Perlele pe care le spun cei mici şi vorbele lor de duh sunt perle care fac deliciul amintirilor de peste ani. Eu mi-am notat cele mai duioase sau cele mai haioase lucruri spuse de copilul meu și vi le împărtășesc.
Pe fiul meu cel mare îl alint Băieţelul de argint pentru că are multă energie, dar şi pentru că e cristalin la suflet că un râu argintiu. De multe ori ne-am amuzat de cuvintele lui, inspirate din peripeţiile de zi cu zi sau de multele cărţi pe care le-am citit împreună.
Fiul meu a vorbit greu, aşa că am început să culegem perlele lui după ce a împlinit doi ani.
La început, doar eu înţelegeam ce spune, iar tatăl său pricepea doar din când în când. În schimb, băieţelul era foarte profund în modul în care încerca să dea sens lumii din jurul sau. Pe la doi ani, atribuia forme tuturor lucrurilor. Mie m-a spus că „te cheamă Uca, fo’mă mămică” (mă cheamă Raluca şi am formă de mămică).
Citește și: 19 perle spuse de copii
Pe la trei ani şi zece luni, avea nişte expresii cu care mă topea. De pildă, dacă mă vedea încruntată, venea şi-mi netezea ridurile de pe frunte, spunându-mi: “Mami, vreau să fii fericită! Te rog, fii fericită!”
Când dădea iama în bomboane, refuza cu obstinaţie să arunce ambalajele: “Nu aruncăm hârtia, poate facem un joc cu ea!”, pleda el.
Cel mai scump îmi era totuşi când, cu un adorabil zâmbet şmecheresc, îmi şoptea “Mami, sunt îndrăgostit de tine!”
Avioane
Într-o seară de duminică, vara, am fost la ţară. Ne-am plimbat pe obişnuita potecă ce duce până la pădure. La coborâre, copilul refuza să mai plece. Îl cred: aerul mirosea intens a ceainărie, era răcoare, bine şi verde, verde, verde.
Ca să îl urnesc din loc, m-am prefăcut că sunt un avion, vâjâind la vale. A venit, bineînţeles, după mine, a trecut în zbor înaintea mea… La un moment dat am obosit şi m-am oprit. Atunci el şi-a întins braţele, şi-a luat avânt şi mi-a zis:
– Mami, hai să fim din nou avioane cu papuci!
Habarnam
Când avea vreo patru ani, băiatul meu a făcut o pasiune pentru romanul lui Nosov, Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi. Asculta atât varianta audio până a învăţat pasaje pe de rost, cât şi varianta lecturată de mine din cartea veche ce îmi bucurase mie copilăria.
Într-o seară l-am văzut foarte concentrat:
– Ce faci?, l-am întrebat eu.
– Îmi ţin respiraţia cu un aer visător, răspunse el, compilând două expresii din cartea favorită.
Interes pentru şah
Tot Habarnam a inspirat următoarea conversaţie:
– Mami, ce înseamnă tablă de şah?
– Este tabla aceea cu pătrăţele albe şi negre, pe care joci un joc . (Văzuse el şi înainte astfel de tablă.)
– În Habarnam scrie că Limonadă purta întotdeauna costume în carouri, iar piticii, văzându-l de departe, spuneau: „Priviţi, vine tabla de şah!”
Inspirate din gramatică
La grădiniţă au învăţat despre tipurile de propoziţii: enunţiative, exclamative şi interogative. Acasă, în cadrul exerciţiilor de citire, exersam şi noi de zor această clasificare.
Într-o seară, băieţelul mă întreabă:
– Mami, şi când tata ţi-a dăruit telefonul cel alb şi frumos, cu flori, ce ai spus?
– Asta s-a întâmplat cu multă vreme în urmă, nu îmi amintesc exact ce am spus. Probabil, „mulţumesc frumos”.
– Atât? N-ai spus şi tu o propoziţie exclamativă???
Voi aţi reuşit să notaţi perlele copiilor voştri?
