„Mami, tati, am neapărată nevoie de adidașii (tricourile, jeanșii etc.) ăștia! Toată lumea la școală îi poartă, doar eu nu-i am!” Ți se pare cunoscut scenariul? Odată cu începerea noului an școlar, mulți părinți se confruntă cu un val de cereri insistente din partea copiilor. Nu este vorba despre simple mofturi, ci despre o reacție emoțională puternică: invidia și teama de a nu fi lăsați pe dinafară în fața noilor tendințe purtate de colegii de clasă. Deși primul impuls este să clasifici problema ca fiind superficială, psihologii ne avertizează că, pentru copii și adolescenți, „obiectele dorinței” sunt strâns legate de sentimentul de apartenență. Într-un articol recent, parents.com a analizat de unde vine această „invidie din curtea școlii” și cum se manifestă ea în funcție de vârstă. Mai jos îți oferim ghidul complet de supraviețuire pentru a transforma aceste momente tensionate în lecții prețioase de educație financiară și inteligență emoțională.
Dacă vine copilul de la școală și îți spune că are absolută nevoie de adidașii pe care i-a văzut la un coleg, de o bentiță pe care o purta o altă fată sau de o sticlă de apă reutilizabilă „cool”, pe care toți ceilalți o au, nu ești singurul părinte în această situație. Acest tip de reacție poate apărea în orice moment al anului, dar devine mult mai intensă odată cu începerea noului an școlar, iar specialiștii ne asigură că este o situație complet naturală.
„Când copiii își văd prietenii purtând sau având ceva nou și interesant, este de înțeles să gândească: Vreau și eu asta! sau Toată lumea are, mai puțin eu!”, explică Eileen Kennedy-Moore, doctor în psihologie și creatoarea podcastului Kids Ask Dr. Friendtastic. Așadar, copilul tău nu este o excepție. Însă, într-o epocă în care cumpărăturile sunt la doar un click distanță, iar rețelele sociale amintesc constant de produsele la modă, poate fi dificil pentru părinți să știe cum să gestioneze dorința celor mici de a avea tot ce au ceilalți. Din fericire, experții au câteva recomandări utile.
De unde vine nevoia de a avea tot ce au ceilalți din curtea școlii?
Cu toții putem cădea în capcana geloziei – vreau și eu ce ai tu – uneori, însă copiii și adolescenții sunt mult mai vulnerabili. Cercetările arată că acest tipar comportamental atinge cote maxime fix în perioada adolescenței. „Copiii, prin definiție, nu au o perspectivă de ansamblu pentru că nu trăiesc de atât de mult timp și nu au văzut atât de multe lucruri din lume. De asemenea, au un simț al identității mai puțin stabil, deoarece sunt în continuă creștere și schimbare. Mulți nu au experiența necesară pentru a înțelege că stilurile se schimbă și că focurile de paie trec repede. Toate acestea îi fac mult mai expuși la mesajele materialiste”, explică dr. Kennedy-Moore.
Mai mult, hainele, gadgeturile sau jucăriile sunt strâns legate de sentimentul de apartenență la un grup. „Mesajele subtile sau directe de la colegi, de tipul Toți considerăm că brandul ăsta e cel mai tare!, au o putere uriașă asupra copiilor care își doresc să fie acceptați. Nu este deloc plăcut să te simți lăsat pe dinafară sau să fii singurul diferit. În plus, s-ar putea ca acel obiect chiar să i se pară sincer interesant sau frumos copilului”, adaugă psihologul. Această presiune crește în primele săptămâni de școală, confirmă și Whitney Raglin Bignall, doctor în psihologie și director clinic asociat la The Kids Mental Health Foundation. „La începutul anului școlar, copiii povestesc mult despre experiențele din vacanța de vară – unde au călătorit, în ce tabere au fost – și vin la școală cu haine noi, ghiozdane și rechizite proaspăt cumpărate”.
Dacă cel mic trece printr-un moment de comparație cu colegi, dr. Raglin Bignall explică faptul că această emoție se poate manifesta în mai multe moduri:
- Se plânge constant de lucrurile pe care nu le are.
- Face evaluări negative la adresa lui, în raport cu ceilalți.
- Își bate joc sau minimizează valoarea persoanei, obiectului sau experienței pe care, de fapt, o invidiază.
- Plânge cu ușurință sau se supară repede.
- Devine mai retras sau mai tăcut.
- Se confruntă cu o scădere a stimei de sine și ezită să se mai alăture grupului de prieteni.
„La copiii mai mici, invidia explodează adesea sub formă de crize de furie, în timp ce la adolescenți se traduce mai degrabă prin iritabilitate sau furie mocnită”, adaugă dr. Raglin Bignall.
Cum îi poți ajuta pe copii să depășească aceste momente
Tentația ca adult este să respingi din start problema. Știi foarte bine că viața copilului tău nu depinde de un anumit hanorac sau de o jucărie la modă. Cu toate acestea, copiii nu au maturitatea necesară pentru a privi lucrurile astfel, motiv pentru care este esențial să porți o discuție caldă cu ei.
„Ajută-ți copilul să identifice ce simte și de ce”, recomandă dr. Raglin Bignall. „Apoi, normalizează acea trăire. Părinții pot chiar să le povestească momente din propria copilărie sau viață adultă în care au simțit același lucru și cum au gestionat situația. Este important să ne amintim că dorința de a fi precum ceilalți este o emoție normală, nu una greșită. Asigură-ți copilul că faptul că simte asta nu îl transformă într-o persoană rea.”
Poți să-i explici pe înțelesul lui de unde vine dorința de a avea ce are altcineva și apoi căutați împreună strategii constructive. Dr. Raglin Bignall sugerează să-l ghidezi pe copil să se concentreze pe lucrurile frumoase din viața lui, să-i evidențiezi calitățile, talentele sau reușitele proprii, să exersați recunoștința și să-l încurajezi să se bucure sincer pentru ceilalți.
Dacă bugetul familiei este limitat și chiar nu vă permiteți acel obiect, dr. Kennedy-Moore recomandă să fii sincer: „Spune-i direct. Aceasta este realitatea”. De cele mai multe ori însă, problema nu este lipsa banilor, ci faptul că familia are alte priorități financiare. Aceasta devine o oportunitate excelentă pentru discuții valoroase despre educație financiară și consumerism:
- Faceți diferența dintre dorințe și nevoi. Acordați timp pentru a clarifica ce reprezintă o necesitate și ce este doar un moft. „Când înțeleg că pot să-și dorească ceva și totuși pot supraviețui foarte bine fără acel lucru, copiii își descoperă propria putere interioară”.
- Vorbiți despre priorități și valori. „Puțini oameni au fonduri nelimitate, așa că trebuie să facem alegeri inteligente. A cheltui pe un lucru înseamnă a avea mai puțin pentru altul. Îi poți explica copilului deciziile voastre în funcție de valorile familiei: faptul că puneți preț pe experiențe (cum ar fi o vacanță împreună), pe educație sau pe ajutorarea celorlalți, mai mult decât pe obiecte”.
- Dezvăluie-le secretele din spatele reclamelor. Acest lucru este extrem de important în lumea digitală de azi. „Explică-le strategiile pe care agențiile de publicitate le folosesc pentru a convinge oamenii să cumpere, astfel încât cel mic să învețe să devină un consumator informat”.
- Explicați cum funcționează dopamina. Există un entuziasm puternic, un vârf de dopamină atunci când cumpărăm sau primim ceva nou, dar acesta pălește extrem de repede. „Ajută-ți copilul să se gândească la obiectele pe care deja le are: care dintre ele i-au adus bucurie pe termen lung și care s-au stricat, nu i se mai potrivesc sau pur și simplu nu mai prezintă niciun interes”.
Ar trebui ca părinții să cedeze uneori?
Ar fi minunat dacă o simplă discuție și validarea emoțiilor ar rezolva totul de fiecare dată, însă realitatea ne arată că unii copii sunt extrem de insistenți. Ar trebui să le facem pe plac? Răspunsul depinde în totalitate de valorile și de situația financiară a fiecărei familii, spune dr. Raglin Bignall. Ea sugerează să analizați cu atenție motivul din spatele dorinței: „Vrea acel lucru doar pentru că îl are altcineva sau se simte cu adevărat marginalizat din cauză că îi lipsește? Este perfect în regulă să cumpărați obiectul dacă acest gest reflectă valorile voastre, dacă vi-l permiteți financiar și dacă motivul copilului depășește simplul impuls de moment”.
Dr. Kennedy-Moore completează spunând că părinții nu ar trebui să simtă presiunea de a îndeplini fiecare dorință, dar confirmă că uneori este eficient să facem excepții. „Ne face plăcere să le oferim copiilor lucruri care le aduc zâmbetul pe buze. Iar dacă acel obiect îi ajută să se integreze și să se distreze alături de prieteni, este un bonus”. O altă strategie excelentă este să-l încurajezi pe copil să strângă singur banii necesari sau să facă mici activități prin care să-i câștige. „Atunci când depun un efort personal pentru a obține ceva, copiii tind să prețuiască mult mai mult acel obiect”. Aceasta este o lecție de viață extrem de valoroasă, pe care merită să o transmitem mai departe.
