Sindromul Reye. Tot ce trebuie să știi despre cauze, simptome și tratament

Theodora Fintescu, redactor

Aspirina administrată copiilor sau adolescenților poate provoca sindromul Reye!

Ai auzit vreodată de sindromul Reye? Este o reacţie rară, dar extrem de gravă, care afectează toate organele interne, dar în special creierul şi ficatul. Apare, de regulă, la copii sau adolescenți, după o boală virală, fiind asociată cu folosirea aspirinei în timpul stării febrile.

Istoria aspirinei

Multă vreme, aspirina a fost considerată un panaceu, un medicament-minune, care are efecte benefice în orice afecţiune. Până în 1963, când Douglas Reye, un medic din Carolina de Nord (SUA), a descris o afecţiune severă, cu potenţial fatal şi importante sechele neuropsihice în cazul supravieţuitorilor. Ulterior, mai multe studii epidemiologice au demonstrat legătura directă dintre aspirină şi apariţia sindromului Reye, care a preluat astfel numele medicului. Astfel, s-a constatat că mai puţin de 0,1% dintre copiii cu vârste de până în 14 ani care iau aspirină dezvoltă sindromul Reye, dar că peste 80% dintre cei diagnosticaţi cu acest sindrom au luat aspirină în ultimele 3 săptămâni, prezentând urme ale medicamentului în sânge. Totodată, cercetările au relevat că acest tip de sindrom s-a asociat şi cu aflatoxinele, erbicidele, ciupercile otrăvitoare şi cu insecticidele. S-au evidenţiat şi o serie de factori de risc, printre care stresorii metabolici, ereditatea şi modificările drastice ale dietei.

Cum se manifestă sindromul Reye

Tabloul clinic pentru sindromul Reye este dominat de:

– vomă (vărsăturile sunt persistente, repetate, continuă câteva zile, deşi copilul nu mănâncă).

– letargie

– comportament anormal, iritabil, agresiv, asociat cu dezorientare şi confuzie

– tulburări de vorbire şi auz

– slăbiciune şi paralizii ale membrelor superioare şi inferioare

– convulsii

– comă

– ficat mărit, dar fără instalarea icterului.

La copiii sub 2 ani primele simptome sunt:

– diareea

– creşterea frecvenţei respiratorii

– agitaţia

Sindromul Reye – Ce se întâmplă de fapt?

Mecanismul bolii nu a fost încă descifrat în totalitate. Se pare că administrarea salicilaţilor, respectiv a aspirinei, într-o infecţie virală (răceală comună, gripă, varicelă, gastroenterita şi alte boli eruptive) produce anomalii funcţionale ale componentei celulare care furnizează energia (mitocondria). Rezultă multiple perturbări metabolice, cu depozite lipidice depuse în creier, rinichi, miocard, ficat şi cu numeroase complicaţii. Cele mai importante tulburări sunt degenerescenţa hepatică şi encefalopatia. Practic, ca urmare a leziunilor de la nivelul hepatocitelor, ficatul devine incapabil să mai elimine substanţele toxice din organism, iar acestea, în special amoniacul, cauzează inflamarea creierului. Mare atenţie, boala evoluează rapid şi poate avea un deznodământ tragic dacă nu se intervine urgent!

Sindromul Reye – Diagnosticarea precoce este vitală

Din cauza gravităţii bolii, este importantă prezentarea cât mai rapidă la medic. Dată fiind nespecificitatea simptomelor sindromului Reye şi a lipsei de teste de evaluare specifice, diagnosticul este unul de excludere. De altfel, boala este adesea confundată cu encefalita, meningita, diabetul, supradoza de medicamente, otrăvirea, sindromul morţii subite sau cu diverse boli psihice. De regulă, se fac analize de sânge şi urină (care determină afectarea hepatică, nivelul amoniemiei – concentraţie plasmatică a amoniacului liber -, aciditatea sangvină, glicemia, lipidemia etc.), puncţia lombară, biopsia hepatică (ce stabileşte de obicei diagnosticul prin evidenţierea depozitelor grase specifice), tomografie computerizată etc.

Sindromul Reye – Tratamentul se face doar la spital

Sindromul Reye necesită un tratament complex, de obiecei într-un serviciu de reanimare. Gestionarea eficientă a bolii, care depinde în totalitatea de rapiditatea diagnosticului, vizează în primul rând protejarea creierului prin reducerea edemului cerebral, prevenirea complicaţiilor pulmonare şi a stopului cardiac. Recuperarea depinde de gradul de afectare a creierului. În unele cazuri recuperarea este totală, dar afectarea neurologică este frecventă. Din fericire, mortalitatea pacienţilor cu sindromul Reye s-a redus în ultimii ani de la 50% la mai puţin de 20%, ca rezultat al diagnosticului precoce, recunoaşterii cazurilor uşoare, identificării aspirinei ca factor major de risc şi a terapiei agresive.

Părinţi, fiţi vigilenţi!

Niciun tratament nu e mai bun ca prevenţia. Nu le daţi aspirină copiilor şi tinerilor sub 20 de ani, mai ales că ea poate fi înlocuită cu succes cu paracetamol, ibuprofen sau alte substanţe antiinflamatoare nesteroidiene. Fiţi cu băgare de seamă, aspirina nu se găseşte doar ca atare. Ea este inclusă adesea în componenţa a numeroase produse farmaceutice. De aceea, citiţi de fiecare dată cu atenţie prospectul medicamentului, căutaţi toate denumirile sub care poate apărea aspirina (acid acetil salicilic, acetilsalicilat, salicilat) şi la nevoie nu ezitaţi să cereţi sfatul medicului sau farmacistului. De asemenea, administrarea aspirinei trebuie evitată în timpul alăptării, deoarece aceasta poate trece în lapte, astfel afectând copilul. În cazuri foarte rare (de exemplu, în tratamentul bolii Kawasaki, a poliartritei reumatoide juvenile), aspirina poate fi eventual folosită, dar numai la recomandarea expresă a medicului.

Sindromul Reye nu este contagios.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa