Să nu ucideți spiritul copiilor!

Alexa Stănescu

Am auzit recent o frază care mi-a plăcut la nebunie și mi-a rămas în cap, spusă de directoarea unei grădinițe private din București. Suna cam așa: “Nu le ucideți spiritul copiilor”. Nu știu de ce, dar în engleză parcă sună mai bine: ”Don’t kill their spirit”.

Mulți dintre noi o facem, chiar având cele mai bune intenții

Ne dorim ce-i mai bun pentru copiii noștri: o grădiniță sigură, o educație bună, și mai ales să ajungă cineva în viață. Dacă pe vremuri părinții nostri ne obligau să ne facem avocați sau medici pentru că asta era viitorul, acum acest obicei protectiv al părinților se traduce altfel, ușor mascat, poate chiar fără să ne dăm seama.

Ai un copil energic? Uneori, este energic și, alteori, e extrem de sensibil? Cooperează extraordinar, dar în secunda următoare își proclamă independența? Citește cartea ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka. Aceasta este disponibilă AICI.

Trăim într-o lume cu mult mai multe de oferit decât acum 30 de ani și vrem ca cei mici să încerce tot ce se poate încă de la vârsta la care nu cuvântă. Poate – poate e un mic geniu într-ale muzicii sau picturii sau dansului și ratăm ocazia. Cred că punem o presiune mult prea mare pe copiii noștri și nu ne oprim să-i și ascultăm ce vor cu adevărat. Trebuie să le încurajam dorințele oricât de nebune ar fi.

Mi-e tot mai clară ideea că de fapt, copii se nasc pregătiți cumva să se adapteze la lumea noastră. De mici ei sunt curioși și vor să exploreze, să atingă, să arunce, să tragă pe jos obiecte. Noi, pentru că suntem trecuți deja prin viața și știm ce e aia cauză și efect, îi limităm și le spunem mereu ”Nu”. Nu fă așa, nu sta așa, nu spune aia, nu spune ailaltă, nu arunca, nu te strâmba, nu sări în apă, și tot așa. Dar asta e copilăria și uite așa le ucidem fără să vrem spiritul inocent.

Cât de mult ajung copiii noștri să facă ce le place lor și nu sunt “îndrumați” de dorințele noastre pentru ei?

Poate nu vrea să aibă ziua încărcată de lecții de pian, karate, engleză, și altele. Poate vrea să sară în bălțile de afară și să se mozolească, când tu îl grăbești pentru că intârzie EL la lectia de engleză.  

Poate copilul tău nu vrea să meargă la grădiniță care îți place ție doar pentru că e aproape de casă și are mâncare bio sau  e foarte bine cotată pe grupurile de părinți.

Dacă el se întoarce acasă supărat zilnic pentru că nu are prieteni sau nu se simte în mediul lui acolo, poate fi o problemă. Nu tot ce ne dă nouă un confort psihic și emoțional, trebuie să fie și pe placul copiilor noștri, și uneori, cred că e mai bine să îi ascultăm pe ei.

Ce dacă grădinița care îi place lui nu e cea a visurilor tale ca părinte, pentru că nu predă cum vrei tu? Dacă el e fericit și vine acasă zâmbind, plin de noroi și povestindu-ți cum și-a petrecut ziua, mergi pe mâna copilului tău. N-ai cum să dai greș!

 

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa