Marile suferinţe ale celor mici

Ruxandra Rusan

Cum să fim alături de copii atunci când au necazuri, dar fără să îi sufocăm

Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, conferențiar doctor Diana Vasile este psihoterapeut cu mulți ani de experiență, care vorbește cu înțelegere și pricepere despre suferința copiilor, despre rolul extrem de important pe care îl avem noi, adulții, în a-i învăța pe copiii noștri să își gestioneze trăirile. “Sunt atât de multe mituri despre suferință, despre putință și neputință, încât mă bucur dacă pot aduce un plus de claritate”.

TOTUL DESPRE MAME: E atât de la îndemână să considerăm că problemele unui copil sunt la fel de mici precum el… Cum trebuie să abordezi un copil trist pentru că, să spunem, s-a certat cu prietenul de la grădiniță? Sau de ce faptul că un alt copil a luat grebla copilului nostru chiar reprezintă un mic capăt de țara?

Diana Vasile: Caracteristicile și dificultatea unei probleme sunt pe măsura celui care evaluează. De aceea, dacă faptul că un copil a luat grebla copilului nostru reprezintă un mic capăt de țară, atunci înseamnă că noi, adulții, suntem cei care consideră acest fapt o problemă. Și atunci, întrebarea este: cum am decis că acest lucru este o problemă? Răspunsurile pot fi: pentru că grebla nu trebuie luată de altcineva; sau pentru că după acest lucru copilul meu s-a supărat și a început să plângă; sau pentru că noi considerăm acest lucru ca un furt. Când copilul este trist, trebuie, în primul rând, să îi vedem tristețea, să o recunoaștem și să îi spunem: ”Vad că ești trist. Te cred că te supără faptul că te-ai certat cu prietenul tău. Hai, fii supărat până îți trece supărarea!” Și apoi așteptăm să se liniștească.

diana-vasile-totul-despre-mame
Diana Vasile

TOTUL DESPRE MAME:  Dar în cazul copiilor mai mari, când apăr trădări, alianțe, excluderi dureroase?

Diana Vasile: Similar, îi recunoaștem copilului trăirile, emoțiile și sentimentele dureroase. Și îi dăm timp să le exprime. Le oferim, dacă au nevoie, și clarificări sau explicații. Toți oamenii au trăiri dureroase când trec prin experiențe dificile și este important să primescă acceptare și recunoaștere. Altfel, îi trădam și îi respingem și noi, iar asta nu ajută cu nimic, ci mai rău le accentuează durerea.

TOTUL DESPRE MAME: Cum ajuți un copil furios pentru ceva ce nu depinde de tine, mama sau tatăl lui ? Cum îl înveți să găsească resursele proprii pentru a se remonta psihic?

Diana Vasile: Furia este și ea o trăire naturală, umană. Este nevoie ca un copil să știe că este în regulă să o simtă, dar să găsească împreună cu mama și/sau cu tatăl o variantă potrivită pentru toată lumea de a exprima furia, de a o manifesta. În plus, furia vine din neputință, deci ar prinde bine să vorbim copiilor despre neputință. Și noi, și ei suntem neputincioși și asta ne înfurie. Ca orice altă trăire, este important să o exprimăm până o consumăm. Dar emoțiile vin în valuri. Iar când vine din nou, o lăsăm din nou să iasă. În felul acesta ne liniștim, treptat.

TOTUL DESPRE MAME: Ce reacții ar trebui să avem când un copil are de-a face cu o situație cu adevărat stresantă, dificilă, chiar și din punctul de vedere al unui adult? Mă gândesc aici la divorț, la un deces în familie, la situațiile în care cineva apropiat este grav bolnav…

Diana Vasile: Atunci este nevoie de o strategie, nu doar de o reacție. Aceste strategii includ recunoașterea situației dificile pentru întreaga familie, oferirea de timp pentru exprimarea suferinței atât împreună, cât și separat, includerea unor persoane de legătură care sunt mai departe sau mai libere de suferință, persoane de suport, de stimulat trăirile pozitive, de făcut diferența între trăirile și situația adultului și durerea sau situația copilului.

TOTUL DESPRE MAME: Una dintre cele mai dificile etichete pe care copiii ni le lipesc pe frunte, până la o vârstă, este cea de invincibili. Când încep să ne vadă învinși, se simț nesiguri și ne amplifică starea. Cum îi poți explica unui copil că și tu, părintele, ești doar un om? Sau ar trebui să ne ținem cu dinții de piedestalul pe care ne urcă ei?

Diana Vasile: Nu este cazul să păstrăm piedestalul pentru că nu ajută nici părintele, nici copilul. Nu ajută părintele pentru că nu are cum să îl ghideze pe copil, cum să îl ajute să înțeleagă starea de neputință, de limitare și mai ales nu poate să îi explice învățarea, faptul că noi devenim mai buni pe zi ce trece. Nu suntem buni, ci avem potențial, atât copiii, cât și adulții. Ne dezvoltăm cu trecerea timpului și cu experiențele de viață prin care trecem. Învață și un om de 70 de ani, și un copil de trei. Doar experiențele sunt diferite.

TOTUL DESPRE MAME: Care sunt semnele din comportamentul unui copil care trebuie să ne atragă atenția că acesta trece printr-o situație cu adevărat dificilă?

Diana Vasile: Depinde destul de mult de modul în care am ajutat copilul să exprime până la acel moment. Un copil învățat să exprime, va spune ce are pe suflet sau, dimpotrivă, se va retrage. Dacă copilul a fost mai rezervat, apar semne diferite. E mai agitat, mai speriat, se retrage și mai mult. Apar comportamente neobișnuite pentru el și în general semnele cele mai semnificative sunt cele fizice. Copiii, în general, își exprimă suferința prin manifestări corporale: îi dor burta, capul, gâtul, stomacul, se simt moi…

TOTUL DESPRE MAME: Și atunci ce faci în diminețile în care copilul se trezește și spune că nu poate să meargă la grădiniță ori la școală pentru că îl doare ceva (iar tu știi că suferința lui nu este cu adevărat fizică, ci este ceva legat de școală sau grădiniță)?

Diana Vasile: E o problemă cu copilul, nu la școală. Și este e o mare diferență, pentru că de multe ori copilul exprimă suferințele lui într-un context și lipește contextul său de grădiniță sau școală pentru că știe că este un context seminficativ pentru părinte. Observăm copilul și stăm de vorbă cu el: “Ce te deranjează la grădi sau acasă?”, căutăm în toate contextele copilului și încercăm să facem diferența între activitățile copilului și situația dificilă cu care se confruntă. Când copilul chiar suferă, nu punem presiune să facă nici lucrurile care trebuie făcute, nici cele care îi fac plăcere de regulă, ci îi permitem o pauză să se adune el cu el.

TOTUL DESPRE MAME: Uneori e mai simplu să abați atenția copilului de la o situație stresanta. Scapi mai ușor. Dar nu e, oare, doar o aparență?

Diana Vasile: Uneori, este o aparență. Alteori, nu. Depinde de gradul situației stresante. Trebuie să facem diferența între o situație stresantă și una traumatizantă. Când e stresantă, găsim o soluție și apoi ne mutăm atenția pe o activitate mai plăcută, mai relaxantă. Cât despre situațiile traumatizante cu adevărat, nu putem muta atenția, ci trebuie să explicăm copilului ce se întâmplă, să recurgem la strategiile de care am vorbit înainte.

TOTUL DESPRE MAME: Michael Thompson spunea că fericirea e o stare pe care adulții o atribuie copiilor, iar copiii adulților. M-am surprins gândind așa și spunându-i fiului meu să se bucure de copilărie pentru că viața de adult e mai complicată. Insă realizez că nici să fii copil nu e tocmai ușor. De ce e grea perioada copilăriei?

Diana Vasile: Toată lumea crede că celălalt e mai fericit! Situațiile dificile pentru copii și adulți sunt diferite, iar durerile și suferințele sunt diferite pentru fiecare dintre noi. Perioada copilăriei este grea în câteva condiții: când copilul nu se poate baza pe părinte, iar atunci nefericirea lui este mai mare decât orice nefericire, când părinții dispar, în situația în care nimeni nu le explică ce este dificil și când adulții nu își rezolvă problemele lor. Uneori, interpretăm eronat ceva ca fiind o problemă, iar alteori este absolut în regulă ca un copil să se bucure. Să luăm, de exemplu, o situație de divorț sau deces, când copilul se bucură pentru ceva anume, care ține de universul lui de copil, iar adulții îi spun că ar trebui să fie trist, să sufere în rând cu ei. Trăirea copilului este interpretată greșit…

Alteori, nu înțelegem că pentru un copil o situație poate fi grea și ne grăbim să spunem că nu ar trebui să fie triști. Adică, dacă se ceartă cu prietenul de la grădiniță, din punctul nostru de vedere nu e un motiv de tristețe. Ei bine, pentru copil asta chiar este o problemă, la fel și stricarea unei jucării. Însă trebuie să le explicăm celor mici că genul acesta de situații nu reprezintă un capăt de țară, să îi învățăm să facă diferența între o problemă serioasă și una ușoară. Dar e de folos să ținem minte că nu e ușor nici să ai colici la o lună, nici să nu se joace cu tine prietenul tău cel mai bun, nici când mama lipsește și tu trebuie să încerci să înțelegi de ce. Nici când mai crești și trebuie mereu să încerci să afli ce poți să faci și ce nu, să vrei să încerci pe cont propriu și ți se spune că nu e încă momentul. Una dintre cele mai dificile situații pe care copiii le trăiesc este că sunt dependenți de noi, adulții. Sunt mai puțin liberi și este complicat să îi înțeleagă pe cei mari. Mai contează mult și cum ne rezolvăm noi, părinții, problemele pentru că și asta poate face copilăria mai grea.

Despre toate aceste probleme, dar şi despre alte frământări ale părinților preocupați de creșterea frumoasă şi lină a copiilor, ne va vorbi psihoterapeutul Diana Vasile la ediţia cu numărul 17 a Serilor TOTUL DESPRE MAME. Evenimentul va avea loc vineri, 29 mai, cu începere de la ora 18:30, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, şi se va desfăşura sub titlul „Ce este o traumă, cum o depășim şi cum ne vindecăm?” Participarea este gratuită, în limita locurilor disponibile, dar pentru participare vă rugăm să apăsaţi butonul roz de înscriere de aici şi să completaţi câmpurile indicate. Detalii: https://www.facebook.com/events/643655942401891/

diana-vasile-totul-despre-mame

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa