Rolul părintelui în adaptarea copilului la societate

Daniela Ghiorghe
rolul părintelui în adaptarea copilului

Există mult scepticism și o diversitate de teorii contrare în privința importanței pe care o are părintele în adaptarea copilului la societate. Iar acest lucru se întâmplă pentru că există mari diferențe între modalitățile de din fiecare societate în parte, scrie Nigel Barber de la psychologytoday.com.

Independență vs bazarea pe alți oameni

Una dintre cele mai mari diferențe de parenting, la nivel global, este dată de distanța fizică dintre părinți și copii. În multe societăți studiate de antropologi bebelușul se află în mod constant în brațele mamei sale. Unele mame își cară copilul aproape de trupul lor, până la vârste mai mari. În general, s-a observat că micuții care petrec mai mult timp aproape de mame sunt mult mai calmi. De asemenea, aceștia sunt mai cooperanți, ceea ce înseamnă mai puține crize de nervi și opoziție din partea acestora.

Așadar, de ce părinții din țările dezvoltate își creează singuri aceste probleme comportamentale prin menținerea distanței față de copii? De obicei, motivul principal este reprezentat de programul de la locul de muncă. Femeile nu își pot aduce copiii cu ele la job. Însă o altă explicație este că, în acest fel, copiii devin mai independenți.

Sinele vs alți copii

În societăți diferite, copiii au roluri cât mai variate. În unele dintre ele, aceștia trebuie să ajute la unele treburi de prin casă. Psihologii Beatrice și John Whiting au observat comportamente altruiste/ egoiste la copiii cu vârsta între 3 și 10 ani în 6 societăți – Kenya, Mexic, Filipine, India, Japonia și SUA. Copiii din societățile neindustrializate (Kenya, Mexic, Filipine) sunt mult mai altruiști decât cei din țările industrializate (Japonia, India, SUA). Ei au aflat că 100% dintre copiii kenyeni au avut un nivel ridicat de altruism, față de cei din SUA, cu un procent de 8%.

În țările mai puțin dezvoltate, oamenii trăiesc în familii mari. Copiii sunt prețuiți din punct de vedere economic pentru că îi ajută pe adulți. Copiilor care primesc responsabilități de la o vârstă fragedă, le este insuflat un comportament altruist.

Inhibarea agresivității

Separarea fizică promovează independența, însă crește agresivitatea. Iar apropierea fizică induce încrederea emoțională. Studenții care au fost apropiați emoțional cu părinții lor au avut o relație bazată pe contact fizic (de exemplu îmbrățișările) și, în plus, au avut o relație mai apropiată cu ceilalți membri ai familiei. Iar asta se întâmplă pentru că oamenii din societăți diferite au alte reguli nescrise ale spațiului personal.

Părinții prea protectori și respingerea simbolică

Inspirarea ambiției

Copiii sunt învățați să reușească în societăți în care există posibilitatea să-și crească statutul social. În caz contrar, autoperfecționarea nu este încurajată. În societăți agricole, de exemplu, copiii nu sunt duși la școală pentru că munca lor la fermă este mai importantă decât orice altceva. Acest lucru se schimbă în societățile în curs de dezvoltare, unde alfabetizarea este crucială pentru a menține o slujbă.

Susținerea emoțională din partea părinților afectează ambiția copilului. Copiii stabili din punct de vedere emoțional sunt mai curioși din punct de vedere intelectual, au o frică mai mică de eșec, lucrează mai mult la școală și, în final, la carieră.

7 sfaturi care te ajută să îți menții copilul fericit

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa