Astmul bronșic este o afecțiune de care se tem toți părinții: dacă și copilul meu va fi astmatic? Va putea avea o viață normală, va putea alerga și va putea mângâia pisici? Se va vindeca la maturitate? Citiți articolul de mai jos pentru a afla cât mai multe informații despre astmul bronșic.
Pentru majoritatea copiilor, respiraţia este simplă: ei respiră pe nas sau gură, iar aerul ajunge în trahee. De acolo, se deplasează prin căile respiratorii şi ajunge în plămâni. Pentru copiii cu astm, însă, respiraţia poate fi mult mai dificilă, deoarece căile lor respiratorii sunt foarte sensibile.
O criză de astm sau un episod astmatic se întâmplă atunci când căile respiratorii ale unei persoane se umflă şi se îngustează, devenind mult mai greu pentru aer să fie inspirat şi să ajungă în plămâni. De cele mai multe ori, căile respiratorii inflamate produc mucus în exces, îngreunând astfel respirația.
Între atacuri, respiraţia unui copil poate fi perfect normală sau cel puţin aşa să pară. În timpul unui episod acut, însă, poate părea că cel mic respiră printr-un pai.
Un copil cu astm poate avea respiraţie şuierătoare (un sunet fluierat atunci când respiră), tuse şi senzaţie de constricţie şi greutate în piept.
Un episod poate fi mai grav dacă micuţul nu foloseşte medicamente speciale pentru astm. După un atac, căile respiratorii îşi revin aproape întotdeauna la cum erau înainte, deşi poate dura și mai multe zile.
Cine face astm?
Astmul este mult mai frecvent decât ai crede. Este o afcecțiune care afectează aproximativ unul sau doi copii din 10. Asta înseamnă că într-o clasă de 20 de copii, între doi și patru dintre ei ar putea avea astm.
Astmul poate apărea la orice vârstă – şi la un copil mic, dar şi la un adult – dar cel mai frecvent este la copiii de vârstă şcolară.
Nimeni nu ştie cu adevărat de ce căile respiratorii ale unei persoane sunt mai sensibile decât ale alteia, dar ce este sigur este că predispoziția pentru astm poate fi transmisă pe cale genetică. Asta înseamnă că, dacă un copil are astm, nu este exclus să aibă un părinte, frate, unchi sau altă rudă care are sau a avut astm în copilărie.
Episoadele astmatice pot semăna cu o răceală uşoară, cu tuse şi respiraţie şuierătoare, nefiind, însă, contagios.
Ce poate declanşa un atac de astm?
Există numeroase cauze ce pot declanşa atacurile de astm, însă diferă de la copil la copil. Unii copii sunt sensibili la alergeni – substanţe care cauzează reacţii alergice la nivelul căilor respiratorii. Alergenii comuni pentru copii cu astm bronşic includ:
- acarienii (microbi care trăiesc în praf);
- mucegaiul (dacă ai fost vreodată într-un subsol umed cu miros ciudat, cel mai probabil avea mucegai);
- polen (de la copaci, iarbă, buruieni).
- Numeroşi copii fac crize de astm atunci când sunt în preajma animalelor cu păr. Pisicile şi câinii, în special, au un soi de
- mătreaţă, de piele descuamată, care poate provoca reacţii puternice la nivelul căilor respiratorii.
- Unele substanţe pot provoca crize de astm deoarece pot irita serios căile respiratorii. Aici sunt incluse parfumurile, praful
- de cretă şi fumul de ţigară. Fumatul nu este niciodată o idee bună, dar în preajma cuiva care suferă de astm este o idee
- de-a dreptul proastă.
- Uneori, o infecţie poate declanşa crize de astm. Dacă un copil răceşte sau face gripă, căile sale respiratorii devin şi mai
- sensibile decât sunt de obicei. Pentru unii copii, frigul poate fi suficient pentru a provoca o criză de astm, şi la fel este şi
- cazul exerciţiilor fizice. De fapt, unii micuţi au ceea ce se numeşte astm indus de activitate fizică – aceasta înseamnă că au
- probleme de respiraţie mai ales atunci când fac sport.
