Cum să comunici (eficient) cu un copil încăpățânat?

Adriana Moscu
cum comunici cu un copil incapatanat totul despre mame

Nu apuci să deschizi gura că răspunsul „NU” vine prompt? Iată sfaturile noastre pentru a comunica mai ușor cu un copil încăpățânat.

La noi în casă, situația nu este prea roz. Pentru mine. Dacă e să aruncăm o scurtă privire înspre zodiile care populează cele trei camere ale apartamentului nostru cochet și primitor, reiese clar că, uneori (de cele mai multe ori), se lasă cu lupte de putere. Nici nu se putea altfel cu doi copii, unul în Leu, altul în Berbec, un soț tot în Berbec și o femeie (în persoana mea) Tăuroaică.

Da, suntem o familie de încăpățânați! Dar, pentru că totuși reușim să trăim împreună, împărtășesc cu voi șase feluri prin care am făcut din copiii mei încăpățânați, dificili și gata să mă scoată din minți la fiecare cinci secunde, niște ființe drăguțe și cât se poate de cooperante, iar eu am devenit mai puternică și mai înțeleaptă. 🙂

Aceste metode funcționează și dacă nu credeți în zodii, apropo!

Citește și: „Părinți liniștiți, copii fericiți – Cum să înlocuim țipetele cu conectarea” de dr. Laura Markham, un ghid care îi va ajuta pe părinţi să-şi gestioneze mai bine propriile emoţii, astfel încât să poată acţiona cu empatie și claritate în relația cu copilul, fără să apeleze la ameninţări, cicăleli, insistenţe, recompense sau pedepse.

1. Mi-am schimbat EU atitudinea

În loc să le cer lor să înceteze cu trăznăile și să cadă la pace, am luat aceste încercări ca pe o oportunitate de a-mi exersa răbdarea. Ai auzit adesea că, dacă nu-i poți schimba pe ceilalți, atunci e timpul să schimbi ceva la tine. Ei bine, așa am făcut și eu, și la sfârșitul zilei am rămas cu mințile intacte la purtător.

2. Am renunțat la impulsivitate

De câte ori am putut (e-adevărat, nu-mi iese de fiecare dată), m-am abținut să intru în polemici cu țâncii din dotare. Am încercat să nu acționez din impuls și m-am dus în dormitor să țip în pernă (este doar un exemplu, voi puteți să vă mușcați un deget sau să savurați o prăjitură).

3. Mi-am calculat mișcările

Exact ca într-un joc de șah. Am gândit dinainte conversațiile – tonul potrivit și cuvintele potrivite în momentul oportun ar putea face „adversarul” să își dorească să treacă de partea ta din proprie inițiativă. M-am ferit să le spun: „NU ai dreptate, te înșeli”. Știu că dacă abordez așa problema, copiii vor fi mai mult decât încântați să facă exact pe dos. Așa că le-am spus punctul meu de vedere calm și cât se poate de respectuos. 1-0 pentru mine!

4. Am ales momentul potrivit pentru discuție

Dacă tu ești în bucătărie iar el la calculator și încercați să faceți conversație „de la distanță”, ghici câtă greutate vor avea cuvintele tale? Cam cât a unui balon cu heliu. Inițiază discuția când copilul nu este prins în alte activități. Nu căuta să-l convingi pe încăpățânat de ceva atunci când e nemâncat, obosit sau copleșit de teme. Nici înaintea vreunui test la școală. Testează-i starea sufletească: este stresat și iritat sau calm și zâmbitor? Trebuie să fii sigură că vă acordați unul altuia toată atenția și să găsești momentul potrivit pentru discuție. Caută-i privirea și vorbește-i din inimă – vei vedea câtă putere de convingere vei avea.

5. Am revenit asupra problemei

O mare „calitate” a micului încăpățânat este că de multe ori suferă de „surzenie temporară”. Singura opinie pe care o aude este a lui însuși. Dacă vezi că prima încercare de convingere s-a lăsat cu un eșec, nu te descuraja. Udă florile, fă patul, prepară un ceai și revino asupra problemei. Vezi care mai e starea lui de spirit. S-a mai calmat? E ceva mai dispus să-și scoată dopurile imaginare din urechi? Până la urmă, s-ar putea să-i intre ceva pe-o ureche și să rămână acolo.

6. Am încercat să văd partea plină a paharului

Copiii încăpățânați vor deveni adulți inteligenți, descurcăreți și vor lua întotdeauna decizii bune. Nu încerca să-i schimbi. Adesea, am rămas uimită de precizia cu care fetele mele căpoase au descoperit singure cele mai bune soluții pentru ele. Încăpățânarea este ruda apropiată a perseverenței, o calitate importantă pentru a reuși în viață.

Ah, și încă ceva! Nu am ținut cu tot dinadinsul să obțin un „da” de fiecare dată. Uneori un „nu” e un „nu” și am acceptat acest lucru.

Citește și:
Zen şi arta parentingului
Jocuri simple care rezolvă probleme mari
De ce este atât de importantă inteligenţa emoţională?

Te-ar mai putea interesa