Adolescenții sunt frumoși, ambițioși, foarte încăpățânați și sunt ai noștri. Iată câteva sfaturi pentru părinții cu copii adolescenți. Cum să vorbești pe limba lor și cum să-i înțelegi.
Bebelușul de ieri care abia gângurea, copilul care abia învăța primele cuvinte, elevul timid din prima zi de școală a ajuns azi adolescent și parcă nu ne vine să credem că acum are aceeași statura cu noi, ba chiar e mai înalt, are replică la tot ce spunem, vrea să aibă mai multe drepturi decât obligații, se opune vehement tuturor regulilor proclamându-și independența și se declară de cele mai multe ori neînțeles. Și, cumva, tânărul din fața noastră are dreptate.
Dacă ne amintim bine, am fost cândva în situația lui. Da, am trăit alte vremuri și am fost limitați din multe puncte de vedere, însă ceea ce simte el azi am simțit și noi odinioară. Ține minte că vârsta adolescenței vine la pachet cu un dezechilibru hormonal, iar emoțiile sunt mai accentuate. Acesta este motivul pentru care e tentat să facă din cal armăsar.
Părerea lor: „Mama știe doar să îmi dea ordine”, „Ei știu deja cum arată viitorul meu”
Ca să-i înțelegem mai bine pe acești copii, i-am rugat pe câțiva dintre ei să ne spună cu ce probleme se confruntă în relația cu părinții lor.
Dragoș, 16 ani: „Cum mă înțeleg cu mama? Păi nu mă înțeleg! Știe doar să-mi dea ordine și atât!”
Alexandra, 15 ani: „Mă înțeleg bine cu ai mei. Abia dacă îi văd un pic seara când vin de la serviciu. Nici n-avem timp să ne certăm!”
Maria, 17 ani: „Ooo..avem niște probleme. Tot timpul mă compară cu Eliza și asta pur și simplu nu mai suport. Că ea învață bine, că are bursă, că spală vasele, că e devreme acasă. Eu m-am hotărât deja să nu fac niciodată lucrurile astea!”
Sorin, 18 ani: „Am în fiecare zi un meci cu ai mei. Ei au ales deja o facultate pentru mine și știu cum arată viitorul meu! N-am de gând să le fac pe plac. Văd eu cum îi fentez!”
Irina, 16 ani: „Ai mei mă urăsc. Și eu mă urăsc! Nu sunt în stare să fac nimic cum trebuie. Mereu o dau în bară.”
Adolescența e o perioadă plină de provocări atât pentru tinerii adulți în devenire, cât și pentru părinții lor. Uneori, ni se pare că am făcut totul pentru ei și cu toate astea situația nu arată deloc bine. Certurile, criticile, reproșurile, țipetele nu încetează. Am epuizat deja toate discursurile din cărți, toate variantele cu „vorba bună”, ne-am pierdut răbdarea, speranța și într-un final am aplicat pedepse ingenioase și dureroase pentru toți, deopotrivă. Iată ce ar putea funcționa!
1. Conectează-te cu adolescentul tău!
În perioada adolescenței, conectarea pare a fi un pic mai dificilă, însă nu este imposibilă. La început, s-ar putea ca el să te respingă sau să fie sceptic în privința atitudinii tale, însă nu trebuie să renunți. Conectarea înseamnă de fapt să petreci timp alături de copil, timp în care să fiți doar voi doi, fără să vă lăsați distrași de altceva, telefoane, televizor s.a.m.d.
Poți iniția o discuție simplă cu el despre orice, însă nu o transforma într-un interogatoriu. Ai putea să-i ceri părerea în legătură cu deciziile care privesc familia, de la meniul de sărbători până la alegerea unui loc de petrecere a vacanței. E ocazia ta să-l descoperi și să-l cunoșți mai bine. Are vise pe care nu ți le-a mărturisit niciodată și preferințe nenumărate despre care poate crede că nici nu te interesează. Ca sa poti mentine aceasta conectare cu adolescentul el are nevoie sa stie ca este vazut, auzit si valorizat! Are nevoie sa stie ca si el conteaza!
Acum este momentul potrivit când îi poți spune lucrurile pe care le apreciezi cel mai mult la el. Și în același timp, e momentul în care tu îți poți recunoaște vulnerabilitățile. Cere-i ajutorul și întreabă-l cum ar rezolva o anumită problemă. Ai putea fi surprins de ideile lui și de persectiva pe care o are. Dacă sunteți într-o perioadă tensionată și refuză să-ți vorbească, e de ajuns să stați în aceeași încăpere. Așază-te lângă el pe canapea și rămâi în tăcere o vreme. Asigură-l doar că ești disponibil să vorbiți, să-l asculți și că îți dorești ca împreună să găsiți o rezolvare la problemele voastre.
2. Intră în lumea lui!
Cu toții știm că la propriu și la figurat adolescenții vorbesc altă limbă decât adulții. Pe cât posibil, caută să-l înțelegi. Nu-l mai taxa pentru fiecare cuvânt nepotrivit, fii mai maleabil. Că să-l poți înțelege, observă-l în timp ce se joacă pe calculator. Joacă-te și tu cu el. Întreabă-l cum reușește să se descurce, ce a mai învățat nou, ce-i place cel mai mult, cum a descoperit jocul. Întreabă-l la ce serial se uită, ce film a văzut ultima dată. Organizați o seară de film în familie. În felul acesta, cu siguranță veți avea un subiect de discuție. Poți afla cu ce personaj se identifică, pe cine admiră, pe cine blamează.
3. Folosește limbajul iubirii și află calea către inima lui!
Ca să poți ajunge la inima unui copil, el trebuie să știe că este iubit. Însă în funcție de moment și de vârsta lui, unul dintre limbajele iubirii este mai pregnant. Îmbrățișarea, atingerea fizică este unul din limbaje. Poate că de la o vreme nu îți mai permite să-l îmbrățișezi și este firesc. Poate are nevoie să îl lași să vină el către tine și să aleagă momentul potrivit. Cadourile, serviciile, cuvintele de încurajare și timpul petrecut împreună sunt celelalte limbaje ale iubirii. Un sfat important pentru părinții cu copii adolescenți este să caute să identifice cât mai bine calea către inima unui copil pentru ca el să se simtă iubit, văzut, auzit.
- CITEȘTE MAI MULTE: Nu există adolescent care să spună tot timpul adevărul! Cum îi pot ajuta părinții să facă față tentațiilor
4. Nu-ți mai critica copilul și nu-l mai compara cu alții!
Critica este una din formele de abuz emoțional prin care ne agresăm psihic copilul și cu siguranță că nu asta este ceea ce ne dorim. Critica îi omoară stima de sine și îi distruge încrederea în propria persoană. Ca oricare dintre noi, atunci când suntem “atacați” în felul acesta, avem tendința de a riposta. Adolescentul va lupta cu părintele critic, iar uneori va acționa în opoziție tocmai pentru a-și demonstra independența în decizii și autonomia.
La fel ca și critica, comparația ucide stima de sine a adolescentului. Fiecare dintre noi este unic și tu, ca părinte, probabil că știi asta deja. Nici ție nu ți-ar plăcea să fii comparat cu unul dintre colegii de birou. Atunci când ai tendința aceasta, amintește-ți că, de fapt, îl judeci, și nicidecum nu îl educi. Fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare și nu există niciun tipar perfect care să i se potrivească și pe care ar trebui să-l urmeze.
5. Oferă-i posibilitatea de a alege!
Încă de mici, copiii au nevoie să poate alege pentru sine. Așa prind încredere în forțele proprii și învață din experiențele pe care le trăiesc. Pornim de la un exemplu banal: îl rogi pe adolescentul tău să poarte o haină mai groasă când iese afară fiindcă este frig. El protestează și pleacă mai mult dezbrăcat. Lasă-l să aleagă! După ce va tremura de frig o dată, de două ori, cu siguranță că data viitoare se va îmbrăca mai gros. Ceea ce poți face este să-i îi amintești că alegerile lui au consecințe, iar acestea pot fi uneori negative.
6. Fii un exemplu bun pentru el!
Îi ceri să-ți vorbească frumos și pe un ton politicos însă tu faci același lucru?! Și el e furios, supărat și frustrat. Adolescentul nu se simte înțeles, tu, ca părinte nu te simți ascultat, respectat. Caută să fii un exemplu pentru el. Ori de câte ori ai tendința de ridica vocea, ia o pauză de câteva minute până te calmezi. Controlează-ți emoțiile! Cum ai vrea să te asculte dacă tu nu-l asculți pe el? Dacă vrei ca el să-și ceară scuze atunci când greșește, află că de la tine trebuie să învețe asta. Dacă tu îți vei hrăni ego-ul, și el va face la fel.
7. Spune-i despre tine! Arată-i vulnerabilitățile tale dacă vrei să le cunoșți și tu pe ale lui
Azi ești adult, ieri ai fost copil. Câte lucruri îți amintești despre părinții tăi? Cât de bine poți spune că i-ai cunoscut? Le-ai înțeles întotdeauna comportamentul, ai înțeles de ce au decis că e mai bine pentru tine să-ti interzică anumite lucruri sau i-ai înțeles când te-au pedepsit cumva pe nedrept? Atunci nu, acum poate că da. Da-i șansa adolescentului de lângă tine să te cunoască. Povestește-i despre tine, despre experiențele tale, despre lecțiile tale și arată-i că și tu ai greșit cândva. Imaginea perfecțiunii pe care ai tendința să o afișezi nu te avantajează cu nimic. Expunerea propriei vulnerabilități poate fi drumul spre inima copilului.
- CITEȘTE MAI MULT: Copiii nu ne vor perfecți, ne vor doar buni!
8. Pune-te în papucii lui!
La modul practic, ați putea experimenta acest schimb de roluri pentru o zi sau două. Nu puteți înlocui școala și jobul, însă puteți schimba rolul pentru restul activităților petrecute acasă. În felul acesta, fiecare va înțelege mai bine care sunt avantajele și dezavantajele propriului stil de viață. Viața unui copil pare simplă privind din afară însă zilnic și el trece printr-o mulțime de stări, emoții pozitive sau negative care în mod clar îi influențează comportamentul. Sunt colegi care îl tachinează, alții care îl exclud, profesori care pun presiune pe el și dincolo de toate acestea trebuie să se dovedească responsabil și demn în fața ta.
De cele mai multe ori, copiii au impresia că dacă nu se comportă într-un fel anume pierd iubirea părinților. Așa că încearcă să condamni comportamentul, nu copilul!
9. Respectă-i intimitatea!
Uneori, suntem obsedați de control și avem impresia că dacă ne uităm în telefonul lui ori dacă îi scotocim prin lucruri mai aflăm câte ceva despre el. Adevărul este că, într-o situație de conflict, când adolescentul se închide în camera lui, când refuză să vorbească ori când este furios pare de nerecunoscut. Parcă avem un străin în casă. Invadarea intimității nu îl va face să se deschidă către dialog, ci dimpotrivă, îl va înverșuna și mai tare împotriva ta.
