Ești obsedată de control și nu știi cum să te abții în relația cu cel mic? Nu eşti singura în aceeaşi situaţie, multe mămăci se luptă cu asta, scrie scarymommy.com.
S-ar putea să-l auzi cum exclamă că mai vrea un pahar cu lapte și și-l poate lua și singur, în timp ce tu deja te ridicai de pe scaun pentru a-l ajuta. În timp ce copilul fuge spre bucătărie, deja îți imaginezi că va lăsa frigiderul deschis, va răsturna dressing-ul de salată și probabil va da puțin lapte și pe jos. Dar ce ar trebui să faci dacă ești obsedată de control?
Îl vezi pe copilul tău cum se chinuie cu mâinile lui mici să țină în brațe o cutie de lapte. Tu inspiri și expiri adânc, încercând să-ți aduci aminte toate trucurile pe care le-ai citit și care îți explicau importanța evitării cocoloşirii. În acel moment îl auzi pe cel mic spunând “Hopa!”, în timp ce laptele curge mai mult pe lângă pahar, decât în el. Iar tu îi vei spune piticului tău că este în regulă, chiar dacă te forțezi să spui asta printre dinții încleștați și cu un zâmbet forțat, în timp ce-i dai mopul. Ce-i drept, se întâmplă și accidente.
Dacă ești obsedată de control, în momentul în care copilul sau copiii tăi pleacă la școală, s-ar putea să te abții cu greu să nu intri la ei în cameră și să faci curat. Cei mici încearcă să își facă singuri patul, cât de bine pot, iar majoritatea mămicilor ar fi fericite cu acest lucru. Dar tu nu ești la fel ca celelalte mămici. Vei ajunge din greșeală în camera lor și vei vedea cum pătura stă aproape atârnată pe jos, iar pernele nu stau perfect sub aceasta. Ar trebui să-ți repeți că totul este în regulă și să nu începi să strângi patul exact cum ai vrea tu să arate.
Obsesia de a face tu totul merge mai departe decât făcutul patului și laptele de pe podea. La birou, sarcinile erau făcute și erau făcute bine. Șefii tăi puteau conta pe tine, chiar dacă colegii tăi nu apreciau faptul că le respirai în ceafă. Dar situația s-a schimbat acum. Important este să încerci să te schimbi, chiar dacă vechile obiceiuri mor greu. Copiii trebuie să încerce și să dea greș pentru a învăța. Consecințele naturale sunt un lucru bun în dezvoltarea piticilor – trebuie să cazi, dacă vrei să înveți să mergi. Copiii tăi învață ce este perseverența și tu înveți alături de ei.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
