Stăteam deunăzi în pat, cu o carte. Aveam pe mine pantaloni scurți şi o bustieră. Tudor îmi privea abdomenul atent, apoi mi-a arătat cicatricea de la apendicită şi m-a întrebat cum au reuşit să-l scoată doctorii pe acolo.
Hmmm. „N-ai ieşit pe acolo!” „Atunci sunt de la casa de copii?!” „Nu! Eu te-am născut!” „Păi n-ai urmă pe burtă!” Se referea, desigur, la urmele unei cezariene, aşa cum i-a povestit un coleg că are mama lui. M-a surprins că nu ştie pe unde ies copiii în mod obişnuit. Nu sunt o mamă foarte pudică şi nu i-am spus niciodată că l-a adus barza. Ce-i drept, m-am eschivat de la întrebările incomode cu o tactică pe care am abordat-o spontan. Mai discutasem cu el despre naştere. Ovul – mamă, spermatozoid – tată, fecundare, bebe în burtică, naştere pe canalul vaginal. Copilul, plictisit de avalanşa de termeni noi, a abandonat subiectul, năuc. Eu, împăcată că nu l-am mințit cu nimic, dar laşă.
Educație sexuală din reviste porno
Azi mi-am amintit cu prietena mea din copilărie cum eram noi convinse, pe la 9, 10 ani că sexul înseamnă o tanti care face vrute şi nevrute cu foarte mulți neni. În același timp. Pentru că educația noastră sexuală a început cu revistele porno nemțeşti – marfă de contrabandă – pe care reuşea ea să le aducă din casă. Priveam cu ochii bulbucați pagină după pagină şi apoi juram că n-o să facem sex niciodată în timp ce reluam frenetic „elasticul”. N-aş vrea ca fi-miu să afle lucrurile pe aceeaşi cale şi nici să-şi imagineze, când va veni vremea, că dragostea se face-n minim minimorum doi-trei, dar de preferință în patru-cinci.
O discuție ca de la mamă la fiu
N-am mai avut cum să mă eschivez de la discuția cu lipsa cicatricei de cezariană de pe abdomenul meu. N-am mai dat-o nici pe termeni ştiințifico-aburitori-dar-corecți. I-am spus, pur şi simplu, adevărul, în cuvinte pe care le pricepe. (Uite, şi acum mi-e greu să le redau. Poate sunt, până la urmă, pudică.) Eram la volan când am spus „prin păsărică”. A urmat o pauză, dar eram pregătită pentru orice. Nu şi pentru asta: „Şi nu se rupe?!” În acelaşi timp, salvator! Pentru că am virat rapid spre miracolul sarcinii. Cum tot corpul mamei se pregăteşte pentru naştere, cum ligamentele se înmoaie, cum uiți toată durerea în secunda doi după ce îți vezi copilaşul etc. „Dar îți trebuie şi un tătic, nu?” „Da, neapărat. Altfel nu merge. Îți trebuie neapărat UN tătic”. Ştiam eu de ce emfaza de pe UNU. „Mulțumesc că m-ai născut, mami, cred că a meritat!”
Detaliile, la vremea lor
Sunt sigură că nu va trece mult până când va dori să afle mai multe despre rolul tăticului. Nici acum nu cred că-şi imaginează că îi dă mămicii un spermatozoid într-o cutiuță roşie de catifea. Cred că nu-l interesează mai mult, deocamdată. I-am hrănit curiozitatea de moment şi, probabil, la vârsta de șapte ani, când încă universul se învârte în jurul propriei persoane, fascinantă e aventura lui. Cea prin care a ieşit el din mine. Îmi propun să-i explic despre sex, când mă va întreba, onest şi simplu. Nu exhaustiv. Cred sincer că sunt aspecte pe care trebuie să le descopere singuri. E încă devreme pentru unele, dar timingul vine de la sine.
În costumul lui (m)adam
Aşa a fost şi cu umblatul gol sau cu intratul peste noi la baie, în timpul duşului. Corpul uman mi se pare un lucru frumos. Nicidecum ruşinos. Aşa că n-am pus lacăte grele la baie. Primele semne de pudoare au venit de la copil, când a refuzat să mai stea gol puşcă pe plajă sau să se schimbe în văzul tuturor. Încă nu are inhibiții în ceea ce ne priveşte pe noi, ai lui. Dar cercul de persoane cărora li se arată în costumul lui Adam s-a restrâns de la sine. E clar că niscaiva idei în strictă legătură cu basicul sexualității se nasc în căpşorul lui, doar că încă nu poate – şi nu are nevoie – să le definească. L-am surprins, când ne vede pe mine şi pe taică-său că ne pupăm – că ne priveşte cu tandrețe şi curiozitate. Apoi se bagă între noi, să ne drăgălim toți.
O să înțeleg că am atins altă piatră de hotar când va strâmba, scârbit, din nas!