Nu-l plac pe prietenul copilului meu. Ce e de făcut?

TOTUL DESPRE MAME
prietenul copilului meu

 

Ce atitudine ar trebui să adopți atunci când nu îţi place de cel mai bun prieten al copilului tău? Care sunt cele mai bune sfaturi dacă te numeri printre părinții care nu îl simpatizează pe cel mai bun prieten al copilului lor? Ar trebui să intervii şi să îi interzici copilului tău să îl mai vadă pe cel mai bun prieten al său? Sau, dimpotrivă, ar fi mai bine să stai deoparte şi să laşi ca buna educaţie pe care i-ai dat-o copilului să dea roade și să pună singur stop acestei relații cu prietenul său cel mai bun? Iată cele mai bune sfaturi pentru părinți venite de la o mamă cu experiență.

În căutarea celor mai bune sfaturi. Oare există așa ceva?

Ţi s-a întâmplat vreodată să gândeşti aşa uitându-te la cel mai bun prieten al copilului tău? Eu m-am confruntat cu situaţia aceasta şi mărturisesc că nu mi s-a părut prea confortabilă. Nici pentru mine, ca părinte, şi cu siguranţă nici pentru copilul meu, care simțea că prietenul său cel mai bun nu este simpatizat de noi.

Nu îmi plăcea felul violent în care se jucau, nu îmi plăceau expresiile pe care copilul meu le învăţa de la prietenul lui cel mai bun, nu îmi plăcea nimic! Nici măcar cu părinţii prietenului cel mai bun ai copilului meu nu reuşeam să încropesc vreun dialog. Cu toate acestea, mă uitam la copilul meu și la prietenul lui cel mai bun când se jucau şi păreau atât de fericiţi!

Multă vreme am stat în cumpănă: să intervin, încercând să nu existe program comun prietenul cel mai bun al copilului meu, să nu fac nimic şi să mă bucur că piciul nostru are prieteni, sau să stau de vorbă cu odrasla noastră şi să îi explic ceea ce mă nemulţumeşte la prietenul lui cel mai bun?

Citeam carte după carte, articol după articol, ceream sfatul altor părinți. Nu reuşeam să aleg între două rele: să îmi întristez copilul cu bună ştiinţă, interzicându-i să se mai vadă cu cel mai bun prieten al său, sau să îl văd „îmbibându-se” de obiceiuri proaste de la prietenul său cel mai bun?

Cel mai important sfat pentru părinți: bucuria din ochii copilului este principalul criteriu de evaluare

Căutasem răspunsuri în toate părţile, cerusem sfaturi de la alți părinți, întrebasem pe toată lumea, în afară de cea mai importantă persoană în situaţia cu pricina: copilul meu! Cu el nu discutasem deloc despre ceea ce simţeam vizavi de această prietenie.

El era primul pe care ar fi trebuit să îl întreb ce crede şi ce este de făcut în legătură cu prietenul său cel mai bun! Aşa încât, într-o bună dimineaţă, după un moment de drăgălăşenie şi alint matinal, mi-am luat inima în dinţi şi am deschis subiectul. I-am explicat, pe un ton cât am putut de neutru şi blând, că nu îmi place relația dintre el şi prietenul său cel mai bun şi că nu ştiu ce să fac în această situaţie.

A stat puţin pe gânduri, după care a răspuns scurt: „Păi, mami, tu trebuie să te uiţi la mine. Dacă eu sunt bucuros când mă joc cu Dragoş, atunci nu ai de ce să te bagi între noi.” Evrika! Redescoperisem roata. În două vorbe copilul meu îmi reamintise ceea ce eu uitasem, singurul lucru asupra căruia trebuia să fiu atentă: fericirea lui! Toţi părinţii îşi doresc copii fericiţi! Nicio mamă de pe lumea asta nu cred că ar alege deliberat ceva ce i-ar provoca odraslei sale tristeţe şi nefericire.

Am ales sa nu mă amestec în relația dintre ei, dar am continuat să îi spun băiatului meu cu fiecare ocazie ca nu mă bucur când văd că se poartă agresiv sau vorbește urât. Nu mică mi-a fost bucuria când, câteva săptămâni mai târziu, am fost anunțați de catre băiatul nostru că are un nou cel mai bun prieten, cel vechi fiind „prea violent”. Eram mândri: reușise să aleagă singur ce este bine!

De ce este important să lăsăm copiii să experimenteze diferite tipuri de relaţii de prietenie

Prieteniile răspund unei nevoi primare a copilului tău: nevoia de apartenenţă la un grup. Raportându-se la unul sau mai mulţi prieteni, copilul tău devine mai puternic. Învaţă să îşi testeze şi să îşi depăşească propriile limite. Probează diferite tipuri de „eu” şi alege ce simte el că este mai bine.

Prieteniile îi învaţa pe copii să colaboreze, să împărtăşească probleme şi să ţină cont de punctul de vedere al celorlalţi. Tot ceea ce au învăţat în perioada copilăriei mici, în mediul sigur şi liniştit de acasă, trebuie acum confruntat cu lumea exterioară; este pus la probă, adus în faţa celorlalţi copii pentru a fi testat. Copilul tău capăta în acest fel stima de sine şi îşi construieşte personalitatea prin reacţiile de răspuns primite.

Arma imbatabilă a fiecărui părinte este o bună educaţie

Este esenţial să punem în copiii noştri exact acele valori de care vrem ca ei să ţină cont şi atunci când nu le suntem prin preajmă. În fiecare zi, puțin câte puțin, părinţii trebuie să îşi înveţe copiii care sunt acele comportamente intolerabile în familia din care fac parte şi în societate. În acest fel, va fi el însuşi în mai mare măsură să identifice ce este „frumos” sau acceptabil în comportamentul unui alt copil, legând prietenii conforme acestor valori. De multe ori am observat cum copiii „taxează” spontan un gest nepoliticos sau agresiv al unui partener de joacă, adesea îndepărtându-se de el și alegându-și un alt partener de joacă?

Este bine să îi interzici copilului relația cu cel mai bun prieten al său?

Ei bine, nu! Dintr-un singur motiv: îţi mai aminteşti când ţie, în copilărie, ţi se interzicea joaca cu un anumit copil pe care tu îl considerai cel mai bun prieten, cel mai amuzant şi mai cool din faţa blocului? Reacţia ta firească era de revoltă, de a-ţi continua relaţia de prietenie în ascuns, în ciuda tuturor interdicţiilor.

O asemenea hotărâre aplicată autoritar, fără o discuţie calmă, în care tu să îi explici copilului ce nu îţi place, ce efecte negative crezi că are asupra sa („am observat că foloseşti cuvinte urâte de când te joci cu Dragoş”) nu poate avea decât reacţii negative.

Copilul se va opune, încercând să păstreze prietenia cu orice preţ. Dacă valorile familiei au fost integrate în educaţia copilului încă de timpuriu, după prima reacţie – normală de altfel – de revoltă, copilul îşi va da seama că totul este spre binele său şi va accepta curând ceea ce i-ai spus.

Şi totuşi, ne putem „influenţa” copiii în alegerea celor mai buni prieteni?

Pentru a-mi răspunde la o asemenea întrebare chinuitoare, am apelat la cartea unui specialist în care am încredere: Trucuri psihologice pentru părinţi, a Suzannei Vallieres (Editura Polirom, 2012):

„Ca părinţi, datoria noastră de a-i proteja ne determină să fim pe fază şi ne permite chiar să-i influenţăm într-o anumită măsură în privinţa alegerilor lor. Trebuie să ne asigurăm că nu sunt expuşi unor influenţe negative, că nu sunt supuşi şi nici nu sunt victime în cadrul relaţiilor, iar acestea sunt echilibrate.”

Iată şi câteva sfaturi suplimentare pentru părinți:

  • Invită-l pe cel mai bun prieten al copilului tău acasă sau oferă-te să îi iei cu maşina de la şcoală pe amândoi, pentru că astfel îl vei cunoaşte mai bine pe cel mai bun prieten al copilului tău.
  • În timpul mesei sau într-un moment de linişte îndeamnă-l pe copilul tău să îţi povestească cum s-a jucat cu prietenul său cel mai bun în pauză sau în parc.
  • Încurajează întâlnirile cu cât mai mulţi copii care să aibă lucruri în comun cu copilul tău.
  • Vorbeşte-i celui mic despre valorile familiei. Acest lucru îl ajută pe acesta să-și aleagă uşor şi natural prietenii cu care împarte aceleași valori. Nu uita însă şi de puterea exemplului personal!

Hotărât lucru, nu e uşor să fi părinte! Dar este atât de frumos! Şi unde mai pui că nu în fiecare zi copilul tău îşi face un nou cel mai bun prieten de care ție să nu-ți placă! Din fericire, majoritatea te lasă şi pe tine să te joci de-a piraţii.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa