Cum devine copilul independent un adult pe picioarele lui?

Cristina Călin, redactor-șef

Copilul nu este niciodată prea mic ca să fie independent. Evident, acest lucru nu trebuie să însemne că îi lăsăm să plângă, sau că nu îi ajutăm atunci când au nevoie. Înseamnă să le aratăm cum să facă singuri anumite lucruri, atunci când au vârsta potrivită.

Despre cum să creștem un copil independent aflăm de la Robin Grille. Cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctul de părinte este disponibilă aici

Bebelușul este răsfățat. Așa să fie?

Amânarea vieții adulte

Un studiu ralizat de Pew Research Center din Statele Unite a arătat că aproape un sfert dintre adulții cu vârsta cuprinsă între 24 și 34 de ani locuiesc cu părinții sau bunicii lor. În 1980, procentul era de doar 11%. Tot o cercetare realizată de Pew Research arăta că trei sferturi dintre adulții cu copii la rândul lor trecuți de majorat au contribuit cu bani la cheltuielile acestora. Mai mult, jumătate dintre acești părinți sunt principalul suport financiar pentru copiii lor.

Cercetătorii au și un nume pentru acest fenomen: amânarea vieții adulte. Acesta se traduce prin prelungirea momentului de părăsirea a casei părintești și întemeierea unei familii până aproape de 30 de ani. Explicația oamenilor de știință este faptul că cei care nu au fost lăsați să fie independenți în copilărie nu reșesc în viața adultă să se desprindă se casa părintească și să fie stabili financiar. ”Ajutându-i pe copii să dezvolte abilități care să îi facă să fie independenți îi ajută să aibă această capacitate și când trec de majorat”, susține Gina Lofquist, senior director la American Montessori Society. Aceasta a mai spus că faptul că părinții fac lucruri în locul copiilor lor, le scade celor din urmă respectul de sine. Dacă li se arată încredere, vor fi mai puternici și, cu timpul, vor fi și independenți. Trebuie să ne educăm copiii în raport cu percepția noastră despre adulții care vor să devină.

Ne pasă oare prea mult? Sau când grija față de copil e exagerată

Copilul independent are încredere în el

Încă de când sunt mici, copiii trebuie lăsați să facă lucuri de adulți. De exemplu, nu este nimic anormal ca un copil de doi ani să curețe singur o portocală sau un ou fiert sau să folosească un cuțit adevărat, atâta timp cât părintele este în apropiere pentru a preveni eventuale accidente. Când bebelușii învață să meargă, le puteți pune obiecte la o distanță mai mare și să-i ajutați să ajungă la ele. Dacă reușesc, vor fi mult mai încrezători în forțele lor și data viitor vor încerca și mai mult. Toți vrem ca micuții noștri să fie fericiți și, de aceea, ne simțim ciudat atunci când îi vedem că au un disconfort. Totuși, copilul independent este garanția unui adult puternic emoțional și stabil financiar.

Autoliniștirea bebelușului e doar un mit

Copilul independent se crește nu se naște

Despre cum să creștem un copil independent aflăm de la Robin Grille. Cartea sa Parenting cu iubire – Descoperă-ți instinctul de părinte este disponibilă aici

După vârsta de 3 ani îi putem implica în aranjarea mesei, strânsul și împăturitul rufelor curate, în îngrijirea animalului de companie, în pregătirea pachețelului. La vârsta școlară pot fi lăsați să meargă pe distanțe scurte nesupravegheați sau să-și facă singuri temele. Când vine vorba despre adolescenți sarcinile pot fi mult mai complexe, incluzând chiar cumpărarea de haine singuri.

Încrederea în sine a copilului. Cum i-o distrugi fără să-ți dai seama

Nu va fi ușor să-i convingeți, însă un ton al vocii mai jucăuș poate fi de ajutor. De asemenea, nu trebuie să începeți cu sarcini grele. La început, nu vor vrea, vor plânge și se vor revolta. Dar, dacă sunteți fermi și exprimați sarcinile în termeni clari, la sfârșit veți avea un copil mândru de el că a reușit să facă singur curățenie în cameră sau să pună masa. Sunt pași mici din care copiii învață că pot avea grijă de ei și mai târziu de propriile lor vieți.

Cum învăț copilul să se încalțe singur? Un pas spre independență

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa