Copii sau adulți, toți greșim, indiferent cât de mult ne ferim de asta. Însă pentru unii copii, din diverse motive, greșelile percepția copiilor, chiar și o greșeală mică pare mare, ireparabilă, fără soluții. Ceea ce le trebuie este să fie ajutați să înțeleagă că a greși e omenește. Și că greșelile reprezintă o sursă importantă de dezvoltare, mai ales dacă sunt gestionate eficient.
De când vin pe lume, ne iubim copiii necondiționat și îi sprijinim în toate etapele de dezvoltare. Le suntem alături atunci când învață să meargă, să bea din cană, să folosească olița, să scrie și să citească. Avem o listă lungă de moduri în care îi îngrijim, sprijinim și învățăm tot ce le este necesar. Oricât de mare ne-ar fi dorința de a-i proteja, trebuie să le oferim și ocazii de a învăța din propriile greșeli, pentru a contribui la dezvoltarea rezilienței. Desigur, fără a le pune siguranța în pericol. Rolul nostru ar trebui să fie acela de a susține și ghida, nu de a face în locul lor ceea ce trebuie să învețe să facă singuri.
Greșelile, șanse de învățare
Când copiii au ocazia să se confrunte cu dificultăți și uneori să eșueze, le oferim șansa de a-și dezvolta abilități sociale și emoționale importante. Aceste abilități sunt ca niște mușchi – nu știm cât de puternici sunt până nu suntem nevoiți să îi folosim. Copiii care nu au ocazia să eșueze sau să se confrunte cu greutăți și să-și revină din ele au o încredere mai scăzută în sine. Ei tind să se teamă mai mult de eșec și sunt mai puțin dispuși să încerce lucruri noi, pentru că nu știu cum să gestioneze situațiile neprevăzute.
Deși este neplăcut, atunci când greșesc, copiii învață să reflecteze asupra propriilor acțiuni, să-și gestioneze emoțiile, să vadă lucrurile din perspectiva altuia, să rezolve probleme și să facă inclusiv compromisuri. Dacă părinții intervin imediat pentru a rezolva aceste probleme, copiii pierd ocazia de a-și dezvolta acele abilități esențiale care vin din învățarea prin greșeli sau eșecuri. Pentru copii, ocaziile de a învăța din greșeli sunt…
… când cer ajutor
Nu va grăbiți să i-l oferiți. Lăsați-i timp să încerce singur. Fie că e vorba de legatul șireturilor sau efectuarea temelor, spuneți-i mai întâi „Hai să te văd cum încerci, apoi te ajut eu.” Sau propuneți-i să faceți împreună acel lucru.
- CITEȘTE ȘI: Ciudățenii ale copiilor supradotați: fac calcule uimitoare, dar nu-și pot lega șireturile
… când cer un răspuns
Instinctul parental ne impinge să împărtășim toată înțelepciunea acumulată. Însă de cele mai multe ori este mai bine să sprijinim copilul să descopere singur. Începeți întrebând ce părere are sau ce a încercat deja să facă pentru a afla răspunsul. În felul acesta, veți ști de unde să porniți și cum îl puteți sprijini. Dacă greșește, oferiți sprijinul necesar ca să experimenteze, să învețe din greșeală și să înțeleagă de ce nu a fost corect. Poate nu aveți mereu timp pentru acest proces, dar atunci când îl aplicați are o valoare enormă.
… când ceva merge prost
S-a certat cu un prieten, a mințit sau a spart din greșeală geamul vecinului. În loc să-i oferiți soluția pentru respectiva situație ori să rezolvați voi problema, începeți prin a-l întreba cum crede el că ar trebui să o rezolve. A îndruma copilul să reflecteze asupra situației necesită mai mult timp, dar oferă oportunități valoroase de învățare și dezvoltare. Pe lângă faptul că învață din greșeli, își dezvoltă încrederea în sine atunci când reușește să le repare.
… când nu au rezultatul așteptat
De la o notă mică până la pierderea unui meci, viața este plină de dezamăgiri și eșecuri. În loc să va concentrați pe un rezultat fix, cum ar fi nota sau victoria, e mai bine să reflectați împreună asupra eforturilor depuse, asupra punctelor forte și a lecțiilor învățate. Creșterea și realizările personale trebuie să fie în centrul discuției, nu greșeala sau eșecul. Încurajarea este mai eficientă decât laudele exagerate, deoarece ajută copilul să se concentreze pe rezultate pozitive.
… când vă este greu să-i lăsați să greșească
Nu este ușor pentru părinți să-și lase copiii să eșueze, mai ales dacă ei înșiși nu au fost crescuți așa. Unii dintre noi am crescut în medii în care greșelile erau parte din procesul de învățare; alții am avut puține ocazii să eșuăm. Din fericire, nu trebuie să creați intenționat aceste situații, ele oricum apar în viața de zi cu zi. Trebuie doar să faceți un pas înapoi.
Cum să-l ajutați pe copil să accepte greșelile
Este destul de dificil să convingi un copil care este conștient că a greșit că lucrul acesta nu e dramatic. El vede situația diferit față de cum o vedeți voi. Explicați-i că greșelile ajută la creșterea „mușchiului creierului” și că din fiecare greșeală învățăm și devenim mai buni. Încurajati copilul să pună întrebări. Întrebări precum „Ce aș schimba?” sau „Ce aș putea adăuga?” îl încurajează să vadă greșelile ca pe niște pași spre o soluție, nu ca pe un capăt de drum.
Există un truc care are rezultate uimitoare, și e păcat să nu îl folosiți. Potrivit Generation Mindful, există un cuvânt, un simplu cuvânt care deschide perspective și arată că abilitățile se pot dezvolta cu practică și cu răbdare. Acel cuvant este… „încă”. Învățați copilul ca atunci când nu poate să facă un lucru, să nu spună doar „Nu pot” ci „Nu pot încă”.
Lăsând copilul să gândească și să caute soluții, îi încurajăm gândirea logică, puterea de a lua decizii, capacitatea de a face alegeri și de a învăța din ele. În schimb, intervenția imediată îl va învăța că are mereu nevoie de cineva să-l salveze, ceea ce îl va împiedica să aibă inițiativă și să răspundă provocărilor, fiindu-i teamă că va greși.
