La început de an școlar, mulți părinți încep să cumpere pentru copii diverse vitamine și suplimente care să-i ferească de îmbolnăviri: vitamina C, D, zinc, siropuri cu diverse extracte și produse pe a căror cutie scrie „imunitate”. Unele sunt cumpărate la recomandarea altor părinți, altele pentru că au funcționat „anul trecut”, iar uneori „cura” începe înainte ca cel mic să fi răcit măcar o dată. Logica pare simplă: urmează luni întregi de colectivitate și de viroze, așa că organismul trebuie ajutat din timp. Dar poate fi pregătit în acest fel sistemul imunitar pentru sezonul infecțiilor respiratorii? Și ce înseamnă, de fapt, când un copil răcește din nou la câteva zile după ce tocmai s-a întors la grădiniță?
Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea, medic specialist în medicină de familie, cu supraspecializare în nutriție și dietetică explică ce pot și ce nu pot face suplimentele administrate preventiv, în ce situații au sens vitaminele și mineralele și de ce frecvența mare a virozelor după intrarea în colectivitate nu înseamnă automat că un copil are „imunitatea scăzută”.
Pentru un copil sănătos, care are o alimentație echilibrată, crește normal și are analizele bune, administrarea preventivă a suplimentelor pentru „creșterea imunității” nu este necesară. „Formularea «stimularea imunității» este mai degrabă una de marketing. Sistemul imunitar este complex și nu poate fi «pornit» sau întărit rapid prin administrarea unui sirop ori a unor vitamine. În prezent, nu avem dovezi solide că produsele promovate pentru imunitate pot împiedica un copil sănătos să răcească după intrarea în colectivitate”, spune dr. Oana Merchea Ciuhureanu. Așadar, faptul că un produs este prezentat drept „pentru imunitate” nu îl transformă într-o metodă prin care părintele poate preveni seria de răceli din toamnă și iarnă.
Ce poți face, de fapt, înainte de sezonul virozelor
Există însă măsuri care merită puse în practică, chiar dacă sunt mai puțin spectaculoase decât o sticluță care promite super-protecție. Medicul enumeră vaccinarea conform schemei recomandate, inclusiv vaccinarea antigripală sezonieră, igiena mâinilor, aerisirea încăperilor, evitarea expunerii la fumul de țigară, somnul suficient, mișcarea și o alimentație variată. Sunt lucruri care țin mai degrabă de rutina zilnică a familiei decât de o „cură” făcută câteva săptămâni. Un copil care doarme suficient, mănâncă variat, are activitate fizică și nu este expus fumului de țigară nu primește un „boost” rapid de imunitate, ci condițiile de care organismul său are nevoie pentru a funcționa normal.
La acestea se adaugă o măsură care îi privește și pe ceilalți copii: atunci când este bolnav și poate transmite infecția, copilul ar trebui ținut acasă. Într-o grupă sau într-o clasă, prevenția nu depinde doar de ce face fiecare familie pentru propriul copil, ci și de limitarea expunerii celorlalți atunci când unul dintre copii este contagios.
Dacă vitaminele sunt bune pentru organism, de ce să nu-i dai „un pic în plus”?
Pentru că „necesar” și „mai mult” nu înseamnă același lucru. Vitaminele și mineralele sunt esențiale pentru funcționarea normală a sistemului imunitar, dar asta nu înseamnă că suplimentarea oferă o protecție mai mare. „Suplimentarea este utilă în special atunci când există un deficit, un risc crescut de deficit sau o indicație medicală specifică”, explică dr. Oana Merchea Ciuhureanu. De aceea, discuția despre suplimente ar trebui purtată în funcție de copil, vârstă, alimentație, eventuale deficite și recomandarea medicului, nu pornind de la ideea că toți copiii care intră în colectivitate trebuie să urmeze preventiv aceeași cură.
Vitamina D nu protejează mai bine de viroze dacă mărești doza
Vitamina D ocupă un loc aparte în discuțiile dintre părinți, pentru că administrarea ei este recomandată în anumite perioade ale copilăriei. De aici poate apărea însă concluzia greșită că, dacă este utilă organismului, o doză mai mare în lunile cu multe viroze ar putea însemna și mai multă protecție. „Vitamina D trebuie administrată potrivit vârstei și recomandărilor medicale, mai ales în grupele în care profilaxia este indicată. Totuși, dozele mai mari decât cele recomandate nu oferă automat o protecție suplimentară împotriva virozelor și pot produce efecte adverse”, avertizează medicul. Prin urmare, doza nu ar trebui crescută de părinte în sezonul rece doar pentru că începe perioada răcelilor.
Vitamina C previne răcelile?
Administrarea Vitaminei C din prima zi de școală ori grădiniță nu va ține virusurile departe de copil. „Vitamina C nu previne în mod semnificativ răcelile la populația generală. Administrată regulat, poate avea cel mult un efect modest asupra duratei simptomelor, dar nu justifică folosirea unor doze mari”, precizează dr. Oana Merchea Ciuhureanu.
Dar zincul?
Nici zincul nu ar trebui transformat într-o cură preventivă de rutină pentru orice copil care începe școala sau grădinița. „Nici zincul nu ar trebui administrat preventiv, de rutină, copiilor sănătoși, iar utilizarea sa trebuie discutată cu medicul”, spune dr. Oana Merchea Ciuhureanu. Regula pe care medicul o aplică suplimentelor este, de altfel, una simplă și utilă tocmai într-o perioadă în care părinții sunt expuși la foarte multe recomandări, reclame și experiențe personale ale altor familii: „Suplimentele nu ar trebui administrate «după ureche», în cure repetate, și nu pot înlocui alimentația, vaccinarea sau evaluarea medicală.”
Copilul a răcit iar. Înseamnă că are „imunitatea scăzută”?
Este una dintre cele mai ușor de înțeles concluzii atunci când familia trece dintr-o viroză în alta. Copilul stă acasă câteva zile, se întoarce la grădiniță, iar după o săptămână începe din nou să-i curgă nasul. După următorul episod rămâne cu o tuse care pare că nu se mai termină, iar între timp apare o nouă răceală. Până în decembrie, părintele poate avea senzația că în ultimele trei luni copilul a fost mai mult bolnav decât sănătos.
Numărul mare de episoade are însă o explicație care nu presupune automat existența unei probleme a sistemului imunitar. „Intrarea în creșă, grădiniță sau școală înseamnă expunerea la numeroase virusuri cu care organismul copilului nu s-a mai întâlnit. De aceea, în primii ani de colectivitate, episoadele respiratorii frecvente sunt, de cele mai multe ori, o etapă normală de maturizare a imunității”, explică medicul.
Pentru copilul care până atunci a petrecut cea mai mare parte a timpului acasă, colectivitatea schimbă radical numărul contactelor zilnice. Sala de grupă, jucăriile folosite împreună, mesele, apropierea fizică dintre copii și simplul fapt că petrec multe ore în același spațiu înseamnă și mult mai multe ocazii de a întâlni virusuri respiratorii.
- CITEȘTE ȘI: Cum ferim copiii de virozele de sezon
Chiar și 10–12 infecții respiratorii pe an pot apărea în colectivitate
Cifrele pot surprinde un părinte care pornește de la ideea că un copil sănătos ar trebui să răcească doar de câteva ori pe an. „Un copil mic poate avea aproximativ 6–8 infecții respiratorii într-un an, iar în colectivitate numărul poate ajunge chiar la 10–12 episoade”, spune dr. Oana Merchea Ciuhureanu.
Asta poate însemna, în anumite perioade, câte un episod aproape în fiecare lună. Iar senzația că boala este continuă poate fi accentuată de faptul că simptomele unei viroze nu dispar neapărat în ziua în care copilul începe să se simtă mai bine. „Tusea sau secrețiile nazale pot persista una-două săptămâni, iar virozele se pot succeda, astfel încât părinții pot avea impresia că cel mic este bolnav permanent”, explică medicul. De pildă, un copil poate rămâne cu secreții nazale sau tuse după o infecție, poate avea câteva zile în care starea generală este bună și apoi poate contracta un alt virus. Pentru părinte, simptomele par să aparțină aceleiași boli interminabile, deși este posibil să fi existat episoade succesive.
Ce contează mai mult decât numărul virozelor
Frecvența trebuie privită împreună cu starea copilului între episoade. Un copil care, după ce trece infecția, se întoarce la energia lui obișnuită, se joacă, mănâncă, se dezvoltă și ia în greutate corespunzător oferă un tablou diferit de cel al unui copil cu infecții severe, evoluții neobișnuite sau probleme persistente de creștere. „Dacă între episoade copilul își revine, este activ, crește corespunzător și infecțiile sunt ușoare, acest lucru nu indică, de regulă, o imunodeficiență”, spune dr. Oana Merchea Ciuhureanu. Așadar, simplul calcul „a răcit de X ori anul acesta” nu poate spune singur dacă există o problemă de imunitate.
Când infecțiile repetate pot fi un semnal de alarmă
Există totuși situații în care tiparul infecțiilor justifică o discuție mai atentă cu pediatrul. O analiză publicată în Therapeutic Advances in Infectious Disease despre infecțiile recurente sau neobișnuite la copii subliniază că majoritatea infecțiilor din copilărie sunt frecvente și autolimitate, dar anumite caracteristici pot ridica suspiciunea unei probleme. Nu este vorba doar despre cât de des se îmbolnăvește copilul. Contează dacă infecțiile sunt neobișnuit de severe, dacă sunt produse de microorganisme neobișnuite, dacă răspund greu la tratamentul obișnuit sau apar repetat în forme care nu sunt cele întâlnite în mod curent la un copil sănătos.
Printre semnalele de alarmă descrise în literatura medicală se numără pneumoniile repetate, infecțiile profunde sau abcesele recurente, necesitatea antibioticelor administrate intravenos, candidoza persistentă, dificultățile copilului de a lua în greutate sau de a crește normal și existența în familie a unei imunodeficiențe. American Academy of Allergy, Asthma & Immunology recomandă, de asemenea, evaluarea atunci când apar infecții recurente, neobișnuite sau dificil de tratat, inclusiv otite ori sinuzite repetate, când sunt necesare numeroase cure de antibiotice sau tratament intravenos ori când copilul nu se dezvoltă corespunzător.
Aceste criterii nu sunt însă un chestionar de diagnostic pentru părinți. Prezența unui semn nu stabilește singură existența unei imunodeficiențe, iar absența unei liste întregi de „semne de alarmă” nu poate exclude o problemă. Ele indică situațiile în care istoricul copilului merită discutat cu medicul, care va decide dacă sunt necesare investigații. Dacă un asemenea tipar apare, soluția nu este să încerci succesiv alte siropuri, vitamine sau cure „pentru imunitate”, ci să afli, împreună cu pediatrul, dacă există un motiv medical pentru care copilul face acele infecții și dacă are nevoie de evaluări suplimentare.
