Se presupune, ca un adevăr universal, că toți bebelușii sunt drăguți. Obrajii lor umflați, burticile rotunde și rânjetul senin topesc toți oamenii. Sau aproape toți?
Deși este considerat un tabu social, se întâmplă din ce în ce mai des ca oamenii (în special femeile tinere) să admită faptul că nu sunt mari fani ai copiilor. Adesea, aceștia se întreabă dacă este ceva în neregulă cu ei. Răspunsul simplu este nu. Răspunsul complex este că unele instincte sunt mai pronunțate la anumiți oameni și mai puțin prezente la alții, scrie bustle.com.
De ce majoritatea oamenilor adoră lucrurile drăgălașe
Se pare că reacția noastră de „o, ce drăguț e!” când vedem un bebeluș are o explicație psihologică. Konrad Lorenz, un om de știință austriac, a descoperit „Kinderschema”, un set de caracteristici ale bebelușilor umani (și ai animalelor) care stimulează acest răspuns, cum ar fi:
- Un cap mare comparativ cu restul corpului, rotund
- Frunte lată, proeminentă
- Ochi mari în comparație cu fața și așezați în jumătatea de jos a acesteia
- Obraji rotunzi, scoși în relief
- O formă a corpului rotundă
- Suprafețe ale corpului moi și elastice.
Este de la sine înțeles faptul că Kinderschema este o unealtă evoluționistă. Dacă suntem în mod automat atrași de ceva, este probabil să avem grijă de el și de nevoile acestuia, pentru a ajunge la vârsta adultă. Cu alte cuvinte, Kinderschema este un reflex evoluționist de a nu ne abandona copiii. Un studiu din 2009 a arătat că prezența caracteristicilor Kinderschema la bebeluși a influențat motivația adulților de a avea grijă de aceștia.
Chiar dacă nu îți plac în mod special copiii, Kinderschema poate afecta și modul în care interacționezi cu alte lucruri mici și grase – pisicile, de exemplu, sau ursuleții panda. Catalogarea anumitor animale cu apelativul „drăguț” are legătură cu Kinderschema și poate explica de ce ne plac mopșii, să zicem, care sunt percepuți ca fiind adorabili datorită ochilor mari și capului rotund.
De ce dezgustul poate fi mai puternic decât dragostea la unele persoane
Analizarea unor eseuri personale ale oamenilor (femei, în particular) care recunosc că nu adoră copiii în mod special arată o realitate pe care, noi, restul, nu o vedem: bebelușii pot fi văzuți și ca fiind dezgustători. Și tocmai de aceea Kinderschema ajută. Dacă gândim puțin la rece, bebelușii, cu lichide și secreții ieșind prin toate părțile, complet lipsiți de ajutor și făcând mizerie în jurul lor, ar fi niște personaje pe care le-am evita dacă nu ar exista acea nevoie involuntară de a avea grijă de ei.
Dar pentru unii oameni se pare că dezgustul este mai puternic decât Kinderschema. Acest lucru nu este surprinzător, mai ales când este vorba despre bebeluși care nu sunt ai noștri. Dezgustul este o emoție incredibil de puternică, care are o bază evoluționistă, de asemenea. Am dezvoltat dezgustul pentru a ne proteja de lucruri care ne pot otrăvi și pentru a ne preveni să consumăm ceva posibil nociv (carne putrezită, etc.). Și, cum s-a precizat în revista New Scientist, dezgustul are un rol social important care ne ajută să stăm departe de oameni (inclusiv bebeluși) care ne pot transmite boli.
De aceea este posibil ca unor oameni să nu le placă bebelușii, dar să iubească animalele. Pentru că acestea, chiar de la naștere, sunt mult mai capabile decât oamenii să învețe lucruri noi. Această trăsătură poate face diferența dintre dezgust și înduioșare.
Bebelușii nu pot fi separați ușor de conceptul de maternitate
Dacă nu ești mamă și, în plus, nu-ți plac copiii, există un alt motiv social care îți poate media Kinderschema: presiunea asupra ta de a avea un copil și grijile adiacente în privința timpului, carierei și a autoîmplinirii. Bebelușii și maternitatea nu pot fi separate pentru femei.
Realitatea este că, pentru unele femei tinere, bebelușii induc sentimente contradictorii. Viața de mamă nu reprezintă îndeplinirea celor mai puternice visuri pentru toate reprezentantele genului feminin. Pentru femeile interesate de carieră, maternitatea este un pariu riscant.
Poate fi vindecat dezgustul față de copii?
S-a descoperit faptul că experiența paternității și a maternității resetează creierele părinților, provocând o varietate de răspunsuri cauzate de hormoni care produc un comportament de îngrijire. Cu alte cuvinte, dezgustul unui om față de copii poate fi eliminat de resetarea creierului atunci când are propriul copil.
Despre stresul de a fi părinte. ”A avea copii înseamnă a căuta problemele cu lumânarea”
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
