ÎMI PARE RĂU! De ce nu ar trebui să ne obligăm copiii să spună asta?

Daniela Ghiorghe
îmi pare rău

„Îmi pare rău” acestea sunt cuvintele pe care destui părinți le folosesc ca să crească niște copii politicoși, cred ei. În mod sigur, acesta este cel mai bun mod pentru ei de a-i învăța regulile și așteptările societății și de a fi siguri că vor deveni niște adulți empatici.

Însă Sarah Ockwell-Smith, autoarea cărții „Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor”, pe care o puteți găsi AICI, nu este de acord cu această metodă, scrie huffingtonpost.co.uk.

De ce ÎMI PARE RĂU trebuie să vină din suflet?

Copiii mici au probleme în a înțelege punctele de vedere ale altora. Ei se luptă să înțeleagă cum se simt alte persoane, mai ales dacă aceste emoții sunt diferite față de ce simt ei. Acest lucru se numește empatie. Empatia este, însă, una dintre ultimele aptitudini sociale care se dezvoltă la copii. În timp ce unii sunt mai empatici decât alții, se așteaptă un anumit nivel de empatie odată ce încep școala. Însă copiii de până la 6 ani duc lipsă parțială de empatie.

De ce nu am vrea ca micuții noștri să-și ceară scuze atunci când greșesc?

De ce contează empatia atunci când spui „îmi pare rău”? Pentru că implică faptul că micuțul simte cu adevărat că a greșit cu ceva, iar ca să simtă acest lucru, trebuie să înțeleagă punctul de vedere al celuilalt copil. De exemplu, dacă un copil își cere scuze pentru că a mușcat sau a bătut un alt copil, ar însemna să știe că acesta simte durere. Apoi implică faptul că îi pare rău că l-a mușcat și că dorește ca acesta să se simtă mai bine. Dacă lui nu-i pare rău și în forțăm să spună „îmi cer scuze”, nu devine empatic, ci îl forțăm să mintă. Chiar vrei să-ți înveți copilul să mintă?

„De cele mai multe ori, copiii își cer scuze pentru că știu că vor fi lăsați în pace dacă fac asta” susține Sarah. De aceea, este important să-i învățăm să spună că le pare rău doar atunci când chiar simt asta.

Așadar, dacă nu îți obligi copilul să spună „îmi pare rău” nu înseamnă că nu-ți faci datoria de părinte. Scopul este să-l înveți să fie mai empatic cu ceilalți copii de vârsta lui, fără să mintă. De exemplu, dacă ești în parc și copilul tău lovește un altul, sunt șanse mari să-i ceri scuze micuțului și părintelui său, pentru că într-adevăr îți pare rău. Această situație este un bun model de urmat pentru copilul tău. Apoi este timpul să vorbești cu micuțul tău și să-i explici că celălalt copil a plâns pentru că l-a durut atunci când l-a lovit. Acesta este cel mai bun mod în care cel mic va deveni mai empatic. Însă va trebui să repeți de multe ori acest proces, până cel mic va învăța.

Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa