Manifestările copiilor atunci când se confruntă cu o durere, pierdere sau o schimbare majoră
Procesul de creştere este un perpetuum de schimbări, ce implică atât pierderi, cât şi câştiguri. Pentru copii, schimbări precum începerea şcolii, a grădiniţei, a studierii unor materii noi, intrarea în contact cu profesori noi sau pierderea unui prieten apropiat sau a unei rude pot reprezenta nişte provocări destul de mari. În funcţie de spriijnul pe care îl primesc şi modul cum îşi gestionează aceste tipuri de pierderi, cei mici pot învăţa cum să facă faţă diverselor evenimente mai puţin fericite, mai târziu în viaţă.
Copiii suferă chiar şi la o vârstă fragedă, dar nu o fac în acelaşi mod precum adulţii. E mai probabil ca cei mici să îşi arate durerea în moduri mai puţin directe. Mai mult, copii pot suferi o perioadă, să îşi revină, şi apoi să reînceapă să simtă durere. Pot părea bine într-o zi, pentru ca nu departe în viitor să arate că nu reuşesc să facă faţă.
Copiii au adesea mai multe nevoi în momentele grele, lucru ce poate îi poate determina să încerce să se apropie şi mai mult de părinţi, pentru a primi consolare şi sprijin din partea lor. Experienţa unei pierderi afectează fiecare copil în mod diferit.
Vârsta copilului, maturitatea emoţională, modul cum relaţionează cu cei din jurul său, circumstanţele pierderii – de toate acestea depinde felul în care se manifestă copilul.
Este important să priveşti fiecare copil în mod individual şi să încerci să îl ajuţi pe măsura nevoilor sale specifice.
Când suferă copiii?
Unele din pierderile din cauza cărora suferă copiii sunt aceleaşi ca pentru adulţi. De exemplu:
- atunci când un părinte moare sau pleacă de acasă;
- atunci când părinţii divorţează sau familia se destramă;
- pierderea unui prieten;
- pierderea unui animal de companie;
- pierderea lucrurilor dragi într-un incendiu sau inundaţie;
- pierderea obișnuințelor și a rutinei atunci când se mută într-o ţară nouă;
- moartea unui bunic;
- schimbarea domiciliului sau a şcolii;
- perioade lungi de separare de un părinte;
- internarea în spital.
Alteori, copii suferă din cauza unor lucruri care pentru adulţi nu par a fi ceva important, cum ar fi, spre exemplu, cearta cu un prieten de la grădiniță.
Cum înţeleg copiii moartea și pierderile
Preşcolarii
Înainte de a începe şcoala, copiii nu înţeleg faptul că moartea este permanentă. Ei simt durere atunci când pierd pe cineva apropiat.
Copiii fac greu diferenţa între ce este real şi ce nu, iar uneori ar putea crede că dorinţele sau gândurile lor au provocat ca ceva rău să se întâmple.
Pierderea cuiva drag poate fi un factor major de stres pentru cei mici, iar acceptarea situaţiei şi trecerea peste moment poate dura foarte mult. Cu cât persoană care dispare le este mai apropiată, cu atât durerea lor este mai mare. Într-un fel, este ca şi când ar pierde o parte din ei.
Copiii mici nu au cuvintele necesare pentru a spune ce simt, aşa că adesea se comportă într-un anumit fel pentru a o arăta. E posibil să fie mai sensibili din punct de vedere emoțional, mai ataşaţi de părinţi şi pot să plângă mai des atunci când unul dintre părinți se îndepărtează fizic.
Copiii de 7-9 ani
Copiii încep să înveţe că moartea este permanentă. Încep să realizeze că atunci când cineva moare, persoana respectivă nu se mai poate întoarce. Cu toate acestea, micuţii au nevoie să li se repete de mai multe ori ce anume s-a întâmplat.
Unii copii se simt responsabili de moartea sau plecarea cuiva; ar putea crede că totul s-a întâmplat din cauză că au fost obraznici sau nu şi-au ascultat părinţii. E posibil să poarte mai mult de grija celor apropiaţi, cum ar fi, spre exemplu, de părintele supravieţuitor, atunci când celălalt moare, ca nu cumva să dispară şi acesta.
Ar putea vorbi foarte concret despre moarte şi să ceară multe informaţii, cum ar fi ce anume se întâmplă cu organismul unei persoane decedate. Ar putea să nu înţeleagă ce simt sau să nu ştie ce cuvinte să folosească pentru a explica, însă părinţii îşi pot da uşor seama din comportamentul lor cum stă de fapt treaba.
