Psihoterapeut Vistiana Long. ”Te cert pentru că te iubesc!” și alte vorbe cu care ne mințim copiii

Psiholog Vistiana Long

„Te cert pentru că te iubesc!”, „Țip la tine pentru că îmi pasă!” Să nu mai vorbim de „unde dă mama crește” sau „bătaia e ruptă din rai”…

Noi, oamenii, avem multă nevoie de a da sens lucrurilor, de aceea, atunci când nu avem explicații, le facem noi, cum putem, din ce avem… Mai ales că despre emoții și subtilitatea sentimentelor omenești, s-au găsit explicații pertinente relativ recent (și tot mai căutam…).

Tonul ridicat, învinuirile, reproșurile și pedepsele au de obicei prea puțin legătura cu „făptașul”. Ele reflectă, de fapt, starea emoțională a celui care le aplică.
Ai observat, desigur, că atunci când ești mai stresat, tinzi să faci lucrurile de mai sus mai des și mai intens decât atunci când, in aceleași condiții, ești calm. Asta demonstrează simplu că faptul de a ne pierde cumpătul nu ține de fapta copilului (sau a altora) ci de noi.

Dar dacă nu ne-am explorat încă destul profunzilmile sufletului și nu înțelegem încă prea bine care e treaba cu emoțiile, sunt șanse să ne sperie și pe noi această avalanșă de senzații din corpul nostru și să ne dorim, firesc, să-i găsim explicații.

Și cel mai la îndemână sunt cele cunoscute, cele… cu care am crescut:

  • „Copilul a greșit, trebuie pedepsit”
  • ”Țip pentru ca m-a supărat (observă renunțarea la responsabilitate: el m-a supărat, deci el are control asupra a ceea ce simt eu!)
  • ”Fac asta pentru binele lui; e parte din procesul de educare; altfel nu se poate (de fapt, altfel nu știu, pentru că nici la mine nu a fost altfel…) șamd.

Numai că (oricât am vrea să le înfășurăm frumos), țipatul, lovirea, pedepsele, ignorarea, amenințările, jignirile etc sunt manifestări agresive. Iar copiii, care nu au învățat încă să se mintă, le percep ca atare. Și nu își pot explica nicicum în ce fel abuzul/ nerespectarea granițelor și identității unui om pot fi denumite grijă de acea persoana și iubire…

Pe bună dreptate, ajung să nici nu mai știe ce înseamnă „iubire”. E ca și cum ai primi borcane cu gem și borcane cu noroi, dar pe toate scrie gem! Dacă primești asta înainte să fi învățat ce este gemul, mai ai șansa să le diferențiezi??
Și, dacă ajung confunde iubirea cu agresivitatea în relație cu noi, le vor confunda și în celelalte relații…

În plus, ce să crezi mai repede, ce simți sau ce spun părinții??? Grea alegere pentru un copil… (De obicei, când suntem copii, alegem a doua variantă și lăsam să pice in dizgrație radarul nostru intern… Și… câte conflicte interioare vor apărea de aici!)

Probabil această confuzie există și la noi dacă, fără să vrem, o ducem mai departe…

E important să recunoaștem, la un moment dat, că oricât de mult ne-am iubi copiii, comportamentele noastre agresive la adresa lor nu vin din latura noastră iubitoare.
Acolo există, într-adevăr, și grija față de educația lor dar tot acolo există și resursa de a o face cu blândețe. Uneori e nevoie să parcurgem un drum către noi înșine pentru a regăsi această resursă.

Până atunci, ajută mult (și pe ei, și pe noi) să fim onești cu copiii: „M-am purtat agresiv cu tine, îmi pare rău. Am făcut asta nu din cauza ta și nu din partea din mine în care simt iubirea; ci din slăbiciunile mele, din propriile mele răni nevindecate încă…”

logo-vistiana3Mai multe texte scrise de Vistiana Long puteți citi AICI

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa