”Mami, dar de ce?” Jocul preferat al copiilor de 3 ani. Ce ascunde această întrebare

Veronica Guzun, redactor
de ce

Drumul cu copilul meu de la gradiniță e presărat de ”de ce” și discuții peste discuții. Despre câinii de după garduri. Despre melci, dacă a plouat și cărarea abundă de moluște rulotiste. Despre guri de canal, căci se găsesc frecvent pe drum și incită mereu interesul, mai ales dacă, de undeva de desubt, se aude apa.

Inevitabil, încep întrebările. ”Ce se aude?”- aceasta e o întrebare cu răspuns simplu, precum primul nivel al unui joc. Nu vă înșelați, totul abia începe. ”Unde e, că nu văd?”, urmează imediat. E ceva mai dificil acum. Copilul înțelege mai bine ce se vede decât ce se aude fără să se vadă. Din această categorie, explicarea tunetului a fost un mare exercițiu de răbdare pentru mine. ”Cum poate să se audă atât de tare și să nu se vadă?”, era nedumerirea piciului meu. Mai are o întrebare preferată, ”Și după aia?”. Aici suntem la profesioniști deja, pentru că exercițiul durează atât cât îl țin nervii, imaginația și cunoștințele pe părinte.

Cred că știu de unde i se trage această întrebare. De mic, când voia să facă un lucru și eu voiam să facă altceva aplic tehnica ”întâi…. după…”. Întâi strângi jucăriile pe care le-ai împrăștiat, după aceea desfaci cealaltă cutie cu jucării. Acum această tehnică se întoarce împotriva mea.

Astăzi, dialogul nostru din parc, când băiatul meu a văzut un avion care lasă urmă pe cer, a sunat cam așa:
”Ce face avionul?”
”Zboară spre aeroport!”
”Și dupa aia?”
”Aterizează”
”Și dupa aia?”
”După, coboară toți pasagerii și echipajul”
”Și după aia?”
”Avionul se retrage în parcarea de avioane”
”Și după aia?”
”După aia, toți merg la culcare, că a doua zi avionul va zbura din nou”.

Și după aia, am venit acasă și mi-am propus să înțeleg mai bine de ce copilul întreabă ”de ce?” și de unde avalanșa de curiozitate, apărută de la o vreme și fără semne să treacă prea curând. Vestea bună este că toate aceste întrebări denotă dezvoltarea creierului copilului. El percepe lumea și vrea acum să o înțeleagă. Așa că răspunsurile expeditive ”Așa e pentru că așa e” sau ”Nu știu” nu îl mulțumesc. La asemenea raspunsuri, copilul meu repetă întrebarea, că poate n-am înțeles-o.

Un alt motiv care îl stimulează să pună întrebări este că ele generează atenția adulților și o conversație cu ei. Ca părinți, ne dorim să avem un copil curios și dornic să învețe, să afle lucruri noi. De aceea, din nou, nu este recomandat să-i repezim când ei vor să afle, pentru că le vom limita dorința de a acumula cunoștințe pe termen lung. O idee mai bună este să punem noi aceeași întrebare. ”De ce crezi tu că avionul lasă urmă pe cer?”. Așa, copilul va fi încurajat să gândească, să caute un răspuns, să se exprime. Sunt mari șanse să primiți răspunsuri suprinzătoare precum ”Pentru că avionul e plin cu spumă de ras și acum dă pe afară”. Nu vă grăbiți să râdeți, căci s-ar putea să-l descurajați în dorința lui de a găsi ipoteze.

Când copilul întreabă, el nu caută răspunsul doar la acea întrebare, cum facem noi, adulții, ci vrea să înțeleagă un întreg fenomen, spun psihologii. De aceea o idee bună este să-i povestiți mai multe pe tema deschisă, nu doar să-i oferiți un răsuns scurt și concret. Să-i spuneți unde zboară avionul, cine îl pilotează, cu ce se alimentează pentru a zbura, ce se întâmplă în aeroport, etc. Dacă puteți corela informațiile pe care le dați cu experiențe trăite deja de copil, infrmațiile vor căpăta pentru el și mai mult sens.

Da, se numește vîrsta ”De ce”- urilor, dar gama de întrebări este de departe mult mai variată și, zi-de zi, noi, ca părinți, devenim mai abili în a răspunde, iar copilul, asemeni proiectantului de jocuri, inventează necontenit niveluri mai dificile, dar și mai incitante. Nu se știe cine iese mai înțelept din această experiență, dar, cu siguranță, câștigăm cu toții. Spor la joacă tuturor!

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Îți recomandăm și

Te-ar mai putea interesa