Ce trebuie să știe un copil de 2 ani? Orice părinte informat ştie că vârsta de doi ani este ceva de care trebuie să se teamă. Cu oricâtă bucurie aştepţi cea de-a doua aniversare a celui mic, inima ţi se face cât un purice de oricâte ori te întrebi dacă nu cumva îngeraşul tău de copil va începe să plângă și să urle în magazine şi în vizite, un mic ”boss” cu care îţi va fi teamă să ieşi din casă: „Oare şi copilul meu va deveni precum copilul acela din reclama la prezervative, cel care se dă cu fundul de pământ, urlă până nu mai poate respira şi loveşte în jur până la epuizare?” Răspunsul scurt: da. Răspunsul lung: da, dar nu este neapărat un lucru rău.
Pe măsură ce copilul tău se apropie de a doua aniversare, poți face singură o evaluare a achizițiior de dezvoltare pe mai multe arii. Realizările sale sunt semne sigure ale puterii, independenței și dezvoltării intelectuale. Îți prezentăm principalele repere pe care ar trebui să le atingă în jurul vârstei de 2 ani. Dacă micuțul tău nu este în grafic, nu-și face griji, fiecare copil e unic și va recupera „din mers”.
Ce trebuie să știe un copil de 2 ani: dezvoltarea motrică
Din punct de vedere fizic, copilul tău crește treptat – și, în mod evident, va experimenta și câteva julituri și vânătăi pe măsură ce își va testa limitele forței și coordonării.
- Plimbări. În timp ce mulți copii de 12 luni sunt gata să facă câțiva pași cu ajutor, până la 18 luni, copilul tău va merge mai încrezător și probabil singur.
- Urcă scările. Va avea în continuare nevoie de supraveghere – și poate că vrea să te țină de mână – dar așteaptă-te să înceapă să îi placă această activitate. Până la 18 luni, s-ar putea să urce treptele cu ceva ajutor, iar până la 2 ani, majoritatea copiilor mici pot să urce și să coboare scările ținându-se de o balustradă.
- Împinge și trage jucării. În jur de 18 luni, copilul tău va fi un profesionist cu camioanele, vagoanele și gălețile lui, trăgându-le și golindu-le prin toată camera.
- Folosește căni și linguri. Până la 18 luni, cei mai mulți micuți sunt capabili să mănânce cu o lingură și să bea dintr-o cană sau dintr-un pahar.
- Se dezbracă. Majoritatea copiilor mici vor începe să se dezbrace până la 18 luni și să-și scoată un articol de îmbrăcăminte până la 20 până la 22 de luni, o realizare care arată independența în dezvoltare a copilului tău.
- Aleargă și lovește cu piciorul. Aceste abilități motorii grosiere tind să se dezvolte între 18 și 24 de luni. Până la a doua zi de naștere, copilul tău probabil va alerga și va lovi o minge cu piciorul.
- Urcă pe mobilă. Cățărarea pe mobilier este o piatră de hotar pe care copiii mici o adoră și de care se tem mamele! Securizează toate piesele care s-ar putea răsturna. Apoi fii cu ochii în patru după copil prin casă.
- Salturi. Da, învață să se lanseze în aer și își va arăta abilitățile țopăind și sărind în jurul vârstei de 2 ani.
Ce trebuie să știe un copil de 2 ani: dezvoltarea cognitivă
Abilitățile de raționament, învățare și rezolvare de probleme ale copilului tău sunt mai bine dezvoltate acum. Iată principalele progrese intelectuale:
- Arată ce-și dorește. Copilul tău a început să arate lucrurile de care era interesat de la aproximativ 9 luni, dar după 18 luni, va arăta din ce în ce mai mult, de exemplu pentru a atrage atenția celorlalți și a arăta către o parte a corpului său.
- Imită comportamentul. În jurul vârstei de 18 luni, copilul tău poate să-ți ia smartphone-ul sau să încerce să-și hrănească ursul de pluș, ceea ce înseamnă că urmărește și imită sarcinile de zi cu zi. De asemenea, probabil îl vei observa că începe să joace jocuri simple, de simulare în jurul celei de-a doua aniversări, un pas important pe măsură ce se lansează într-un joc mai imaginativ.
- Urmează comenzile. Copilul tău absoarbe tot ce aude și va înțelege treptat instrucțiunile și va urma comenzile. Până la 18 luni, va urma comenzi simple într-un singur pas („Ridică plusul”); până la a doua zi de naștere, va urma instrucțiunile în doi pași („Ridică-ți pantofii și pune-i în coș”).
- Construiește turnuri din cuburi. Un inginer în devenire, copilul tău de 2 ani va putea forma ridica un castel din patru sau mai multe cuburi.
- Completează rime și povești. Are o carte preferată? Dacă da, copilul tău s-ar putea să cunoască toate cuvintele și chiar să termine rândurile înainte de a ajunge la ele. La această vârstă, cei mici încep să numească lucruri pe paginile pe care le văd (pisica, minge, pasăre).
- Demonstrează o memorie crescută. Copilul tău poate găsi acum lucruri ascunse sub pături ori cutii. Și își va aminti mai multe despre oamenii și locurile pe care le întâlnește și despre evenimentele pe care le trăiește – și îți va spune despre ele mai târziu.
- Începe să sorteze formele și culorile. Copilul tău începe să înțeleagă noțiunile de dimensiune și formă, să le asocieze pe cele identice și învață și numele culorilor.
Ce trebuie să știe un copil de 2 ani: comunicarea
Oh, ce de întrebări vei auzi de acum înainte! Și acele „conversații” lungi și adorabile, exact când vrei să-ți bagi copilul în pat. Limbajul și etapele de comunicare ale copilului tău explodează. Iată cum!
- Spune mai multe cuvinte. Primul cuvânt a fost incitant (mai ales că a fost probabil „mama” sau „tata”), dar cu siguranță vei fi încântată să auzi cum i se extinde vocabularul. Majoritatea copiilor de 18 luni pot spune mai multe cuvinte, în timp ce majoritatea copiilor de 2 ani au aproximativ 50 de cuvinte și propoziții de la două până la patru cuvinte.
- Dă din cap „nu”. Există vreo piatră de hotar mai de temut decât aceasta? Da, este grozav că micuțul tău te înțelege, dar nu și când își refuză cina! Veți începe să observi acest comportament în jurul vârstei de 18 luni.
- Încearcă să imite cuvintele. „bunica” poate fi „bua”, dar măcar încearcă!
- Repetă cuvintele auzite. E timpul să urmărești ceea ce spui — copiii de 2 ani sunt destul de buni să imite ceea ce aud într-o conversație cu adulți!
- Cunoaște numele oamenilor și părțile corpului. Numele familiare și părțile corpului (ureche, nas, degete de la picioare) ar trebui să fie deja cunoscute de un copil de doi ani.
- CITEȘTE ȘI: Treburile casnice potrivite copiilor de doi ani
Ce trebuie să știe un copil de 2 ani: emoțiile și socializarea
La orizontul emoțional vei remarca: lacrimi și crize de furie. Iată la ce te poți aștepta de la copilul tău de 2 ani, din punct de vedere social și emoțional.
- Are crize de furie. Crizele sunt un fapt de viață în anii bebelușilor și este posibil să începi să asiști la primele crize de furie ale copilului tău în jurul a 18 luni.
- Preferă anumite persoane și jucării. În jurul acestei vârste, el va arăta și mai multă afecțiune față de oamenii familiari.
- Îți testează răspunsurile. Vei începe să observi un comportament mai sfidător pe măsură ce copilul tău se apropie de 2 ani. El se întreabă ce vei face dacă aruncă o jucărie prin cameră, mai ales dacă i-ai spus deja să nu facă – și este nerăbdător să vadă reacția ta!
- Arată o oarecare independență. Veți auzi o mulțime de „Eu fac asta!” în timp ce copilul tău se străduiește să se hrănească cu paste, direct cu mâna în farfurie!
- Îi place să joace în paralel — și să urmărească. Copilul tău trece acum de la jocul paralel la jocul asociativ – în loc să-și ignore colegii de joacă, el începe să împartă lucruri cu ei. Jocul preferat la această vârstă: urmărirea!
- Începe să se joace cu ceilalți. Te poți aștepta la multă emoție în timpul jocului, acum că își poate identifica prietenii după nume. De asemenea, poate fi mai înclinat (sau chiar dornic) să interacționeze cu ei în timpul unul joc sau al unei activități educative.
Când să discuți cu medicul despre dezvoltarea copilului de 2 ani
În timp ce fiecare copil se dezvoltă în propriul ritm, unele întârzieri fizice, cognitive și de limbaj pot justifica apelarea la medicul pediatru al copilului sau la un psiholog. Iată câteva repere la care trebuie să fii atentă în jurul celor 2 ani:
- Nu știe să folosească obiecte comune precum o lingură, o furculiță, un pieptene
- Nu imită acțiuni sau cuvinte
- Nu poate urma instrucțiuni simple
- Nu formează expresii din două cuvinte, cum ar fi „Vreau apa”
- Merge nesigur
- Își pierde abilitățile pe care le-a stăpânit cândva
Anii bebelușilor sunt plini de realizări fizice majore, salturi cognitive și repere lingvistice – așa că bucură-te de ele!
Veștile bune nu se opresc aici: în anul care vine, vor exista și mai multe realizări de dezvoltare la orizont – de la achiziții fizice, cum ar fi pedalarea unei triciclete, la abilități lingvistice, cum ar fi purtarea unei conversații – ce vor face inima unui părinte să tresalte de mândrie.
Copil nervos la doi ani. Vârsta lui NU, vârsta tantrumurilor
Aţi citit desigur articole şi aţi auzit discuţii în legătură cu the terrible twos. Este un termen care a intrat practic în limbajul şi conştiinţa părinţilor de pretutindeni. Sau poate prieteni cu copii mai mari v-au avertizat, zâmbind cu superioriate: „Las că vezi tu la doi ani ce crize o să-ţi facă! Să vezi atunci!”
Noi am descoperit teoria despre the terrible twos, îngrozitoarea vârstă de doi ani, după ce eram convinşi că am eşuat definitiv ca părinţi: copilul nostru de nici doi ani făcea crize de nervi la orice refuz, ne trântea NU-uri în cele mai banale şi aparent paşnice situaţii (uneori îl suprindeam vorbind singur, repetând ritmic un singur cuvânt: „nu, nu, nu, nu”). Într-un fel, descoperirea ne-a luat o piatră de pe inimă. Dacă vârsta de doi ani şi-a câştigat renumele de vârsta teribilă, asta ne făcea să părem mai puţin dezastruoşi ca părinţi.
Dar soluţiile întârziau să apară. Nouă de ce nu ne-a spus nimeni despre asta? De ce am fost aruncaţi în gropa cu lei a teribilei vârste de doi ani fără nicio avertizare? Ceilalţi părinţi cum au supravieţuit, cum s-au descurcat, cum au reacţionat? Nu e suficient să îţi spui „e vârsta de doi ani, e normal să se poarte aşa”. Jobul tău de părinte nu se termină cu acest ”diagnostic”.
Dimpotrivă, abia începe. Ca şi în primele zile de după naştere, ca şi la trei luni sau la un an, copilul tău are nevoie de tine, de ajutorul şi de înţelegerea ta. Căci dacă the terrible twos există cu adevărat (iar denumirea reflectă evident perspectiva părinţilor!), este cu siguranţă o perioadă terifiantă şi pentru copil, nu numai pentru părinte.
Copil nervos la doi ani. Dar ce se întâmplă la doi ani?
Copiii cresc. Uimitor! Nemaipomenit! Nu vă aşteptaţi la aşa ceva, nu-i aşa? Copiii noştri se transformă atât de repede, experimentează atâtea lucruri noi într-un timp atât de scurt încât nouă, ca părinţi, ne este greu să ne adaptăm. Dar lor, copiilor? Lor nu le este greu?
Tu, ca părinte, abia te-ai obişnuit cu un copil umblător şi curios, a cărui principală preocupare în viaţă era să fie cât mai aproape de tine să îţi facă pe plac. Brusc, îngeraşul de un an şi câteva luni (căci da, criza de la doi ani poate începe cu lejeritate la un an şi un pic şi poate ţine până pe la patru ani!) îţi spune un NU hotărât. Fii sigur că şi pentru el momentul a fost la fel de debusolant ca şi pentru tine. „I-am spus NU mamei! Oare ce o să se întâmple acum?”
În jurul vârstei de doi ani, uneori mai devreme, alteori mai târziu, copilul începe să descopere că este o fiinţă separată de mama sa, începe să îşi descopere şi să experimenteze independenţa. Treptat, îşi dă seama că poate lua unele decizii pentru el, că nu trebuie să facă întotdeauna aşa cum îi spun ceilalţi, adulţii. Şi descoperă, lucru pe care îl ştim cu toţii, cât de minunat este să poţi lua decizii pentru tine însuţi. Ca părinţi, ne dorim să sădim independenţa, capacitatea de a lua decizii (bune şi rele) în copiii noştri. Şi atunci de ce suntem atât de suprinşi şi furioşi când copilul nostru ne spune primul NU?
Răbdare…. E doar o etapă!
La doi ani, copilul vrea să facă foarte multe lucruri singur. Totul, dacă se poate. Vrea să mănânce singur, să se îmbrace singur, să traverseze singur strada! De foarte multe ori, nu îl putem lăsa să experimenteze de unul singur (traversatul străzii, de pildă!), dar mâncatul, joaca, baia de seară sunt deja momente în care independenţa copilului poate fi încurajată.
Cu cât îi livrăm noi, ca părinţi, mai multe NU-uri, cu atât mai multe vom primi şi noi în schimb din partea lui. Dacă vrem un copil pozitiv, să încercăm să fim noi părinţi pozitivi! Şi, cu cât îl lăsăm să aibă mai mult control în anumite acţiuni (baia de seara, spre exemplu), cu atât se va simţi mai puţin frustrat şi va accepta un pic mai uşor autoritatea noastră atunci când suntem într-o situaţie care nu se poate negocia.
Nu există soluţii universale pentru depăşirea crizei de la doi ani. Ca şi în celelalte momente ale vieţii lui, îl putem ajuta înţelegând ce i se întâmplă, explicându-i chiar şi copilului transformările prin care trece. Dacă am reuşi să înţelegem ce pas minunat în dezvoltarea copilului este revolta de la doi ani, dacă am ajunge să apreciem independenţa şi caracterul care se clădeşte acum, vom găsi cu siguranţă resurse nebănuite de răbdare pentru a face faţă chiar şi crizelor de furie de la supermarket.