Furia copiilor mici este una dintre cele mai dificile emoții cu care un părinte se confruntă zi de zi. În special atunci când vine în valuri, sub forma crizelor de nervi, a țipetelor sau a privirilor amenințătoare. Pentru un adult, aceste reacții pot părea exagerate, nejustificate sau, uneori, copleșitoare. Totuși, pentru copil, ele sunt adesea singurul mod prin care știe sau poate să exprime ce simte. Psihologul Emily Edlynn explică pentru parents.com ce este de făcut atunci când crizele de furie par imposibil de gestionat.
Emily Edlynn, psiholog specializat în psihologia copilului și mamă la rândul ei, ne oferă o perspectivă blândă, dar ferm ancorată în știință, despre cum poți sprijini un copil mic să învețe să-și gestioneze furia. Răspunsul ei vine în urma unei întrebări reale, primite de la o mamă care se confruntă, ca mulți alți părinți, cu provocarea de a înțelege și ghida emoțiile intense ale copilului ei de trei ani.
Caz concret: „Fetița mea de 3 ani se înfurie, mă fixează cu privirea și mârâie. Ce pot face?”
Iată ce i-a scris o mamă specialistului american: „Când fetița mea de 3 ani se înfurie, mă privește cu ochii încruntați, scrâșnește din dinți și, uneori, chiar mârâie. Se vede clar că e foarte supărată și pare să se enerveze destul de des când nu obține ce vrea sau i se spune «nu». Înainte, obișnuia să lovească și să dea cu piciorul, dar am reușit să o fac să renunțe la asta permițându-i să-și exprime furia prin expresii faciale și sunete. Dar acum ne aflăm aici. Care este cea mai bună cale de a o învăța să-și exprime furia într-un mod sănătos?”
Răspunsul expertului: „Deja ați făcut progrese remarcabile!”
Emily Edlynn alege să reformuleze întrebarea, dintr-o perspectivă mai optimistă și constructivă: „Vă propun să privim altfel situația: fetița ta de 3 ani dă dovadă de autocontrol și de un progres de care amândouă ar trebui să fiți mândre. Munca ta deja dă roade. La vârsta ei, faptul că își exprimă furia cu o față supărată și un mârâit este, de fapt, un mod sănătos de a comunica emoția, pentru că nu rănește nici persoane, nici obiecte.”
Cu alte cuvinte, ceea ce face copilul tău acum este deja un pas mare înainte față de comportamentele anterioare, mai agresive. Întrebarea potrivită devine: „Cum pot continua să o ajut să-și exprime furia în moduri sănătoase?”
- CITEȘTE ȘI: De ce fac copiii crize de furie
De ce e greu să-i învățăm pe copii cum să-și gestioneze furia?
Potrivit lui Edlynn, furia este una dintre cele mai greu de gestionat emoții, nu doar pentru copii, ci și pentru părinți. Asta pentru că reacțiile noastre ca adulți la furia copiilor sunt adesea modelate de propriile noastre experiențe din copilărie. Dacă ai crescut într-un mediu în care adulții țipau sau, din contră, se retrăgeau și nu spuneau nimic când erau furioși, e posibil să nu știi cum să reacționezi când propriul copil exprimă aceeași emoție.
Din cauza acestui disconfort, mulți părinți transmit fără să-și dea seama mesajul: „Este în regulă să fii trist sau speriat, dar nu e în regulă să fii furios.” Ori furia este o emoție umană firească,â și a-i permite copilului să o simtă și să o exprime, într-un cadru sigur, este esențial pentru dezvoltarea sa emoțională.
- CITEȘTE ȘI: Cum gestionezi crizele de furie la copii, în funcție de vârstă. Recomandări de la specialiști
Ce se întâmplă în creierul unui copil furios
Creierul unui copil mic poate simți emoții puternice, dar nu este încă dezvoltat suficient pentru a le gestiona eficient. Aceasta este realitatea neurobiologică, explică Edlynn. În cabinetul ei, începe aproape întotdeauna cu bazele: identificarea senzațiilor din corp, numirea emoțiilor și formularea verbală a ceea ce simte copilul.
„Copiii mici pur și simplu nu pot să spună calm și clar: «Sunt furios!» atunci când sunt copleșiți de emoție. Asta ar însemna să observe ce simt, să-și oprească impulsul, să aibă înțelepciunea momentului și să găsească și cuvintele potrivite. E un proces complex – și să fim sinceri, nici măcar toți adulții nu reușesc asta întotdeauna.”
Cum să gestionezi crizele de furie ale copilului
Așteptări realiste și „scaffold-ul” emoțional
Un concept esențial în dezvoltarea copilului este „scaffold-ing”-ul – adică susținerea treptată, în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului. Dacă ai ajutat copilul să treacă de la lovit și țipat la exprimări mai controlate, următorul pas nu este să aștepți ca el să vorbească despre furia ei ca un adult, ci să îl sprijini să-și regleze emoțiile în moduri adecvate pentru vârsta lui. Emily recomandă două direcții concrete de acțiune:
- Reglarea fizică a emoțiilor puternice, adică să-l ajuți să-și observe corpul și să recunoască momentul în care furia „se simte” înăuntru;
- Să se simtă confortabil cu emoția de furie: modul în care părintele gestionează furia și reacționează la ea îi modelează copilului înțelegerea emoțională.
Co-reglarea, cheia echilibrului emoțional
Un termen care poate părea sofisticat, dar care ascunde un principiu simplu și extrem de valoros: co-reglarea, adică ajutarea copilului să se liniștească, făcând împreună pași concreți de calmare. Astfel, copilul învață din comportamentul și energia părintelui cum să treacă de la agitație la calm.
„Când fiul meu devine foarte agitat, îi iau mâna și o pun pe pieptul lui, spunând: «Simți cum îți bate inima?»” – povestește Edlynn. „Copiii mici nu pot face asta singuri. Au nevoie de noi ca să învețe cum arată liniștea.” Asta înseamnă să-i validezi furia, dar și să-i arăți un drum: să respirați împreună, să vă mișcați, să beți apă, să vă îmbrățișați, toate acestea sunt forme prin care corpul învață că e în siguranță și că poate reveni la echilibru.
Ce rămâne de făcut?
Ai deja baza, ai înțeles furia copilului tău ca un semn de dezvoltare, nu de „obrăznicie”. Ai făcut pași importanți în a-i modela un comportament mai sănătos. Acum, rămâne să continui: cu răbdare, cu prezență și cu încrederea că fiecare criză de furie e o lecție în plus pentru el, dar și pentru tine.
