TikTok-ul și Instagramul au transformat slăbitul rapid într-un trend care pune presiune constantă pe mulți adolescenți care nu sunt mulțumiți de felul în care arată. Ei ajung să creadă că vor arăta perfect prin înfometare sau ținând diete promovate de diverși influenceri fără nicio pregătire medicală. Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea, medic specialist medicină de familie, cu supraspecializare în nutriție și dietetică, vorbește despre acest fenomen și dintr-o experiență personală. În adolescență, medicul s-a confruntat cu propria obezitate, ajungând să cântărească 108 kilograme la doar 14 ani. Faptul că a trecut prin această provocare o face să înțeleagă suferința emoțională a adolescenților care trec pragul cabinetului ei, încărcați de rușine și anixietate din cauza problemelor cu greutatea.
În interviul acordat Totul Despre Mame, dr. Oana Ciuhureanu-Merchea explică de ce sunt periculoase dietele virale de pe TikTok ori Instagram, cum ajung adolescenții prinși într-un cerc vicios al restricției și vinovăției, dar și ce înseamnă, în realitate, o abordare sănătoasă a alimentației într-o perioadă în care corpul și creierul sunt încă în dezvoltare.
Totul Despre Mame: Conform informațiilor de pe siteul dumneavoastră, ați fost un adolescent care a luptat cu obezitatea. Cum vă face această experiență să vă raportați la adolescenții care vă cer ajutorul pentru aceeași problemă?
Dr. Oana Ciuhureanu-Merchea: Da, am trecut în adolescență printr-o perioadă în care am avut un exces ponderal important: la 14 ani ajunsesem la 108 kilograme. Pentru mine, relația cu mâncarea era strâns legată de emoții, de frustrare și de nevoia de confort. În același timp, relația cu propriul corp era marcată de rușine, marginalizare și o scădere profundă a încrederii în mine. Sunt lucruri care, într-o anumită măsură, își lasă amprenta și astăzi, pentru că experiențele din adolescență modelează felul în care ne privim pe noi înșine mult timp după aceea.
Totuși, această experiență a devenit și unul dintre cele mai mari avantaje ale mele în lucrul cu adolescenții și copiii din cabinet. Înțeleg foarte bine ce înseamnă stigmatizarea, presiunea socială și lupta cu propria imagine corporală, iar asta mă ajută să creez un spațiu sigur, fără judecată. Încerc mereu să îi ajut să nu treacă prin suferința emoțională prin care am trecut eu.
Cred că este foarte important să vorbim despre obezitate ca despre o boală cronică, complexă, nu ca despre o lipsă de voință. În cabinet regăsesc frecvent aceleași mecanisme pe care le-am trăit și eu: mâncatul emoțional, rușinea legată de corp, izolarea sau pierderea încrederii în sine. Tocmai de aceea consider că adolescenții au nevoie, înainte de orice, de empatie, sprijin și înțelegere reală.
Care sunt cele mai frecvente diete sau „trucuri de slăbit” pe care le vedeți la adolescenți astăzi? Mă refer concret la trenduri care circulă pe TikTok sau Instagram. Cum arată ele, în practică?
În cabinet văd tot mai des adolescenți care încearcă diete sau „trucuri de slăbit” promovate intens pe TikTok și Instagram de la combinații absurde, precum dieta cu oțet și pufuleți, până la keto extrem, fasting prelungit, detox-uri, diete de 500–800 de calorii sau diverse suplimente promovate de influenceri fără pregătire medicală. Problema este că aceste metode sunt prezentate ca soluții rapide și spectaculoase, fără să se vorbească despre consecințe.
În practică, ele duc de cele mai multe ori la un efect yo-yo care îi prinde pe adolescenți într-un cerc vicios: restricție severă, pierdere rapidă în greutate, frustrare, episoade de mâncat compulsiv și apoi reluarea kilogramelor. Pe lângă efectele fizice, impactul emoțional este foarte mare apare senzația de eșec, vinovăția și ideea că nu sunt suficient de buni. Cea mai periculoasă parte este comparația constantă cu ceea ce văd online. Adolescenții uită că multe imagini sunt filtrate, editate sau construite special pentru social media și ajung să creadă că valoarea lor depinde de felul în care arată. Aici crește foarte mult riscul tulburărilor de alimentație, precum anorexia, bulimia sau mâncatul compulsiv.
Ce au în comun aceste diete „de pe internet”? Cum se face că par se funcționeze pe termen scurt, dar devin problematice pe termen mediu și lung?
Majoritatea dietelor de pe internet au în comun promisiunea unor rezultate rapide și spectaculoase. Ele vând ideea că poți slăbi foarte mult într-un timp foarte scurt, fără să vorbească despre consecințele reale asupra corpului și psihicului. În general, toate se bazează pe restricții extreme: foarte puține calorii, eliminarea unor grupe alimentare întregi, perioade lungi de nemâncat sau reguli imposibil de susținut pe termen lung.
Pe termen scurt, ele par că funcționează pentru că organismul pierde rapid apă, glicogen și masă musculară, iar cântarul scade repede. Adolescenții văd rezultatul imediat și au impresia că au găsit „soluția perfectă”. În plus, apare și validarea socială complimentele, like-urile sau comparația cu alte persoane de pe internet care îi face să continue.
Problema apare pe termen mediu și lung, când corpul intră într-o stare de stres și adaptare. Metabolismul încetinește, foamea devine mai intensă, apar oboseala, frustrările și episoadele de mâncat compulsiv. De cele mai multe ori, kilogramele revin, uneori chiar mai multe decât înainte, iar adolescentul ajunge să creadă că el este problema, nu dieta.
În cabinet văd frecvent adolescenți care ajung să trăiască într-un ciclu continuu de restricție și vinovăție: „țin dietă, slăbesc, nu mai rezist, mă îngraș, mă simt vinovat, reiau dieta”. Acest cerc vicios afectează nu doar greutatea, ci și relația cu mâncarea, cu propriul corp și cu stima de sine. De aceea, cred că este foarte important să schimbăm perspectiva: sănătatea nu se construiește prin extreme și pedepse alimentare, ci prin echilibru, educație și obiceiuri sustenabile, mai ales în adolescență, o perioadă extrem de sensibilă pentru dezvoltarea emoțională și fizică.
Cred că este esențial să îi învățăm că fiecare corp este diferit, că sănătatea nu înseamnă un standard estetic de pe internet și că nu tot ceea ce devine viral este și sănătos. Adolescenții au nevoie de educație nutrițională reală, de echilibru și, mai ales, de adulți care să îi ajute să își construiască o relație sănătoasă cu mâncarea și cu propriul corp, nu una bazată pe frică și restricții.
- CITEȘTE ȘI: Semne subtile care arată că un adolescent se luptă cu bulimia, anorexia sau mâncatul compulsiv
Din punct de vedere medical, care sunt primele semne că un adolescent își face rău ținând astfel de diete, chiar dacă aparent „slăbește”?
Din punct de vedere medical, faptul că un adolescent slăbește nu înseamnă automat că este și sănătos. De multe ori, primele semne că își face rău apar înainte să vedem probleme grave în analize și sunt observate prin schimbări fizice, emoționale și comportamentale. Printre cele mai frecvente semne se numără oboseala constantă, amețelile, lipsa de energie, durerile de cap, iritabilitatea și dificultățile de concentrare. Mulți adolescenți devin obsedați de calorii, cântar sau de imaginea corporală și încep să evite mesele în familie ori ieșirile cu prietenii de teamă să nu „strice dieta”.
Din punct de vedere fizic, pot apărea căderea părului, pielea uscată, senzația permanentă de frig, tulburările digestive, pierderea masei musculare și, la fete, dereglările menstruale sau chiar dispariția menstruației. În cazurile mai severe, vedem dezechilibre hormonale, carențe nutriționale, afectarea dezvoltării și probleme cardiovasculare.
Ce mă îngrijorează cel mai mult este că multe dintre aceste comportamente sunt aplaudate social. Un adolescent care mănâncă foarte puțin sau slăbește rapid primește adesea complimente, iar oamenii din jur nu observă că în spate poate exista multă suferință și un risc real pentru sănătatea lui fizică și psihică. De aceea, cred că este esențial să fim atenți nu doar la numărul de kilograme pierdute, ci și la felul în care adolescentul ajunge acolo: dacă există restricții extreme, anxietate legată de mâncare, vinovăție după mese sau izolarea socială, atunci vorbim deja despre semnale de alarmă care nu trebuie ignorate.
Unde este granița între dorința normală de a slăbi și începutul unei relații nesănătoase cu mâncarea? Ce ar trebui să observe un părinte, dar de multe ori ratează?
Linia fină dintre o schimbare sănătoasă și o relație nesănătoasă cu mâncarea este dată, de multe ori, de rigiditate și de suferința emoțională din spate. Atunci când adolescentul nu mai mănâncă de plăcere sau pentru a-și hrăni corpul, ci din frică, vinovăție sau obsesia de a controla fiecare calorie, deja vorbim despre un semnal de alarmă.
Părinții observă adesea doar faptul că „mănâncă mai sănătos” sau că „a slăbit”, însă ratează schimbările subtile de comportament: mesele sărite frecvent, anxietatea legată de anumite alimente, nevoia de a compensa după ce mănâncă, sportul făcut compulsiv sau izolarea socială. Mulți adolescenți încep să evite mesele în familie, ies mai rar cu prietenii sau devin foarte iritabili când subiectul mâncării este adus în discuție.
Un alt semn important este atunci când starea lor emoțională începe să depindă complet de cântar sau de felul în care arată într-o zi. Dacă valoarea personală ajunge să fie măsurată doar în kilograme sau în imaginea din oglindă, relația cu propriul corp devine una vulnerabilă și nesănătoasă.
Cred că părinții trebuie să fie atenți nu doar la ce mănâncă adolescentul, ci și la felul în care vorbește despre sine. Fraze precum „nu merit să mănânc”, „mă simt vinovat după ce am mâncat” sau „nu sunt suficient de bun pentru că nu arăt într-un anumit fel” sunt semnale care nu ar trebui niciodată ignorate. Adolescenții au nevoie de sprijin, echilibru și dialog, nu de presiune sau critici. De foarte multe ori, o relație sănătoasă cu mâncarea începe din felul în care adulții din jur vorbesc despre corp, greutate și valoare personală.
Dacă un adolescent își dorește să slăbească, care ar fi varianta sănătoasă și realistă?
Dacă un adolescent își dorește să slăbească, abordarea sănătoasă trebuie să pornească, înainte de orice, de la ideea de echilibru, nu de la restricții extreme sau soluții rapide. Adolescența este o perioadă în care corpul și creierul sunt încă în dezvoltare, iar obiectivul nu ar trebui să fie „slăbitul cu orice preț”, ci construirea unor obiceiuri care să îi susțină sănătatea fizică și emoțională pe termen lung. În viața de zi cu zi, o abordare corectă înseamnă mese regulate, fără înfometare, fără eliminarea completă a anumitor alimente și fără obsesia caloriilor. Înseamnă să învețe să aibă o relație normală cu mâncarea: să mănânce suficient, variat și echilibrat, dar și să poată ieși cu prietenii la o pizza fără vinovăție.
Mișcarea ar trebui să fie asociată cu starea de bine, nu cu pedeapsa pentru ceea ce a mâncat. Nu este sănătos ca un adolescent să facă sport compulsiv doar pentru a „arde calorii”. Mult mai important este să găsească o formă de mișcare care îi place și pe care o poate integra natural în viața lui. La fel de importantă este partea emoțională. Mulți adolescenți folosesc mâncarea ca metodă de reglare a stresului, anxietății sau frustrării, iar dacă nu lucrăm și cu aceste aspecte, problema nu dispare, ci doar se mută dintr-o extremă în alta.
Cred că o abordare sănătoasă înseamnă și renunțarea la ideea de perfecțiune. Nu există aliment „interzis” și nici corp perfect. Există consecvență, răbdare și obiceiuri sustenabile. Iar adolescentul are nevoie să simtă că este sprijinit și valorizat pentru cine este, nu doar pentru numărul de kilograme de pe cântar. În cabinet încerc mereu să le transmit că scopul nu este să ajungă să își urască corpul suficient de mult încât să îl schimbe, ci să învețe să aibă grijă de el fără frică, rușine sau vinovăție.
Există mituri despre slăbit la adolescenți care v-au atras atenția în mod special?
Sunt foarte multe lucruri populare online care, în realitate, nu funcționează pe termen lung și pot face mai mult rău decât bine, mai ales la adolescenți. Unul dintre miturile care mă deranjează cel mai mult este ideea că trebuie să elimini complet anumite grupe alimentare ca să slăbești: carbohidrații, pâinea, fructele sau chiar mesele întregi.
Adolescenții sunt încă în creștere și au nevoie de toți nutrienții pentru dezvoltarea hormonală, cerebrală și fizică. Atunci când elimină grupe alimentare întregi, nu doar că apar carențe și dezechilibre, dar se creează și o relație rigidă și anxioasă cu mâncarea. În timp, apare obsesia pentru „alimente bune” și „alimente rele”, iar asta poate deschide drumul către tulburări de alimentație.
Un alt lucru care nu funcționează este mentalitatea de tip „totul sau nimic” promovată online: detox-uri, cure drastice, fasting extrem sau provocări de tip „slăbește 10 kilograme în două săptămâni”. Da, poate exista o scădere rapidă pe cântar, dar de cele mai multe ori aceasta vine cu pierdere de masă musculară, efect yo-yo și multă frustrare.
Mă îngrijorează și faptul că foarte multe informații sunt oferite de persoane fără pregătire medicală, dar prezentate ca adevăr absolut. Adolescenții sunt vulnerabili și tind să creadă că dacă un influencer arată într-un anumit fel, atunci metoda respectivă „funcționează”. În realitate, fiecare organism este diferit, iar ceea ce vedem online este de multe ori filtrat, editat sau rupt complet de realitate. Cred că cel mai periculos mit este ideea că valoarea unui adolescent depinde de cât de slab este. Asta este, de fapt, problema de bază pe care social media o amplifică foarte mult astăzi.
Dacă ar fi să transmiteți un singur mesaj adolescenților care se compară zilnic cu ce văd online și simt presiunea să slăbească rapid, care ar fi acela?
Le transmit că nu trebuie să își urască corpul ca să aibă grijă de el. Social media îi face să creadă că trebuie să arate perfect, să slăbească rapid și să se compare permanent cu niște imagini care, de multe ori, nu sunt reale. Dar valoarea lor nu stă într-un număr de kilograme și nici într-o fotografie de pe internet.
Corpul nu este un proiect care trebuie „reparat” ca să meriți să fii iubit, acceptat sau suficient de bun. Iar sănătatea nu se construiește prin înfometare, frică și pedeapsă, ci prin echilibru, răbdare și respect față de propriul corp. Le spun mereu că schimbările reale nu apar peste noapte și că nu există soluții miraculoase. Există însă ceva mult mai important: să învețe să aibă o relație sănătoasă cu mâncarea, cu oglinda și cu ei înșiși. Pentru că felul în care vorbesc astăzi cu propriul corp va influența felul în care se vor simți cu ei toată viața.
