Și ce te oprește? Nu sunt suficient de bun, mi-a răspuns un părinte. Ce înseamnă pentru tine suficient de bun? Atunci când poți controla totul. Și ai reușit vreodată? Nu. Viața este imperfectă dar trebuie să ne propunem asta pentru binele copiilor noștri.
Ce se întâmplă dacă eșuez?
Este o scurtă discuție pe care am avut-o cu un părinte referitoare la educația copiilor. Era stresat și măcinat. Probabil cuvântul cel mai bun este îngrijorat de viitorul copilului său. Și într-o oarecare măsură îl înțeleg. Peste tot auzi știri care te fac să spui: Oare în ce lume l-am adus pe micuțul meu? Și cred că este de datoria noastră, a fiecărui părinte, să ne îngrijoram pentru ce o să devină copilul nostru. Dar când îngrijorarea este întreținută de ideea de perfecțiune, sau invers, lucrurile se pot întoarce împotriva noastră. Capacitatea de a decide clar este scurt-circuitată de anxietate și agresivitate
Ingrijoarea și nevoia de control
Viața conține într-adevăr o mare doză de imprevizibil. Sunt necazuri sau greutăți cărora trebuie să le facem față indiferent cât de mult am vrea ca acestea să nu existe. În față neprevăzutului acest părinte a decis că viață este imperfectă. Și așa este. Oamenii de știință au observat că minunea asta din craniul nostru, creierul, este setat pe predictibilitate. Asta îi oferă confort și control. Dar dacă tocmai această imperfecțiune este chiar șansa noastră să ne fie bine, chiar dacă pentru asta înseamnă un nou setup mental? Iar această idee este susținută chiar de ultimele descoperiri din neuroștiință.
Îngrijorarea și depresia
Din punct de vedere neurologic, îngrijorarea este activată de dorința de a face lucrurile perfect. (Se pare că este activat același circuit neuronal care ne ajută să luăm decizii și să rezolvăm probleme.) De pildă, atunci când dorești să-i cumperi copilului tău o jucărie și vrei ca ea să fie cât mai frumoasă, cât mai sănătoasă, cât mai prietenoasă, etc. Din păcate, poți să pierzi mult timp și energie încercând să cauți jucăria ideală pentru copilul tău. Autorul cărții ”The Upward Spiral. A Brain Map of Depression”, Phd Alex Korb, spune că, atunci când încerci să obții perfecțiunea în totul, este foarte probabil să sfârșești paralizat de indecizie și de nemulțumire pentru decizia pe care tocmai ai luat-o. Dai o mulțime de bani iar copilul tău perfect poate să-ți strâmbe din nas și să facă chiar o criză de plâns. Ce te faci? De fapt, spune A. Korb, s-a demonstrat că tendința de maximiza lucrurile conduce inevitabil la o mărire a șansei de a cădea în depresie. Cu alte cuvinte, mulți oameni sunt mai puțin fericiți atunci când au mai multe opțiuni, pentru că au mai multe lucruri pentru care să se îngrijoreze. De pildă, alegerea grădiniței. În acest caz, amigdala devine extrem de reactivă. Iar funcția ei este de a monitoriza pericolul. Așadar, dacă tinzi să te îngrijorezi prea tare și nu știi ce grădiniță să alegi, sfatul autorului este să îți reduci din opțiuni și să iei decizii rapide de câte ori este posibil. Asta te va face să te simți în siguranță.
Cu alte cuvinte, nu încerca să fii părintele perfect, fii doar un părinte bun. Nu încerca să ai cel mai fericit copil, doar un copil fericit. Doar așa îl vei putea ajuta pe copilul tău să transforme orice greutate a vieții într-un dar. În ce constă darul? În conectarea copilului cu propriile sale resurse și abilități înnăscute pentru a face față provocărilor vieții. Îmi aduc aminte aici de cuvânt rostit de Michael de Montaigne, care, la vârsta de 38 de ani, s-a retras în biblioteca lui și și-a petrecut mai bine de 10 ani scriind eseuri. El spunea: ”Viața mea a fost plină de nenorociri, multe dintre ele nici nu s-au întâmplat”. Așadar, tocmai acest imprevizibil al vieții, îi oferă copilului șansa de a-și dezvolta conștient abilitățile. El învață cum să gestioneze presiunea, oamenii dificili cu care se va întâlni în viață și situațiile dureroase cu care se va confrunta. Perfecțiunea în acest caz îl descalifică din lupta cu viața. Este un tip de adaptare la viață care îi aduce multă îngrijorare și anxietate. Și e cel mai dureros pentru un copil care devine adult, nemulțumire de sine și de lumea în care trăiește. Acceptarea imprevizibilului îl ajută însă să învețe cum să se adune și cum să-și seteze scopurile în viață într-un mod sănătos. În unele cazuri, cum este și a acestui părinte, să-și reconstruiască viața de la capăt. Curaj!
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
Foto: Guliver
