„Mă faci de ruşine!”

Marius Constantinescu
ma-faci-de-rusine-totul-despre-mame

„Mă faci de rușine” sau „dacă te mai prind că fumezi, nu ştiu ce îţi fac!”

„Mă faci de rușine” este, poate, unul dintre cele folosite mesaje pe care părinţii le transmit copiilor atunci când îi prind că bagă ţigara în gură. Deşi înţeleg perfect îngrijorarea lor, mesajul este pe atât de toxic pe cât este fumatul de la 12 ani.

Acum două zile, în parc, s-a apropit de noi Tudor, un băiat pasionat de ciclism. Avea o bicicletă veche, dar cu care spera să facă tot felul de scheme periculoase. A intrat în discuţie cu noi şi, atent la mine, mi-a spus dintr-o dată: „Ştii, eu fumez. E ruşinos ce fac şi nu e frumos. Contextul e de vină…. Nu am cum să mă las.”

Citește și:  O viaţă fără droguri pentru copilul tău!

Un copil rănit nu te crede când îi spui că este bun

Am stat o clipă şi l-am privit. Avea ochii albaştrii, îi era frig şi se uita la mine convins că ceea ce am să-i spun o să-i întărească convingerea. Ştiţi privirea aceea a copilului confuz care nu înţelege de ce este bătut sau certat şi tânjeşte după o împăcare, numai că nu ştie să o ceară. Şi chiar dacă o primeşte, nu te crede. Are impresia că sigur e o capcană şi că va fi umilit din nou. Probabil se aştepta să încep să-i ţin o predică despre ce e bine şi ce e rău.

Am tăcut câteva clipe şi l-am lăsat să audă ceea ce îşi spune. În timpul ăsta am păstrat contactul vizual. Cu cât nu spuneam nimic, cu atât devenea mai agitat. Am fost curios să aflu ce s-a întâmplat cu el în intervalul asta. „Sunt rău”, mi-a spus resemnat. „Sunt rău că fumez.” Asta e. L-am întrebat dacă vrea să ştie ce cred eu despre asta, din moment ce a deschis acest subiect. Părea din nou convins că vorbele mele o să-l rănească dar era obişnuit să sufere.

I-am spus simplu că nu cred că fumatul este ruşinos şi nici un lucru urât. Eu doar cred că este nesănătos, mai ales pentru un puşti care-şi doreşte sport de performanţă. Şi nu cred că el este un copil rău pentru că fumează, ci că fumatul îi poate face rău.

Un copil confuz nu înțelege ce îi face rău

Nu pot să vă descriu în cuvinte ce am văzut în ochii lui. Iniţial, părea că nu înţelege, dar apoi a oftat adânc şi mi-a zis: „Da, tatăl meu a leşinat din cauza ţigărilor. Putea fi un mare fotbalist.” Aşa s-a terminat conversaţia noastră.

Tudor a plecat acasă. Eu sper insă să nu fie nevoit să facă alte scheme periculoase în viaţă pentru a ajunge să se lovească aşa cum era clar că-l obişnuise contextul. Nu ştiu dacă a fost bătut de părinţi, dar cu siguranţă a primit o mulţime de mesaje toxice cărora într-un fel sau altul a trebuit să le facă faţă. Şi toxicitatea lor nu vine doar din ameninţarea pe care o poartă, ci din confuzia pe care o creează. Iar un copil confuz este un copil care nu vede bine, care nu ştie să se orienteze, care se lasă influenţat şi mai ales care nu vede consecinţa unei ţigări. Primeşte o mulţime de cuvinte grele despre sine, când e atât de simplu să-i spui, de pildă: „Tudor, îmi fac griji pentru sănătatea ta. Ţigările îţi pot face mult rău. Iar eu te iubesc şi vreau să-ţi fie bine. Tu eşti important pentru mine.”

Permisiunea de a fi

Tudor avea nevoie de permisiunea unui părinte de a fi. Tudor avea nevoie de acceptare pentru ce este, nu umilit pentru ce face. Atât. Din păcate, mulţi dintre noi am fost educaţi cu frica de ruşine, în loc să înţelegem ce efect are un comportament sau altul asupra noastră. Şi asta facem mulţi dintre noi mai departe. Transmitem ruşine şi vinovăţie. Există însă o diferenţă.

Când copiii cred despre ei că sunt răi, atunci se aşteaptă ca lumea să-i pedepsească şi ei să sufere. Şi o vor provoca în sensul asta, începând cu voi, dragi părinţi.

Când copiii sunt ajutaţi să înţeleagă că ceea ce fac poate să le facă rău sau nu, atunci îşi vor folosi creativitatea ca să le fie bine, pentru că au încredere în noi.

Citește și:
Secretele adolescenței sănătoase
Cum să iubeşti necondiţionat când eşti furios
Copiii și stima de sine

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa