Mulți părinți se tem se vorbească despre moarte. Unii dintre ei nu știu ce să-i răspundă copilului atunci când primesc întrebări delicate sau se simt ei înșiși copleșiți de emoții și de gânduri. De frică să nu-și sperie copilul, preferă să evite subiectul sau să-l amâne. Dar întrebarea despre moarte revine, sub diferite forme. Dar tot ce trebuie să facem este să-l ascultăm pe cel mic.
Poate că întrebările lui despre moarte au cu totul și cu totul altceva în spate.
Citește și: Să vorbim despre moarte!
Cum le vorbim copiilor despre moarte, așadar?
Mă trec fiorii când mă întreabă despre moarte. Pur și simplu nu știu ce să-i spun, mi-a mărturisit un părinte derutat de o discuție recentă pe care a avut-o cu fiul său despre problemele fundamentale ale vieții. Doar gândul că într-o zi acest lucru se va întâmpla îl stresa și evita să vorbească cu copilul despre acest subiect. Pentru că întrebarea revenea, părintele m-a rugat să-i spun cum procedez eu.
Inițial, i-am spus că și mie mi-e frică de moarte și că, de multe ori când mă uit la băiețelul meu, mă gândesc și sper că vom fi așa pentru totdeauna. Că nimic nu ne va despărți. Că vom rămâne împreună și că totul va fi bine.
Efrem m-a ajutat să-i vorbesc despre moarte
Din discuția cu acest tată, am realizat că le vorbim copiilor, fără să ne dăm seama, despre credința noastră despre moarte. Le împărtășim experința noastră, dar nu le răspundem la întrebările lor. Efrem, copilul meu de aproape patru ani, m-a ajutat el singur să învăț să-i vorbesc despre moarte.
Acum câteva zile m-a numit mort cu ochii deschiși. Prima data mi s-a părut macabru, dar modul în care se amuza despre asta mi-a deschis cu adevărat ochii. Efrem nu știa prea multe lucruri despre moarte și despre morți. Nu a fost niciodată la o înmormântare. Tot atunci a observat că, atunci când calcă un gândăcel, acesta nu se mai mișcă. Ce s-a întâmplat tati cu gândăcelul? În loc să-i țin o predică despre violența față de animale și să-i arăt ce rău a făcut, am zis că e un moment bun să-i vorbesc despre moarte și, mai ales, să ascult ce vrea el să îmi spună. L-am rugat să-mi spună ce observă. Păi… tati… nu mai mișcă. Și dacă nu se mai mișcă, ce înseamnă asta pentru tine? Păi, tati, dar cum se mai duce acum la puii lui? Cu cine se mai joacă ei acum? Începea să fie vizibil impresionat de această întâmplare și să-i pară rău de gândecel și de puii lui. I-am spus că văd că se simte trist pentru că puii și-au pierdut taticul și că e ok să plângă.
În spatele tristeții se află nevoia de a fi în contact
Ce cred că a vrut să-mi transmită cu adevarat este că în spatele tristeții lui și a fricii de a pierde pe cineva drag stătea nevoia lui de a fi cu mine și de a se juca mai mult cu mine. Discuția despre moarte era un pretext pentru a-mi arăta că are nevoie mai multă de mine. Pentru Efrem, moartea înseamnă deconectare, întreruperea relației: mort cu ochi deschiși.
Acum e i-aș spune acum părintelui care mi-a cerut părerea despre cu ar fi diferit. Discuția despre moarte poate fi o minunată șansă de a-l ajuta pe copil să ducă o suferință până la capat. E de ajuns să-l lăsați pe cel mic să observe ce se petrece în jurul lui, iar acest lucru îl face prezent și vede astfel singur care sunt consecințele acțiunii lui. E o cale prin care el intră în contact cu emoții foarte puternice și învață cum să le gestioneze. Iar cel mai important lucru este mesajul transmis indirect: are nevoie de voi, părinții. Își dorește mai multe conexiune. Și are dreptate. Un copil singur este un copil abandonat, iar copilul resimte abandonul ca pe o moarte.
Înainte de orice discuție, ascultați-l pe copil
Înainte să-i spuneți ceva despre moarte sau să luați decizia de a evita acest subiect, acordați-vă un timp de ascultare vouă. Știu că e greu. Acest subiect dificil aduce multe temeri și dureri pe care poate nu le-ați integrat și de care vă e frică să vorbiți. Dar dacă ne mutăm atenția pe copil și nu pe frica noastră, vom avea o experință diferită, care ne poate ajuta și pe noi pentru că, odată conectați cu copilul, ne simțim vii și ne bucurăm de relația asta. Discuția despre moarte ne face mai responsabili și mai hotărâți să ne bucurăm de viața pe care o avem. Și ne dă putere să fim creativi, și nu înfricoșați. Ea poate aduce și conștientizarea unei nevoi autentice și reale, ascunse și greu de verbalizat pentru un copil de patru ani.
