„Popcorn brain”: fenomenul care îi face pe adolescenți să nu se mai poată concentra. Cum îți dai seama că și copilul tău este afectat

Georgiana Mihalcea, redactor
copii cu privirea fixata in telefon
Când creierul copilului e suprastimulat de ecrane, efectele se văd în comportament. FOTO: Shutterstock

    Îi spui să-și strângă hainele din cameră și să vină la cină. Ridică pentru o clipă privirea din telefon, spune un „da” aproape mecanic, apoi revine imediat la ecran. Urmărește un clip pe YouTube, răspunde la mesaje pe WhatsApp și verifică notificările de pe TikTok, toate în același timp. Câteva minute mai târziu, descoperi că nu a făcut nimic din ce i-ai spus. Dacă scena îți este familiară, nu înseamnă că adolescentul tău este leneș sau dezinteresat. Ci mai degrabă că se confruntă cu așa numitul „popcorn brain” (creier de popcorn), fenomen asociat consumului excesiv de conținut digital și multitaskingului permanent. Nu este un diagnostic medical, ci un termen folosit pentru a descrie un creier obișnuit cu atât de multă stimulare, încât activitățile obișnuite par plictisitoare și greu de dus până la capăt, scriu jurnaliștii de la parents.com.

    Conceptul de „popcorn brain” a fost introdus de David M. Levy, profesor de informatică la Universitatea din Washington. El descrie starea în care o persoană este atât de obișnuită cu schimbările rapide de informații și cu multitaskingul digital, încât activitățile desfășurate într-un ritm normal nu îi mai oferă suficientă stimulare. Gândește-te la un adolescent care, în timp ce urmărește un serial, verifică Instagram, răspunde pe Snapchat, ascultă muzică și primește notificări din jocurile preferate. Creierul său sare permanent de la un stimul la altul, fără pauză. În timp, această succesiune rapidă de informații poate face ca activități precum cititul unei cărți, rezolvarea unei probleme la matematică, învățarea pentru un test sau chiar o conversație față în față să pară greu de suportat. Fenomenul nu apare doar la adolescenți. Mulți adulți se surprind verificând telefonul în timpul unui film sau trecând de la o aplicație la alta.

    Cum îți dai seama că adolescentul tău este afectat?

    Este aproape imposibil să crești astăzi un copil complet departe de ecrane. Tehnologia face parte din activitatea școlară, din comunicarea cu prietenii și din petrecerea timpului liber. Problema nu este existența dispozitivelor, ci felul în care sunt folosite. Un studiu realizat pe copii cu vârste între 8 și 12 ani și publicat în Public Library of Science a arătat că nivelurile ridicate de multitasking digital sunt asociate cu mai multe probleme emoționale și comportamentale, dificultăți de atenție, somn de slabă calitate și o capacitate mai redusă de a persevera atunci când întâmpină dificultăți.

    Pe lângă aceste concluzii, părinții pot observa câteva semne care apar frecvent la copilul afectat:

    • Își pierde atenția foarte repede. Citește două pagini și imediat caută telefonul, se ridică de la birou fără motiv și uită ce avea de făcut după numai câteva minute. Nu este vorba doar despre plictiseală. Creierul începe să caute în permanență următorul stimul.
    • Are nevoie permanent de ceva care să îl distreze. Nu suportă să stea câteva minute fără telefon. Dacă așteaptă la coadă, scoate imediat mobilul. Dacă merge cu mașina, deschide TikTok. Dacă mănâncă, are nevoie de un clip pe YouTube, iar momentele de liniște devin inconfortabile.
    • Uită rapid informațiile. Ai impresia că îi repeți același lucru în fiecare zi? Nu pentru că nu te ascultă intenționat, ci pentru că informația nu rămâne suficient timp în atenție încât să fie memorată.
    • Îi este greu să urmeze instrucțiuni cu mai mulți pași. Dacă îi spui: „Pune hainele în dulap, hrănește pisica și apoi vino la masă,”există șanse mari să își amintească doar primul lucru sau doar ultimul.
    • Devine anxios și reacționează exagerat. Unii adolescenți par permanent agitați, se enervează rapid, tolerează greu frustrările și se simt copleșiți de sarcini care înainte nu reprezentau o problemă.

    Cum e afectată dezvoltarea adolescentului?

    La prima vedere, ai putea crede că e doar o perioadă în care copilul este mai distras decât de obicei. Totuși, cercetările sugerează că efectele pot merge mai departe. Un studiu publicat în revista World Psychiatry arată că distragerile digitale repetate împiedică dezvoltarea funcțiilor cognitive superioare exact în perioada în care creierul se maturizează. Autorii au observat că efectele sunt mai evidente la începutul adolescenței și au identificat o asociere între utilizarea frecventă a internetului, pe parcursul a trei ani, și scăderea performanțelor la inteligența verbală. Aceasta nu înseamnă că telefonul „scade inteligența”, ci că expunerea intensă și constantă poate influența dezvoltarea unor abilități importante, precum atenția susținută, memoria și capacitatea de a procesa informații complexe.

    De ce sunt copiii afectați și emoțional?

    Aliah Singh, cofondatoare a platformei educaționale CultivaTeen Roots, atrage atenția că fenomenul nu influențează doar concentrarea. Adolescenții învață să își gestioneze emoțiile tocmai prin experiențele reale: discuțiile cu prietenii, conflictele, activitățile de grup, sportul, timpul petrecut în familie. Atunci când o mare parte din viață se mută online, multe dintre aceste experiențe sunt înlocuite cu interacțiuni prin ecran. Potrivit specialistei, expunerea prelungită la rețelele sociale poate favoriza schimbările bruște de dispoziție și poate face ca problemele obișnuite din viața de zi cu zi să pară mult mai greu de gestionat.

    Ce poți face dacă observi semne de „popcorn brain”?

    Partea bună este că fenomenul nu este ireversibil și nu este nevoie să îi interzici telefonul sau să transformi fiecare discuție într-o ceartă despre ecrane. Schimbările mici, dar constante, sunt cele care au cele mai mari șanse de reușită.

    • Stabilește limite clare pentru timpul petrecut pe ecrane. Regulile funcționează cel mai bine atunci când sunt valabile pentru întreaga familie. Dacă îi ceri copilului să lase telefonul în sufragerie înainte de culcare, încearcă să faci același lucru și tu.
    • Lasă loc plictiselii. Sună ciudat, dar plictiseala este una dintre cele mai bune ocazii pentru dezvoltarea creativității. Din momentele în care nu se întâmplă nimic apar jocurile inventate, ideile noi, desenul, muzica, construcțiile, cititul sau pur și simplu reflecția. Dacă fiecare minut liber este umplut cu un ecran, creierul nu mai are ocazia să creeze singur.
    • Încurajează activitățile care cer concentrare: cititul, pictura, puzzle-urile, modelajul, lego, cântatul la un instrument, grădinăritul. Toate aceste activități solicită atenția pe perioade mai lungi și antrenează răbdarea.
    • Ieșiți împreună la plimbare. O plimbare fără telefoane poate părea banală, însă îi oferă creierului o pauză de la avalanșa de informații. Uneori, cele mai bune conversații dintre părinți și adolescenți apar tocmai atunci când nimeni nu privește un ecran.
    • Implică-l în viața casei: poate pregăti cina, reorganiza biblioteca, poate sorta hainele care urmează să fie donate ori revopsi un perete din camera lui. Astfel de activități îl ajută să ducă la capăt proiecte reale și îi oferă satisfacția unui rezultat concret.
    • Creează un spațiu fără distrageri. Pentru teme sau învățat, e bine să existe un loc în care telefonul să nu fie la îndemână. Chiar și simpla prezență a telefonului pe birou poate reduce capacitatea de concentrare.
    • Protejează somnul. Somnul insuficient amplifică și mai mult dificultățile de atenție. O rutină fără ecrane în ultima oră înainte de culcare poate face diferența atât pentru calitatea somnului, cât și pentru starea de spirit din ziua următoare.

    Nu tehnologia este dușmanul

    Telefoanele, tabletele și calculatoarele fac parte din viața copiilor de astăzi și nu pot fi eliminate complet. Problema apare atunci când fiecare moment liber este ocupat de notificări, clipuri scurte și schimbări permanente de atenție. Scopul nu este să îi iei adolescentului telefonul, ci să îl ajuți să își recapete capacitatea de a se concentra, de a tolera plictiseala și de a găsi bucurie și în activitățile care nu oferă recompense instantanee. La urma urmei, un creier obișnuit să sară permanent de la un stimul la altul poate învăța și să încetinească. Iar acest proces începe, de cele mai multe ori, cu mici schimbări făcute în familie, zi după zi.

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa