De la litere la cuvinte și de la cuvinte la romane
În mai puțin de o lună, fiica mea va avea 3 ani. Îmi amintesc cu destul de mare precizie cum la aceeași vârstă tatăl meu petrecea, cu o răbdare infinită, zeci de minute în șir, arătându-mi literele într-o cărticică mică, ușor zdrențuită, cu spirală: Martinel învață ABC-ul. „A de la… avion, B de la… balon” – îmi amintesc acest refren cu nostalgie. Legenda familiei mele spune că la 4 ani citeam deja ziarul. Ca toate legendele, s-ar putea să fie un pic înflorită. E cert însă că, de când mă știu, iubesc să scriu și să citesc, că este cea mai mare plăcere a vieții mele să mă afund în visare în fața unor pagini cu scris mărunțel, că cititul (și de-abia mai apoi scrisul) a fost pentru mine cel mai drag refugiu, cea mai minunată alinare.
N-am fost niciodată genul de părinte care să își dorească, cu orice preț, performanță de la copilul său. Tot ce îmi doresc pentru fiica mea este să fie fericită făcând ceea ce iubește, trăind din pasiunile ei… și să îi placă să citească. Nici nu știu dacă glumesc sau nu. Recunosc: cititul mi se pare atât de fabulos și de fantastic încât cred că aș suferi un pic dacă pe Maria n-ar interesa-o chiar deloc cărțile.
Norocul meu este că, de câteva luni, Maria a început, din proprie inițiativă, să întrebe, cu glasul ei subțire și melodios: „Ce literă e asta? Dar asta? Și asta ce literă e?” În fiecare zi mă uimește spunându-i pe nume câte unei litere noi, despre care nu știam că-i este cunoscută deja. M, A, B, R , S, I, O – parcă le știa doar pe astea, dar mi se pare că în fiecare zi mai apare câte una care se așază, cuminte, exact unde îi e locul.
Dragostea pentru povești – cel mai bun început
Învățatul cititului începe cu mult înainte de momentul în care copilul începe să fie interesat de litere. Învățatul cititului începe prin dragostea pentru citit. Înainte de a învăța să citească povești, copiii învață să iubească poveștile, ori dragostea asta se construiește de foarte, foarte devreme. Uneori încă din burtică. Citind copilului care crește înăuntru, îl obișnuim cu ritmul și sunetul limbii în care va învăța, mai târziu, să citească.
E important să le citim copiilor mult înainte ca ei să asculte cu adevărat activ. Cititul le dezvoltă atenția, creativitatea, limbajul, iar vocea persoanei care citește îi relaxează.
Copilul care a ajuns să iubească poveștile și cărțile are deja un mare avantaj, pentru că din iubirea pentru acestea se va naște dorința lui de a învăța și el să citească, de a putea pătrunde singur, în propriul său ritm, în minunata lume aventuroasă a poveștilor.
De ce vor copiii aceeași poveste în fiecare seară?
Pe măsură ce bebelușii cresc, rutina cititului se schimbă. Lectura va fi întreruptă la fiecare cinci secunde de întrebări, iar copilul va face un soi de obsesie pentru o anumită poveste. Aceea și doar aceea va fi citită în fiecare seară, de câteva ori la rând. Da, poate deveni plictisitor și exasperant pentru adult, dar pentru copil este foarte important să parcurgem această rutină. Copiilor le place sentimentul de putere și de previzibil pe care îl au atunci când știu și pot să anticipeze ce urmează în poveste. Încercând să memoreze povestea, cuvânt cu cuvânt, copilul își exersează capacitățile cognitive și se asigură că lumea în care trăiește este previzibilă și funcționează după legi bine conturate, pe care le poate controla. Nici prin gând să nu vă treacă, așadar, să săriți peste un cuvânt!
Dar de ce vor copiii aceeași poveste în fiecare seară?
Psihologii au descoperit și că acei copii care cer de fiecare dată aceeași poveste, din nou și din nou, învață mai multe cuvinte și au un vocabular mai bogat decât aceia care cer de fiecare dată o poveste nouă. E simplu să ne dăm seama de ce – poveștile conțin multe cuvinte noi, necunoscute, pe care copiii le asimilează, le integrează în text și le umplu de sens după mai multe lecturi. Un psiholog britanic a făcut un experiment cu copii de 3 ani – și-a propus să urmărească dacă aceștia puteau înțelege și învăța, în decurs de o săptămână, șase cuvinte noi. Copiii au fost împărțiți în două grupuri. Copiilor din primul grup li s-a citit în fiecare seară, timp de o săptămână, aceeași poveste care conținea cele șase cuvinte noi. Copiilor din al doilea grup li s-a citit seară de seară câte o poveste nouă, fiecare dintre ele conținând toate cele șase cuvinte noi. Rezultatele experimentului au fost publicate la începutul acestui an și nu au uimit pe nimeni: s-a confirmat faptul că repetiția e mama învățăturii, iar copiii mici învață mai repede cuvinte noi auzind iar și iar aceeași poveste.
Pentru a scăpa de rutină și plictiseală, puteți întrerupe povestea pentru întrebări sau plimbări imaginare. Citind a suta oară despre un cățel, vă puteți opri pentru a-i povesti copilului despre câinele pe care îl aveați în copilărie, la bunici. Umpleți aerul dintre voi cu fantezie și emoții, construiți povești cât mai colorate și pline de farmec, copiii adoră asta! Întoarceți-vă la povestea din carte atunci când imaginația v-a părăsit, când copilul nu mai are întrebări sau când cere să reveniți la ce citeați. Cartea este ca un drum drept din care pornesc mii și mii de poteci. Poveștile se ramifică și cresc din imaginația fiecăruia dintre noi. Așa că nu vă opriți doar la ce scrie în carte, pentru că o simplă întrebare vă poate duce departe, într-o poveste cu totul nouă și personală. „Câți copii are Hans?”, am întrebat-o odată pe Maria, citind Scufița Roșie (Hans îi spunem noi vânătorului). Așa am aflat că Hans are două fetițe, dintre care uneia îi place ciorba de lobodă, iar celeilalte îi place budinca. Ele nu merg încă la școală, dar se plimbă în fiecare zi până la prietenul lor, Matei, care are un avion. Pun pariu că habar n-aveați că Matei are un avion!
3 metode prin care literele le devin familiare celor mici
Atunci când copilul începe să fie interesat de numele și sunetele din spatele literelor, puteți găsi diverse jocuri și modalități pentru a-i satisface curiozitatea. Fiecare copil are ritmul său, așa că nu vă îngrijorați dacă asta nu se întâmplă nici la 3 ani, nici la 4, nici la 5. Sunt copii care știu să citească atunci când încep școala, așa cum sunt alții care învață la școală. Până la urmă, cu toții ajung acolo, iar un copil care nu e interesat de litere poate fi interesat de construit, de desen sau de sport.
1. Pentru copiii cărora le plac literele, puteți face rost de cărți scrise doar cu litere mari. Începeți cu majuscule, pentru că sunt mai ușor de reținut. Răspundeți întrebărilor copilului despre litere, dar nu insistați mai mult decât este interesat. Vor învăța, în timp, câte una-două litere odată.
2. Există litere si table magnetice pe care le puteți folosi pentru a scrie cuvinte simple (din 3-4 litere, pentru început) sau pentru a alege din cutie anumite litere pe care le știe deja. Repetând literele din cuvinte scurte, copiii învață în timp cum se citesc aceleași înșiruiri scurte de litere. Atunci când copilul a învățat câteva litere, puteți forma cuvinte din acestea, jucându-vă cu ele pe frigider sau pe tablă.
3. Puteți găsi cărticele și planșe de lucru pe care sunt scrise cuvinte din litere-șablon sau puzzle-uri cu litere. Copilul poate să aleagă literele potrivite din cutie și să le găsească locul. Cărțile de tip „Să învățăm ABC-ul” sunt destul de intuitive, pentru că asociază literele unor cuvinte simple plecând de la algoritmul A de la…, B de la…
Chiar dacă este nevoie de multă repetiție, învățatul literelor poate fi distractiv. Există în librării multe jocuri și cărți de activități care vă pot veni în ajutor atunci când rămâneți în pană de idei.
Cum se transformă literele în cuvinte
Sigur, a cunoaște literele nu înseamnă să știi să citești. Un copil care cunoaște literele M și A nu este neapărat capabil să citească MAMA. Există o etapă în care literele sunt recunoscute și analizate separat, individual, iar copilul nu poate percepe cuvântul în întregul, înlănțuirea sa.
Citirea cuvintelor poate începe folosind cuvinte simple și foarte scurte, cum sunt mama sau apă. Citiți literă cu literă, apoi pe silabe, apoi cuvântul întreg. M, A, M, A, ma-ma, mama – cam acesta ar fi modelul în care le putem citi copiilor pentru a-i familiariza cu înlănțuirea literelor în cuvinte.
Puteți face apoi rost de cartonașe pe care sunt desenate obiecte, iar denumirile acestora însoțesc imaginile. Cu timpul, copiii vor recunoaște cuvintele și forma lor grafică și ar putea chiar să îl reproducă din memorie pe o planșă separată. De exemplu, dacă aveți un cartonaș pe care scrie CAL sub imaginea animalului, puteți ruga copilul să scrie CAL pe tăblița magnetică. Având modelul în față, iar ulterior doar din memorie, copilul va scrie CAL și va reuși să recunoască acest cuvânt și pronunția sa atunci când îl vede undeva.
Nu va trebui să faceți acest exercițiu cu fiecare cuvânt, desigur – la un moment dat copilul va reuși să unească literele în cuvinte și cuvintele în enunțuri. În ritmul său, atunci când va fi interesat, va progresa mult mai rapid decât vă așteptați.
Iar drumul acesta care i se deschide în față e unul plin de uimire și de triumf. Pentru copii, să învețe să citească, să pătrundă prin propriile puteri într-o lume care le era până atunci mijlocită de adulți este o victorie minunată. Cărțile au tot ce trebuie pentru a deveni prietenele copiilor, iar noi trebuie doar să le așezăm în preajma celor mici și curioși.
Citește și ”Cum să crești un copil energic”, de Mary Sheedy Kurcinka și află cum poți ține pasul cu un copil plin de energie. Detalii AICI.