Somnambulismul la copii. Cauze, manifestări și soluții

Somnambulismul la copii este destul de frecvent și nu ar trebui să te îngrijoreze prea tare, deoarece se rezolvă de la sine! Din articolul nostru vei afla principalele cauze și manifestări, precum și ce măsuri trebuie să iei pentru siguranța micuțului somnambul.

Ileana Mirescu

    Somnambulismul pediatric este atunci când un copil se mișcă prin casă (și nu numai) în timpul somnului, dar nu este conștient de acțiunile sale. Somnambulismul este cel mai frecvent observat la copiii cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani.

    Mai ţineţi minte episodul acela din Popeye Marinarul, când Olive era somnambulă şi mergea aiurea în timpul nopţii cutreierând oraşul? Popeye alerga înnebunit după ea, ca nu cumva să cadă şi să se rănească, însă, până la urmă, Olive ajungea bine mersi înapoi acasă, în patul ei.

    Era hilar să urmăreşti desenele animate în care tema principală era mersul în somn, însă cât de amuzant este să se întâmple asta şi în viaţa reală? Ţi s-a întâmplat vreodată ca, la câteva ore bune după ce ai culcat copilul, să îl vezi umblând confuz prin casă? Ei bine, dacă răspunsul tău este “da”, să ştii nu eşti singurul părinte care merge după pe cel mic ca un Popeye înnebunit…

    Ce este somnambulismul la copii?

    Aţi fi surprinşi să aflaţi că somnambulismul este foarte des întâlnit la copii, dar pe parcursului procesului de creştere tinde să dispară treptat, nerămânând decât o amintire până la adolescenţă. Cu toate acestea, ca să nu îţi crească tensiunea de teamă că cel mic va păţi ceva, avem câteva idei care să îi asigure siguranţa copilului tău.

    În primul rând, somnambulismul (sau mersul în somn) implică mai mult somn decât mers. Comportamentul tipic variază de la statul inofensiv în fund până la mersul dintr-o cameră într-alta, făcând lucruri fie obişnuite, fie neadecvate (cum ar fi ca cel mic să confunde dormitorul părinţilor cu toaleta şi să facă pipi pe covor sau în şifonier). Însă indiferent ce fac copiii în timp ce merg în somn, este prea puţin probabil să îşi amintească ce au făcut, odată ce se trezesc. Amintiţi-vă că aceeaşi poveste i se întâmpla şi lui Olive…

    Majoritatea copiilor care umblă în somn încep să o facă la o oră sau două după ce au adormit. Episoadele de somnambulism durează de obicei între cinci și 15 minute. Acest comportament este de cele mai multe ori inofensiv și majoritatea copiilor îl depășesc fără un tratament special. Dar există și situații în care poate fi periculos pentru copilul tău și, de aceea,  este important să îți protejezi copilul de posibile vătămări cauzate de somnambulism.

    Pe măsură ce dormim, creierul nostru traversează cinci faze de somn: 1, 2, 3, 4 şi REM (rapid eye movement). Împreună, aceste trepte compun un ciclu de somn. Un ciclu complet durează între 90 şi 100 de minute, iar un om normal trece prin aproximativ patru-cinci cicluri de somn pe noapte.

    Somnambulismul are loc în timpul somnului profund din stadiile 3 şi 4. În timpul acestora, este foarte greu să trezeşti pe cineva, iar dacă reuşeşti să îl dezmeticeşti, persoana în cauză este, pentru câteva minute, foarte dezorientată, posibil răguşită şi aparent rătăcită.

    Copiii tind să meargă în somn în primele două ore după ce adorm şi pot să se deplaseze oriunde timp de câteva secunde până la o jumătate de oră.

    Cum se pune diagnosticul somnambulismului la copii

    De obicei, un medic poate diagnostica somnambulismul pe baza mărturiilor altor membri ai familiei despre comportamentul copilului. În general, nu este nevoie de tratament. Este posibil ca medicul tău să dorească să efectueze un examen fizic și psihologic pentru a exclude alte condiții care pot provoca somnambulismul. Dacă o altă problemă medicală cauzează somnambulismul copilului, atunci este necesar un tratament pentru problema de bază.

    Dacă medicul suspectează o altă problemă de somn, cum ar fi apneea de somn, acesta poate solicita un studiu de somn. Un studiu al somnului implică petrecerea nopții într-un laborator de somn. Electrozii sunt atașați la anumite părți ale corpului copilului pentru a măsura ritmul cardiac, undele creierului, ritmul respirației, tensiunea musculară, mișcarea ochilor și picioarelor și nivelul de oxigen din sânge. O cameră poate înregistra și copilul în timp ce doarme.

    Dacă somnambulismul copilului tău are o manifersare ceva mai dificilă, medicul îți poate recomanda utilizarea unei tehnici numite „trezire programată”. Aceasta implică monitorizarea copilului pentru câteva nopți pentru a determina când apare de obicei somnambulismul și apoi trezirea copilului din somn cu 15 minute înainte de somnambulismul așteptat. Acest lucru te poate ajuta să resetezi ciclul de somn al copilului și să controlezi comportamentul somnambulismului.

    Dacă somnambulismul provoacă comportamente periculoase sau oboseală excesivă, un medic poate prescrie medicamente, cum ar fi benzodiazepinele (medicamente psihoactive prescrise de obicei pentru tratarea anxietății) sau antidepresive.

    Cauzele somnambulismului

    Mersul în somn este mai comun la copii decât la adulţi. Poate fi o trăsătură genetică, moștenită din familie, astfel că dacă tu sau partenerul tău aţi fost somnambuli în copilărie, este foarte probabil ca şi copilul vostru să fie la rândul său somnambul.

    De ce apare somnambulismul la copii

    Există o serie de factori care pot contribui la apariția somnambulismului la copii. Acestea includ:

    • oboseala sau lipsa somnului
    • obiceiuri de somn neregulate
    • stres sau anxietate
    • un mediu de somn diferit
    • boală sau febră
    • anumite medicamente, inclusiv sedative, stimulente și antihistaminice
    • istoricul familiei (alți membri cu somnambulism)

    Deși neobișnuit, somnambulismul poate fi un simptom al unei afecțiuni. Iată câteva dintre ele:

    •  apneea în somn (când o persoană încetează să respire pentru perioade scurte de noapte)
    •  teroarea nocturnă (coșmaruri dramatice care apar în somnul profund)
    • migrene
    • sindromul picioarelor neliniștite
    • leziuni la cap

    Cum se manifestă

    Fireşte, a te ridica din pat şi a merge prin casă în timp ce dormi este cel mai evident simptom al somnambulismului. Cu toate acestea, micii somnambuli ar putea, totodată:

    • să vorbească sau să „bombăne” în somn;
    • să se trezească cu foarte mare greutate;
    • să pară uşor confuzi;
    • să fie un pic neîndemânatici;
    • să nu răspundă când li se vorbeşte;
    • să stea în poziţie de şezut în pat şi să efectueze diverse acţiuni repetitive, cum ar fi să îşi frece ochii sau se se joace cu pijamalele.

    De asemenea, ochii unui somnambul sunt deschişi, însă nu văd ca atunci când sunt treji. Adesea cred că se află în alte camere sau chiar locuri decât cele în care sunt.

    Uneori, mai sunt şi alte probleme care pot acompania somnambulismul la copii:

    • apnee în somn (pauze scurte de respiraţie în timpul somnului);
    • enurezis (pierderea necontrolată a urinei);
    • coşmaruri sau terori nocturne.

    Este mersul în somn periculos?

    Somnambulismul nu este în sine periculos. Cu toate acestea, episoadele de mers în timpul somnului sunt riscante deoarece copiii nu sunt conştienţi de ceea ce fac. Pot să nu aibă habar că se află, spre exemplu, pe scări sau că deschid geamurile.

    Somnambulismul nu este, de obicei, un semn că ceva ar fi în neregulă din punct de vedere emoţional sau psihologic cu copilul, şi nici nu provoacă vreo sechelă emoţională. Cel mai probabil, somnambulii nici nu îşi amintesc ce li s-a întâmplat sau ce au făcut pe parcursul nopţii.

    Cum asiguri protecția micuțului somnambul

    Deşi mersul în somn nu este în principiu periculos, este important să iei câteva măsuri de precauţie pentru a evita ca micuţul tău să se rănească, să cadă sau să se lovească de ceva în timp ce se deplasează dormind.

    Pentru a-ţi ajuta copilul să se ferească de posibile pericole în timpul mersului în somn:

    • Încearcă să nu îl trezeşti când merge, întrucât s-ar putea să îl sperii foarte tare. Ai putea, în schimb, să îl ghidezi uşor şi cu blândeţe înapoi în pat.
    • Încuie bine uşile şi ferestrele, nu numai în camera copilului, dar şi în restul casei, în eventualitatea în care cel mic s-ar putea aventura dintr-o parte în alta. Ai putea să iei în considerare încuietori suplimentare pentru uşi.
    • Pentru a preveni căderile din pat, nu îl culca pe cel mic într-un pat supraetajat.
    • Pune într-un loc bine ascuns toate cuţitele şi alte obiecte ascuţite.
    • Nu lăsa la îndemână nimic ce ai putea considera periculos.
    • Scoate obstacolele din camera copilului, dar şi din restul casei, pentru a preveni împiedicările şi căderile. Cele mai periculoase sunt pragurile de la fiecare uşă.

    Dacă observi că micuțul tău are episoade de somnambulism, încearcă să-l ghidezi ușor înapoi la culcare. Nu încerca să-l trezești pe micuțul somnambul, deoarece acest lucru i-ar putea agrava starea. În schimb, îți poți liniști copilul cu cuvinte blânde și ajută-l să se întoarcă în siguranță înapoi în pat.

    Există, de asemenea, măsuri de siguranță care pot fi luate în jurul casei pentru a-ți menține copilul în siguranță. Acestea includ:

    • elimină obiectele care ar putea reprezenta un pericol pentru copil în timpul unui episod de somnambulism
    • îndepărtează obiectelor ascuțite și casante din jurul patului copilului tău
    • instalează porți de siguranță în fața scărilor sau a ușilor
    • ține cheile de la mașină la îndemână, pentru a-l duce la cel mai apropiat spital dacă se rănește.

    Alte metode de a ajuta un somnambul

    Dacă episoadele de somnambulism nu sunt regulate, nu îi provoacă somnolenţă copilului în timpul zilei şi nu induc comportamente deviate şi periculoase pe timp de noapte, nu ar trebui să îţi faci prea multe griji.

    Dacă, pe de altă parte, aceste episoade sunt frecvente, îi provoacă diverse probleme copilului, sau încă nu i-au dispărut din comportament până în adolescenţă, ar fi cazul să discuţi cu un psihoterapeut. Ai putea sta de vorbă şi cu medicul pediatru dacă cel mic are probleme de respiraţie în timpul somnului.

    Pentru copiii care merg adesea în somn, specialiştii pot recomanda un tratament numit “trezire programată”, așa cum am menționat și mai sus. Acesta implică întreruperea ciclului de somn într-un punct anterior etapei în care cel mic începe de obicei să meargă. În cazuri foarte rare, medicii pot să prescrie medicamente pentru a-l ajuta pe copil să doarmă.

    Cum rărești episoadele de somnambulism:

    • Asigură-te că cel mic este relaxat înainte de culcare. Îi poţi pune un CD cu muzică de relaxare sau sunete din natură.
    • Stabiliți o rutină relaxantă de culcare, cum ar fi să faceți o baie caldă sau să-i citești o poveste.
    • Stabileşte un program regulat de somn şi ţine-te la el.
    • Culcă-l pe cel mic cât mai devreme.
    • Nu lăsa copilul să bea foarte multe lichide seara şi asigură-te că merge la toaletă înainte de culcare. (O vezică plină poate contribui la somnambulism.)
    • Elimină băuturile ce conţin cofeină din dietă zilnică a copilului.
    • Asigură-te că dormitorul copilului este liniştit, comfortabil şi că-l îmbie la somn. Păstrează zgomotul din casă la minimum, atunci când copilul încearcă să doarmă.
    • Redu temperatura din dormitorul copilului la mai puțin de 24 ° C.

    Data viitoare când îl mai întâlneşti pe micul tău călător pe hol în timp ce doarme, nu intra în panică. Nu e nevoie să mănânci spanac pentru a prinde putere şi curaj… Condu-l pur şi simplu înapoi în patul său!

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa