Nu știu voi, însă eu m-am lovit de următoarele idei: „Eu îți ofer toate condițiile, nu ai niciun motiv să nu ai note mari la școală” sau „Te trimit la facultate să ajungi un om mare” – la o facultate pe care nu mi-am dorit-o niciodată.
Părinți perfecționiști, copii sub presiune
De ce? Pentru că am simțit o presiune din partea părinților pe care nu voiam să-i dezamăgesc.
Nu e un lucru rău și nici de condamnat să fii un părinte care își dorește ce e mai bun pentru copilul său. Dar ai grijă, nu intra în grupul părinților care își doresc să le ofere copiilor ceea ce și-au dorit pentru ei în copilărie!
Nu de puține ori, copiii ajung să aibă un program supraîncărcat cu tot felul de opționale care mai de care la modă: teatru, dans, balet, limbi străine și eventual cine știe ce sport care le prinde bine la sănătate. Astfel un copil ajunge să aibă un program activ de 9-10 ore pe zi, mai ales dacă adaugăm și orele de școală sau grădiniță și nu pot să nu mă întreb cum ne simțim noi după un efort zilnic de atâtea ore? Vă dați seama ce presiune simte un astfel de copil?
Specialiștii susțin că majoritatea copiilor vor încerca să-și mulțumească părinții din dorința de a primi aprecieri, însă efectele unui asemenea program vor fi imediat vizibile. Un copil aflat sub presiune socială se poate confrunta cu stări de iritabilitate, emotivitate, uneori agresivitate sau chiar lipsă de încredere în forțele proprii.
Ce înseamnă presiune socială?
Presiunea socială poate fi impusă de părinții, care la rândul lor se supun regulilor societății (fac lucrurile ca să-i mulțumească pe alții, sunt extrem de critici atât cu copiii, cât și cu ei înșiși, îi supramotivează sau pur și simplu aleg educația pe baza: Ce-o să spună doamna sau copiii despre tine?).
Orice tip de presiune asupra copilului, fie ea socială, fie parentală duce la sentimentul de insecuritate a copilului pe termen lung. Astfel, părintele nu mai este persoana care susține copilul, ci mai degrabă o persoană pe care cel mic trebuie să o asigure.
Cum evităm să facem presiune asupra copilului?
1. Lasă-i timp de joacă. Este normal să investim în educația și pregătirea lui încă din copilărie, însă copilul are nevoie și de joacă. Alege maxim două activități și cel mult un sport, însă ai grijă să ții cont și de părerea lui. La fel de important este să-i și placă ceea ce tu alegi pentru el.
2. Nu-l compara niciodată. Poate că fratele lui este mai bun la o anumită activitate sau poate că are colegi mai buni decât el la matematică. Fiecare dintre noi suntem mai buni la una sau la alta, așa că lasă-l să fie foarte bun la ceea ce îi place și nu pune presiune pe el dacă sunt lucruri pe care nu le face atât de bine.
3. Știu eu ce e mai bine pentru tine. Nu alege întotdeauna tot ceea ce vrei ca el să facă. Sigur că nu-l poți lăsa pe copil să decidă de unul singur, mai ales până la o vârstă, însă oferă-i întotdeauna alternative, astfel îi vei stimula simțul negocierii de care va avea atât de multă nevoie mai târziu.
4. Nu te grăbi să-l critici. E un subiect sensibil, însă adevărul este undeva la mijloc. Ideal ar fi să nu-l lăudăm excesiv, dar nici să-i minimizăm efortul. Evită cuvintele precum Nu-i așa de greu, știu că poți! pentru că îi vei transmite de fapt că ceea ce face nu e mare lucru. Încearcă să găsești partea pozitivă din efortul lui și abia apoi să vorbiți despre ceea ce nu i-a ieșit, dar mai ales, încearcă să afli ce se află în spatele unei greșeli.
Copiii care simt presiune din partea părinților sau chiar la școală pot deveni adulți nesiguri pe ei, revoltați sau chiar agresivi. Încearcă să ai o bună comunicare cu el și dacă realizezi că e ceva greșit în relația voastră, nu-ți fie teamă să faci schimbări. Niciodată nu e prea târziu!
Parentingul implică mai mult decât atât, așadar vă recomandăm să citiți cartea „Parenting necondiționat – de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere”, scrisă de Alfie Kohn, pe care o găsești aici.
