Cu puţin înainte ca băiatul nostru cel mare să împlinească trei ani, am început să ne gândim serios dacă ar trebui să meargă la grădiniţă sau nu. Aveam argumente puternice pro: era foarte dornic de socializare, îi plăceau mult copiii, iar zona în care locuiam nu îi oferea ocazia să se întâlnească prea des cu copii.
Adeseori părea că se plictiseşte acasă, se învârtea “ca un leu în cuşca”, iar la sfârşitul zilei încă avea o mare cantitate de energie neconsumată. Eu încă stăteam acasă cu el şi mi-am pus însă serios problema: este cu adevărat pregătit pentru “marea separare” sau este doar dorinţa mea de a avea câteva ore libere? Pentru că trebuie să recunosc că mă simţeam epuizată, iar gândul unor dimineţi libere era ispititor!
Totuşi, nu m-am grăbit să iau o decizie. M-am gândit pe îndelete la achiziţiile sale din acel moment, am discutat cu toţi cei care îl cunoşteau îndeaproape, adică soţul meu, bunicii şi medicul pediatru. Nu ştiam ce să fac. Eu însămi nu mersesem la grădiniţă, iar anii aceia în care stăteam toată ziua cu bunicii acum mi se par cei mai frumoşi din viaţă! Oare eu nu îi puteam oferi copilului meu amintiri la fel de plăcute? Şi totuşi…
Am început când copilul a fost pregătit pentru grădiniță
În cele din urmă a început grădiniţa la trei ani şi o lună. I-a plăcut din prima zi, de parcă toţi colegii îi erau vechi prieteni. Nu a plâns nici măcar o secundă şi nu a spus niciodată în patru ani că nu ar vrea să meargă.
- CITEȘTE ȘI: Oana Moraru, despre adaptarea la grădiniță/ școală: ”Nu mai căuta cauza exactă pentru care plânge!”
Acum, când surioara lui a împlinit la rândul ei trei ani, am reluat firul argumentelor pro şi contra, sperând că vom decide la fel de bine şi de data aceasta şi că o vom înscrie la grădiniţă atunci când este pregătită să facă faţă din punct de vedere emoţional, social, fizic şi cognitiv unui program educaţional zilnic şi structurat:
Ce achiziţii trebuie să aibă un copil înainte de începerea grădiniţei?
Pregătit să fie independent
- A învăţat să folosească oliţa şi poate spune atunci când are nevoie la toaletă.
- Se poate hrăni singur, ştie să folosească tacâmurile, chiar dacă rudimentar.
- Orarul său de somn îi permite participarea măcar la programul scurt de la grădiniţă.
- Poate să stea separat de părinţi sau bunici câteva ore fără să plângă.
Este pregătit de grădiniță din punct de vedere emoțional
- Poate comunica, chiar dacă foloseşte doar cuvintele de bază: apă, da, nu, pipi, caca, doare, buba.
- Poate urma instucţiunile unui adult, de exemplu: „Du-te şi adu-mi maşinuţa de pe masă!”
- Nu are probleme în a face faţă stimulilor senzoriali. Dacă micuţul tău plânge atunci când ceilalţi copii cânta, râd zgomotos sau vorbesc tare, trebuie să ai răbdare şi să îl obişnuieşti încet – încet cu aceste lucruri.
- Poate sta liniştit cel puţin cinci minute în timpul unei activităţi.
- Se poate îmbrăca singur sau cu puţin ajutor, folosind fermoarul, ariciul sau nasturii.
Îi place să fie în compania altor copii
- Este dornic în permanenţă să înveţe lucruri noi.
- Îi place să socializeze cu alţi copii.
- Programul său zilnic de acasă nu îi oferă destulă stimulare cognitivă comparativ cu nevoile sale şi dă semne de plictiseală.
Ce trebuie să ştii tu, mămica?
- Nu există o vârstă anume la care cel mic trebuie să înceapă grădiniţa. Unii copii pot merge de la doi ani în timp ce alţii chiar şi la patru ani par a fi încă nepregătiţi.
- Copiii învaţă cel mai bine de la persoanele pe care le iubesc şi în care au încredere. Aşa că, atunci când alegi o grădiniţă pentru copilul tău, fii foarte atentă şi la educatoarea pe care o va avea. O vizită preliminară la grădiniţă îţi va arăta felul în care cel mic interacţionează cu ea. Tu ştii ce este cel mai bine pentru el, aşa încât dacă ţi pare că nu se potrivesc, nu ezită să cauţi o altă grupă sau chiar o altă instituţie.
- Chiar dacă unul dintre pricipalele motive pentru care cel mic urmează grădiniţa este că tu să te poţi bucura de o pauză sau să te poţi reîntoarce la lucru, nu te simţi vinovată! Atâta timp cât ai ales cu grijă grădiniţa, gândeşte-te ca la o situaţie în care amândoi aveţi de câştigat. Tu vei fi o mămică mai relaxată, iar el va avea mai mulţi prieteni lângă care va fi fericit.
- Dacă cel mic da semne de inadaptare sau pare că programul îl oboseşte foarte tare, puteţi renunţa pentru o vreme. Dă-i timp să se obişnuiască cu noul ritm.
Pentru tine şi micuţul tău care au fost principalele argumente pro grădiniţă?
