Copilul tău are un părinte preferat? Iată cum poți gestiona astfel de situații

„Nu vreau să mă culce tati! Vreau mami!“ ori „Nu vreau să merg în parc cu mami! Vreau doar cu tati!“ Nu e întotdeauna plăcut să fii părintele pe care copilul tău nu-l vrea alături de el. Specialiștii ne explică cum să gestionăm aceste situații.

Laura Udrea, redactor
copil cu părinți
Când copilul are un singur părinte preferat, e cazul ca mami și tati să devină o echipă, recomandă specialiștii. FOTO: Shutterstock

    Ce îi face pe copii să-și aleagă unul dintre părinți ca favorit rămâne un mister. Unii se atașează mai tare de părintele care petrece mai puțin timp cu ei, alții, dimpotrivă, de celălalt. Uneori, favoritismele se schimbă în funcție de starea emoțională. Ce poți face dacă treci prin astfel de situații, ne spun specialiștii.

    Favoritismul celor mici pentru unul dintre părinți își are originea în copilăria mică (0-3 ani) și tot aceasta este perioada când atinge apogeul. Asta nu înseamnă că după ce împlinește 3 ani nu vor mai apărea astfel de situații. Nu e niciodată plăcut să fii respins de copilul tău, însă există modalități de a gestiona astfel de situații, indiferent de care parte a baricadei ești. Iată ce trebuie să faci și, mai ales, să nu faci, cu un copil care are astfel de preferințe.

    Nu te mai obosi să înțelegi de ce se întâmplă asta

    „Alegerea între două persoane îi face pe copii să se simtă puternici“, spune dr. Ellen Braaten, director executiv al Programului de Evaluare Emoțională și Învățare de la Spitalul General din Massachusetts. Însă ce îi face pe copii să aleagă, la un moment dat, unul dintre părinți ca favorit rămâne un mister. Unii îi vor avea ca preferați pe părinții care petrec mai mult timp cu ei. E de înțeles – sunt acolo de fiecare dată când au nevoie, le oferă tot ajutorul, indiferent de situații. Se leagă o relație. Alții, dimpotrivă, îi vor prefera pe ceilalți. Și asta e de înțeles. Vor să petreacă timp mai mult cu celălalt părinte de care le e dor.

    Preferințele copiilor se pot schimba și în funcție de starea lor emoțională. Când sunt bolnavi ori se lovesc, copiii pot alege să primească alinare de la mame. Mamele sunt, de regulă, ființe mai drăgăstoase, știu cum să liniștească un omuleț supărat. Pe de altă parte, când e de joacă, de făcut năzdrăvănii, mulți preferă să petreacă timp cu tații. Amândoi părinții sunt „specialiști“ în ceva ce-i place celui mic să primească.

    Nu vorbi urât de părintele ignorat, mai ales în fața copilului

    Vorbește frumos despre părintele care nu e preferatul copilului. Laudă-l, spune-i copilului despre el cuvinte frumoase, pune pe masă toate atuurile lui. Și, mai ales, fii sincer. „Copiii pot simți ironiile de la kilometri distanță“, spune Rebecca Schrag Hershberg, doctor în psihologie, autoarea cărții The Tantrum Survival Guide (n.red.: Tantrumul. Ghid de supraviețuire).

    Când tatăl lipsește peste zi, amintește-i din când în când copilului că se întâmplă asta pentru că lucrează mult ca să poată fi acasă la ora de culcare. Și pregătește-l pe cel mic să aștepte povestea să-i fie citită de tati. Mai întâi cu ajutorul tău, apoi încet, încet, tati va putea prelua singur rolul de povestitor la culcare. Uneori, tații au nevoie de câteva încurajări din partea mamelor pentru a putea intra în minunatul rol de tătici.

    Părinții pot învăța să intre în grațiile copiilor dacă își doresc acest lucru. FOTO: Shutterstock

    Când mami nu știe să fie pirat, iar cel mic nici nu concepe să plece la joacă, în parc, și cu mami, e nevoie de ajutorul tăticului. Orice corabie de pirați are nevoie de o bucătăreasă, nu-i așa? Sau de o doctoriță care să panseze rănile piraților întorși din bătălii. Ideea este că părintele favorit al copilului ar trebui să-l ajute pe celălalt părinte să își facă loc în viața copilului.

    Nu te arăta supărat când nu ești preferatul copilului

    Dacă stai bosumflat sau ești mereu iritat ori supărat pe copilul tău că nu te alege să faceți lucruri împreună nu vei face decât „să adâncești și mai mult prăpastia care deja există între voi“, este de părere dr. Ellen Braaten. Așa că, indiferent dacă ești te frustrează că nu ești preferatul celui mic, ori iritat că numai cu tine vrea să facă totul, nu-i arăta asta copilului.

    Poate te ajută să afli sau să-ți amintești, dacă știai acest lucru, că respingerea este semn de atașament, adică de afecțiune puternică și serioasă. „Un copil nu ar spune niciodată «Pleacă!», dacă ar crede că părintele va pleca cu adevărat“, ne asigură dr. Rebecca Hershberg.

    Nu fii obsedat de control, dacă ești părintele preferat al copilului

    „Când unul dintre părinți subminează capacitățile celuilalt de a îngriji copilul – să-i facă baie, să-i dea să mănânce, să-l culce – nu face decât să agraveze favoritismul“, susține dr. Stacey Doan, psiholog la Colegiul Claremont McKenna, din California. Dă-i voie partenerului tău să își asume unele sarcini. Da, e posibil ca tati să nu se miște atât de repede precum o faci tu, mami, dar cum ar putea să învețe să se descurce cu copilul dacă nu este lăsat? Lasă-l, ajută-l, arată-i cum îi place copilului și vei descoperi că lista zilnică de lucruri de făcut ți se va înjumătăți. Iar copilului îi va plăcea să vadă că și tati știe să-l adoarmă.

    Nu te feri să pui în practică expresia „Dezbină și cucerește“. Aici are sens pozitiv.

    Cel care cere ca unul dintre părinți să facă totul poate fi chiar copilul. El este cel care se va opune când părintele care nu este preferatul lui se va oferi să-l hrănească, să-l îmbăieze, să-l culce și așa mai departe. Știm cu toții cum arată crizele unui copil care VREA așa cum vrea el și numai așa cum vrea el. Știm desigur și „filozofia“ părintească – lasă-l, hai să facem cum vrea el, că e târziu/e obosit/ suntem departe … și aici lista poate continua.

    Stop! Pune capăt acestui prost obicei. Decideți împreună, voi, părinții, cum vreți să vă împărțiți sarcinile și activitățile cu copilul și urmați planul acesta în ciuda protestelor celui mic. Căci vor fi crâncene crize, știți, nu? Cel mai bun lucru pe care îl puteți face în astfel de crize, este ca părintele preferat pentru activitatea aceea să dispară de la fața locului. Să zicem că e ora de baie. De regulă, mami îi făcea baie copilului. Ei bine, azi îi va face tati. Îi spuneți copilului din timp, ca să știe ce urmează și vă țineți tare pe poziție până duceți la îndeplinire planul. Părintele care rămâne ar trebui să-și păstreze calmul, să arată compasiune, dar să rămână ferm în hotărârea lui: „Știu că mami îți face baie de obicei, dar în seara asta facă băiță cu tati“, este replica pe care ne-o sugerează dr. Hersberg,

    Dacă ți-a plăcut acest articol despre părintele preferat al copilului, te-ar putea interesa și:

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa