Traumele din copilărie și efectul lor devastator asupra sănătății (VIDEO)

Alexandra Irimiea
traumele din copilarie totul despre mame

Obișnuim să credem că traumele din copilărie ne afectează doar la nivel emoțional, dar s-a demonstrat că ele influențează major sănătatea de-a lungul vieții

„Experienţele traumatizante din copilărie sunt cea mai mare amenințare nerezolvată a sănătăţii publice cu care se confruntă în prezent populația.“ (dr. Robert Block, primul preşedinte al Academiei Americane de Pediatrie)

Nu ne place să vorbim despre traumele din copilărie. Nu le luăm în serios și nu vrem să credem că ne-au afectat în vreun fel, doar suntem puternici, nu-i așa? Ei bine, medicul pediatru Nadin Burke Harris a explicat într-o videoconferință TED faptul că stresul repetitiv cauzat de abuz, neglijență, părinți care suferă de o boală mentală sau de o dependență are efecte concrete asupra dezvoltării creierului.

Astfel, cei care au fost traumatizați în copilărie sunt expuși la un risc de trei mai mare de-a se confrunta cu o boală cardiacă sau cancer pulmonar și cu o speranță de viață scăzută cu până la 20 de ani.

Despre ce vorbim mai exact atunci când vorbim despre „traumă”?

Bineînțeles, nu sunt considerate traume diverse eșecuri firești precum pierderea unui examen sau a unui meci de fotbal, ci acele amenințări care sunt atât de grave și de persistente, încât reușesc să preia controlul, schimbându-ne fiziologia. O cercetare americană a demonstrat asta. Dr. Vince Felitti, de la Kaiser și dr. Bob Anda, de la CDC au realizat un studiu despre experiențele neplăcute din copilărie.

Test „Traume din copilărie” (ACES):
1. abuzurile sexuale, fizice și emoționale;
2. neglijență emoțională sau fizică;
3. părinte bolnav mintal sau dependent de o substanță;
4. părinte deţinut;
5. separarea sau divorțul părinților;
6. violență casnică.

Pentru fiecare traumă bifată, se alocă un punct la scorul ACES. Au fost chestionați 17.500 adulți despre expunerea lor în trecut la astfel de experiențe. Apoi cercetătorii au corelat scorul ACES cu indicatori de sănătate.

Cum traumele din copilărie ne afectează sănătatea de-a lungul vieții

Traumele din copilărie sunt mai răspândite decât ne-am aștepta. 67% din populație a bifat cel puțin un punct ACES și 12,6%, adică 1 din 8, au bifat 4 sau mai multe puncte.

Ce-a de-a doua concluzie tulburătoare este legătura cantitativă dintre experiențele traumatizante și indicatorii de sănătate: cu cât scorul ACES e mai mare, cu atât indicatorii de sănătate sunt mai sumbri.

O persoană cu un punctaj mai mare sau egal cu 4, riscă boli pulmonare cronice obstructive de 2,5 ori mai mult față de persoanele cu punctaj 0. Şi pentru hepatită riscul creşte de 2,5 ori. Pentru depresie, riscul era de 4,5 ori mai mare. Riscul sinuciderii creștea de 12 ori.

La o persoană cu punctaj ACES mai mare sau egal cu 7, riscul apariției cancerului pulmonar pe parcursul vieții e triplu, iar ischemiile cardiace apar de 3,5 ori mai frecvent – cauza principală a mortalității în SUA.

Bineînțeles, unii s-au grăbit să spună: „E normal să te apuci de băut și de fumat şi de alte obiceiuri nocive după o copilărie traumatizantă. Asta nu e știință. Doar comportament neadecvat.“ Însă cercetătorii au demonstrat că lucrurile nu sunt chiar atât de simple!

Expunerea timpurie la traume afectează dezvoltarea cerebrală și fizică a copilului!

Traumele afectează zone ca Nucleus Accumbens, centrul plăcerii şi recompensei, care e implicat în dependența de substanțe. Inhibă activitatea cortexului prefrontal, necesară pentru controlul impulsului și funcția executivă, o zonă esențială pentru învățare. RMN-urile arată modificări considerabile în amigdala cerebrală, zona corticală de răspuns la frică. Așadar, cei traumatizați adoptă un comportament mai riscant pentru că există niște motive neurologice!

Dar, chiar și dacă nu adopți un astfel de comportament, eşti mai predispus la boală cardiacă sau cancer, a avertizat pediatra Nadin Burke Harris. Cauza este axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, care elaborează răspunsul la stres, reacţia de tip „luptă sau fugi”.

Aceasta funcționează normal atunci când, spre exemplu, te plimbi prin pădure și te întâlnești cu un urs. Hipotalamusul trimite semnal imediat către glanda pituitară, care trimite semnal către glanda suprarenală care spune: „Eliberează rapid hormoni! Adrenalină! Cortizol!“. Inima începe să bată rapid, pupilele se dilată, căile respiratorii se deschid larg, ești gata fie să înfrunți ursul, fie să fugi de el.

Dar ce se întâmplă când ursul vine acasă în fiecare seară, când acest sistem de reacție se tot activează la nesfârşit și se trece din stadiul adaptativ și salvator, în stadiul maladaptiv ce periclitează sănătatea?

Copiii sunt extrem de sensibili la acțiunea repetată a unui stres pentru că mintea şi corpul lor sunt în plină dezvoltare. Traumele repetate și intense afectează nu doar structura și funcțiile creierului, ci și dezvoltarea sistemului imunitar, a sistemului endocrin și chiar citirea și transcrierea ADN-ului.

Știința e categorică: traumele psihice timpurii afectează sănătatea individului de-a lungul vieţii. Și atunci, dacă știm riscurile la care este expus, atunci când mergem la consult cu copilul care are un scor ACES ridicat, putem să adoptăm o terapie preventivă, să nu mai lăsăm toate aceste simptome comportamentale să treacă neobservate. Dar ne lipsește curajul! Nu putem admite că noi suntem afectați de traumele din copilărie și cu atât mai mult nu putem face asta cu propriul copil. Dar mai citește o dată testul ACES de mai sus. Tu ce scor ai? Copilul tău?

Traumele din copilărie nu rămân în copilărie! Și chiar dacă nu le putem șterge cu burete, faptul că știm de ce sunt ele în stare, ne dă putere să luptăm. Putem deveni rezilienți!

Poți urmări aici videoconferința TED despre traumele din copilărie, susținută de medicul pediatru Nadin Burke Harris:

Citește și: Diana Vasile: „Nicio traumă nu face atâta rău cât face ignorarea ei”

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa