturi banale, sau chiar absurd de banale, dar „viața bate filmul” și există un pacient pentru orice posibilitate. De asemenea, nu sărim în trambulină dacă avem ghips la mână sau în altă parte „mai ferită”. Și aș adăuga o greșeală mai puțin evidentă: percepția că trambulina este „ca o saltea, ce se poate întâmpla?”. Este un aparat care generează forțe considerabile, nu o jucărie.
Dacă durerea sau șchiopătatul persistă peste 24 de ore, copilul trebuie dus la medic
În ce situații este obligatoriu ca un copil să fie consultat imediat de un medic, chiar dacă pare că și-a revenit după cădere?
Un copil trebuie văzut imediat de medic dacă după accidentare apare oricare dintre următoarele situații:
- refuză să calce pe picior sau să folosească mâna;
- are o deformare vizibilă sau o umflătură importantă;
- durerea nu cedează sau se accentuează;
- a suferit un traumatism la cap sau la gât, mai ales dacă a existat pierdere de cunoștință, vărsături, somnolență sau amețeală;
- acuză furnicături sau slăbiciune în membre.
Atenție și la capcana clasică: copilul „își revine” și continuă joaca, iar a doua zi nu mai poate călca. La copii, fracturile fără deplasare și leziunile de cartilaj de creștere pot fi înșelător de discrete. Regula mea pentru părinți este simplă: dacă durerea sau șchiopătatul persistă peste 24 de ore, copilul trebuie evaluat de un specialist. Este întotdeauna mai bine un consult în plus decât o fractură în cartilajul de creștere descoperită târziu.
Reguli esențiale pentru evitarea accidentelor pe trambulină:
- un singur copil pe trambulină (fără alți copii, adulți sau animale de companie);
- fără copii sub 6 ani pe trambulină;
- fără salturi și flip-uri;
- plasă de protecție intactă și arcuri acoperite;
- supraveghere activă a unui adult, de fiecare dată.
