Ce este de făcut atunci când copilul nostru foloseşte vorbe urâte? Un lucru este sigur: niciodată în România nu s-a dus lipsă de înjurături. Iar acum, alături de toate înjurăturile neaoşe, cu trimiteri directe la rude de diferite grade, părţi anatomice, legume sau chiar lucruri mai serioase precum sfinţii, poporul român şi-a îmbogăţit vocabularul şi cu înjurături englezeşti.
Aud din ce în ce mai des copii de cinci, şase ani folosind tot felul de cuvinte în limba engleză, cuvinte care încep cu s ori f şi mă întreb dacă micuţii chiar ştiu ceea ce spun. Eheeei, pe vremea era altfel…
…sau nu. Studiile confirmă că puştii de astăzi înjura la fel de mult ca părinţii lor în vremea propriei copilării. Doar repertoriul s-a mai schimbat puţin şi, bineînţeles, percepţia noastră, odată cu momentul în care am devenit mami şi tati. Să recunoaştem cu sinceritate: până şi cea mai calmă persoană mai scapă câte o înjurătură printre dinţi când un *** îi taie faţa sau îi ocupă în ultima secundă locul de parcare pe care îl vâna de un sfert de oră.
De ce înjură copiii mici?
Specialiştii în domeniu explică faptul că arsenalul de cuvinte urâte se construieşte prin aceleaşi mecanisme prin care se construiesc şi alte părţi ale vocabularului: în timp şi mai ales prin imitaţie. Copiii mici folosesc la început înjurăturile pe care le aud adesea în jurul lor şi le asociază cu anumite contexte emoţionale. Astfel, ca şi adulţii, cu ajutorul lor îşi pot exprima fie bucuria, fie frustrarea sau enervarea.
Tocmai de aceea părinţii ar trebui să fie extrem de atenţi şi să aplice autocenzura în situaţii cu încărcătură emoţională mare dacă nu vor să îşi audă odrasla folosind aceleaşi expresii fix când le este lumea mai dragă. Deşi pare imposibil, nu este nici pe departe la fel de greu cu a te abţine să râzi în hohote sau pe înfundate atunci când vezi un puştiulică bucălat şi cu mutriţă de îngeraş scoţând pe gură o vorbă demnă de un matelot.
Din păcate, însă, oricât de amuzant şi drăgălaş ar putea fi, amuzamentul părinţilor în astfel de situaţii nu face decât să întărească un comportament nedorit, pentru că pe copii nimic nu îi face mai fericiţi decât să primească atenţie de la părinţi. Iar dacă pentru asta trebuie să înjure birjăreşte, atunci cu siguranţă o vor face!
Tot pentru atenţia părinţilor copiii „fură” înjurături auzite accidental în afara casei: pe de o parte li se pare interesant să folosească expresii rezervate oamenilor mari, iar pe de altă parte ce poate fi mai plăcut decât să zici câteva cuvinte şi să vezi cum toţi adulţii se opresc din ce fac şi îţi acordă ţie toată atenţia?
În ultima vreme, din nefericire, cuvintele urâte îşi găsesc din ce în ce mai des locul şi în filmele de animaţie dublate în limba română. Expresii precum tâmpit, idiot, pămpălău, fraier fac deliciul puştilor şi îngrozesc părinţii. Un plus de vigilenţă care ni se cere într-un domeniu în care până de curând ne ştiam copiii în siguranţă…
Ce pot face părinţii?
- Trebuie stabilită o poziţie comună a celor doi părinţi vizavi de acest subiect, astfel încât copilul să nu primească mesaje confuze. Părinţii trebuie să decidă ce cuvinte sunt interzise în propria familie.
- Adulţii trebuie să evite ei înşişi folosirea acelor cuvinte sau expresii urâte. Iar când le mai „scapă” (şi cu siguranţă copilul va fi pe fază şi îi va „taxa”) să explice cu sinceritate că uneori se mai întâmplă, dar că fac eforturi să se abţină, lucru pe care îl aşteaptă şi de la copil.
- Dacă cel mic împrumută o expresie urâtă de la cineva din afara familiei, i se va explica ferm că astfel de cuvinte nu sunt permise în familie. Este bine ca mai apoi părintele să ignore încercările copilului de a-i atrage atenţia prin rostirea de înjurături.
- În cazul în care cel mic înjură atunci când este supărat, cel mai bine este să nu acordăm mare atenţie cuvintelor, ci să îl ajutăm să îşi exprime emoţiile în cuvinte decente: „Văd că eşti supărat pentru că…”Învaţă-l ca şi enervarea şi supărarea fac parte din gama sentimentelor umane şi că este foarte în regulă dacă le simte la un moment dat.
De ce înjură şcolarii?
Paradoxal, şcolarii mici spun cuvinte urâte pentru a le învăţa sensul. Crescând, şi-au dat seama că sunt un tabu. Nu sunt încă foarte lămuriţi când şi cum se folosesc, de aceea încearcă cât mai multe contexte. Îmi amintesc de fratele meu care, pe la şase ani, ne bătea toată ziua la cap: „Copiii de afară au spus ****. Dar eu nu spun ****. Este foarte urât să vorbeşti cu ****. Nu-i aşa că **** este un cuvânt urât?” Şi tot aşa, până când s-a lămurit că nu este nimic extraordinar şi s-a plictisit.
Mai târziu, odată cu vârsta, statutul social al copilului se modifică şi el. Apare din ce în ce mai pregnantă nevoia de apartenenţa la un grup. Iar dacă acest grup este format din copii mai şmecheri sau cool (ca să nu folosesc o expresie chiar din secolul trecut), atunci limbajul vulgar este folosit de cele mai multe ori ca un cod al găştii: Vorbeşti urât eşti de-al nostru. Nu vorbeşti urât, eşti un pămpălău.
Când vine vorba de şcolarii mari, înjurăturile pot deveni o formă de agresivitate, înlocuind-o pe cea fizică. Batjocuri, cuvinte jignitoare sau chiar înjurături grele pot umbri ziua unui şcolar aflat „în vizorul” unui coleg.
Ce pot face părinţii?
- Dacă îţi dai seama că şcolarul tău nu cunoaşte sensul cuvintelor folosite, încearcă să stai de vorbă cu el şi să îi explici, pe înţelesul lui, ce înseamnă şi de ce nu este frumos să le folosească. Acest lucru este valabil şi în cazul remarcilor sexiste, cu caracter rasist, referitoare la dizabilităţi.
- Explică-i că astfel de expresii nu îl vor face să pară mai inteligent sau mai amuzant. Ajută-l să găsească alte moduri de a se face acceptat şi plăcut de către colegi.
- Vorbeşte-i despre faptul că unele expresii şi cuvinte urâte pot răni sentimentele celor cărora le sunt adresate.
- Stabileşte consecinţe naturale pentru cazul în care persistă în a vorbi urât: scurtează-i timpul de joacă cu prietenii.
- Laudă-l ori de câte ori reuşeşte să se abţină din a rosti înjurături sau jigniri.
Copilul tău a înjurat vreodată? Cum ai reacţionat şi ce măsuri ai luat?
Citește ”Copilul conștient”, cartea care te ajută să îi înveți pe copii tehnici de mindfulness. Milioane de adulți au reușit să reducă stresul din viața lor cu ajutorul tehnicilor de mindfulness. Acum, datorită acestei cărți și copiii pot învăța să facă asta. Detalii AICI.
