Ce înseamnă hernia ombilicală la copii?
Când băieţelul meu avea opt luni, la un controlul medical de rutină i s-a pus diagnosticul de hernie ombilicală şi am fost trimişi cu el la un medic de specialitate care ar fi trebuit să rezolve chirurgical această problemă. Buricul nu era anormal, era foarte puţin ieşit în afară, avea culoare normală, dar devenea mai proeminent atunci când plângea sau când tuşea.
Ca măsură de urgenţă, până să îl consulte un specialist, medicul de familie ne-a sugerat să cumpărăm o centură ombilicală şi să-l “încorsetăm” pe cel mic. Am cerut, ulterior, şi părerea unui alt medic care ne-a liniştit si ne-a spus că hernia ombilicală este o problemă frecventă şi că se va rezolva de la sine până la vârsta de doi ani. După acest episod am plecat din ţară pentru câteva luni de zile şi l-am dus pe proprietarul buricului la şi la un medic din străinătate. Ni s-a spus că are o mică hernie, dar că se va retrage până la vârsta de doi ani.
Dar haideţi să aflăm mai multe despre hernia ombilicală, ce este, ce putem face şi când trebuie să ne alarmăm. Tot ce mi-aş fi dorit eu să ştiu în momentul când ni s-a pus acest diagnostic.
Mai multe despre hernia ombilicală și despre alte afecțiuni ale bebelușului puteți afla și din Cartea bebelușului
Ce este hernia ombilicală?
Hernia ombilicală poate apărea atât la copii, cât şi la adulţi, şi se defineşte prin exteriorizarea conţinutului abdominal prin orificiul ombilical lărgit, adică apare o proeminenţă în jurul buricului, cu dimensiuni între unu şi cinci centimetri, şi care, prin simpla apăsare, poate să dispară.
La bebeluşi, herniile ombilicale sunt destul de frecvente, dar se remit până la vârsta de 1-2 ani.
Când este cazul să ne alarmăm?
Dacă protuberanţa care apare în jurul ombilicului nu se reduce, ba chiar se măreşte şi începe să-şi schimbe culoarea (devine violacee), iar copilul plânge, pare să aibă dureri sau apar vărsături este cazul să apelăm la un consult medical de specialitate.
O situaţie îngrijorătoare este şi atunci când hernia apare târziu, după vârsta de doi ani şi nu dispare până la patru ani.
Care sunt cauzele herniei omblicale?
Ioana Roşca, medic primar neonatolog, medic specialist pediatru şi şeful secţiei de Neonatologie din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Prof. Dr. Panait Sârbu, spune că „factorii care duc la formarea herniei sunt lipsa sau scăderea tonusului (hipotonia) muşchilor abdominali şi mobilitatea crescută a ligamentelor, în special la copiii născuţi prematur”.
Cum putem preveni hernia ombilicală?
Când copilului meu i s-a pus acest diagnostic eram convinsă că e din vina mea, că nu i-am îngrijit cum trebuie buricul şi acum trebuie să-mi trimit copilul pe masa de operaţie. Că eu, cu mâna mea, am făcut-o! Ei bine, nu e aşa. Hernia ombilicală NU poate fi prevenită.
Cum se tratează?
„De obicei, se rezolvă de la sine în câteva luni, prin închiderea inelului herniar”, spune medicul Ioana Roşca. Cât despre metodele cunoscute de tratare a herniei, aceasta ne spune că „centurile din comerţ s-au dovedit a fi ineficiente, iar bănuţul care se punde în mod tradițional deasupra buricului pentru a contribui la retragerea herniei ombilicale ne ajută pe noi, adulţii, psihic, pentru că nu mai vedem umflătura”.
Se poate ajunge şi la operaţie, în cazul herniilor care apar după vârsta de 1-2 ani şi nu dispar până la patru ani. O altă situaţie în care se impune intervenţia chirurgicală este obstrucţia intestinală, când partea de intestin care pătrunde prin peretele abdominal se blochează şi nu se mai poate retrage.
Operaţia nu este una complicată. Aceasta se face sub anestezie totală şi constă într-o mică incizie la nivelul buricului prin care medicul introduce intestinul înăuntru şi coase muşchii abdominali. Intervenţia nu necesită spitalizare decât o zi sau două. De multe ori, copiii pot pleca acasă chiar în ziua respectivă.
Să distrugem un mit!
Cunosc cazuri în care părinţii nu-şi lasă copiii să plângă tocmai pentru a evita problema despre care vorbim. Ei bine, în niciun caz plânsul nu duce la hernii, fie ele inghinale sau ombilicale. Da, e adevărat că se observă o accentuare a acestora atunci când copilul plânge sau tuşeste, dar ele revin la forma iniţială după acest episod şi, oricum, este vorba despre hernii deja existente, care au apărut înainte ca cel mic să plângă.
Eu am încercat toate variantele de “tratament” imediat după vizita la medicul de familie (cel care a iniţiat diagnosticul): am cumpărat o centură pe care nici eu, nici copilul n-am suportat-o pentru că nu se fixa prea bine, se deplasa când în jos, când în sus şi, dacă o strângeam mai tare, aveam impresia că-l sufocă. Am apelat şi la bănuţ cu care am avut aceeaşi problemă, că nu-l puteam fixa cum trebuie. Într-un final, am recurs la metoda cu plasture: făceam un pliu al pielii şi aplicam plasturele peste. Într-adevăr, aşa cum spune medicul Ioana Roşca, pentru psihicul meu a dat rezultate, dar nu şi la hernia ombilicală a copilului. S-a retras treptat, în câteva luni.
