Știm deja că cei mici au emoții mari, motiv pentru care crizele de furie pot izbucni de multe ori aparent din nimic. Am analizat recomandările mai multor specialiști pentru a înțelege cum îi putem ajuta pe copii atunci când se confruntă cu un exces de stimuli senzoriali și cum putem preveni astfel de situații. Conform parents.com, există multe cauze posibile pentru comportamentele explozive ale copiilor, însă una dintre cele mai comune este chiar suprastimularea.
Când copilul primește prea mulți stimuli din mediul înconjurător, acest lucru îl poate epuiza rapid, până la punctul în care cedează complet. Deși poate părea o reacție bruscă, de obicei există câteva semne clare care arată că va izvucni suprastimularea e pe cale să apară. Îți prezentăm părerile diverșilor specialiști despre cum îți poți da seama că micuțul tău este suprastimulat, cum îl poți ajuta să se simtă mai bine și ce poți face pentru a evita aceste momente în viitor.
Ce este suprastimularea?
Suprastimularea este reacția corpului la o cantitate prea mare de activitate sau stimuli externi. Cu toții interacționăm constant cu stimuli din mediul înconjurător, însă fiecare dintre noi are o capacitate diferită de a-i procesa. Ceea ce pentru unii este suportabil, pentru alții poate fi deja „prea mult”.
Bebelușii, de exemplu, pot deveni suprastimulați mult mai ușor decât copiii mai mari, iar unii copii (indiferent de vârstă) au un prag de toleranță mai scăzut. De altfel, orice copil poate experimenta suprastimulare, însă cei cu autism, anxietate sau alte diagnostice sunt mai predispuși la acest lucru.
De cele mai multe ori, mai mulți factori contribuie simultan. „Un copil poate face față cu brio unei zile aglomerate în parc, într-o după-amiază de vară, însă altă dată s-ar putea simți copleșit de tot ce se întâmplă în jur, mai ales dacă este stresat, nu a dormit bine în noaptea precedentă sau a sărit peste micul dejun,” explică dr. Kerri Milyko, analist comportamental. Cu alte cuvinte, sunt mulți factori care influențează cât de bine poate un copil să facă față stimulilor din jur.
De ce apare suprastimularea la copii?
Suprastimularea copilului apare atunci când nivelul stimulilor senzoriali depășește capacitatea acestuia de a-i gestiona în acel moment. Fiecare copil are propriul său prag de toleranță, care poate varia de la o zi la alta. Dacă este bine odihnit și a mâncat de curând o masă sau o gustare echilibrată, acest prag poate fi mai ridicat. În schimb, dacă îi e somn sau foame, toleranța lui va fi mult mai scăzută.
Orice tip de stimul (fie el vizual, auditiv, tactil sau altceva) poate deveni copleșitor pentru copil. Uneori, este vorba de o combinație între mai mulți stimuli din jurul lui. „Suprastimularea se poate întâmpla chiar și în situații de rutină, acasă, cum ar fi volumul prea ridicat al televizorului sau muzica dată tare. Dar și în situații speciale, cum ar fi mulțimea de la o petrecere sau agitația de la un eveniment în aer liber,” explică dr. Pierrette Mimi Poinsett, medic pediatru și consultant pentru Mom Loves Best.
Copiii neurodivergenți, de exemplu cei diagnosticați cu tulburări din spectrul autist (TSA), ADHD sau cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare, pot avea un prag de toleranță mult mai scăzut. Lucruri aparent banale, cum ar fi o etichetă de la tricou, luminile fluorescente, bâzâitul unui aparat electronic sau textura anumitor alimente, pot deveni declanșatori ai suprastimulării. „Acești copii percep stimulii într-un mod diferit,” adaugă dr. Milyko. „Ei pot fi mult mai sensibili decât copiii neurotipici la ceea ce se întâmplă în jurul lor.”
Cum îți dai seama că micuțul tău este suprastimulat?
Semnele de suprastimulare variază în funcție de vârstă și temperament. Bebelușii pot plânge, își pot mișca brusc brațele și picioarele sau își întorc capul de la sursa stimulilor. La copiii mici și preșcolari, aceste reacții pot semăna cu o criză de furie. Copiii mai mari pot deveni iritabili, dezorientați sau chiar îți pot spune că se simt „prea copleșiți”.
Când copilul tău nu reușește să proceseze corect ce se întâmplă în jur, poate încerca să evite sau să scape de stimuli prin diverse comportamente. Poate părea agitat, nervos sau chiar visător, ca și cum s-ar deconecta de la realitate. De asemenea, unii copii încep să facă mișcări repetitive care îi liniștesc, cum ar fi să se legene, să meargă dintr-o parte în alta sau să fredoneze.
Comportamentele se pot intensifica, uneori dramatic: plâns necontrolat, țipete, aruncare pe jos sau, în cazuri extreme, chiar autoagresiune. Când aceste reacții apar ca urmare a suprastimulării, ele se numesc meltdown (criză senzorială). „Aceste crize pot semăna cu un tantrum, dar nu sunt făcute pentru ca cel mic să obțină ceva sau din cauza unui refuz,” explică dr. Milyko. „Sunt reacții involuntare, corpul și mintea copilului pur și simplu nu mai pot face față avalanșei de stimuli.”
Semne de suprastimulare la care să fii atent(ă)
Bebeluși:
- Plâns excesiv
- Mișcări bruște ale membrelor sau strângerea pumnilor
- Întoarcerea capului de la sursa stimulilor
Copii mici (1–3 ani):
- Plâns
- Iritabilitate sau nervozitate
- Se lasă pur și simplu pe jos
Copii de vârstă școlară:
- Comportament iritabil, oboseală accentuată
- Agitație excesivă sau chiar agresivitate
- Crize similare cu cele de furie
Cum îți poți ajuta copilul suprastimulat
Odată ce îți dai seama că micuțul tău este suprastimulat, cel mai important lucru pe care îl poți face este să elimini sursa stimulilor sau, dacă e posibil, să îl îndepărtezi pe copil din acel mediu. Încearcă să îl duci într-un loc calm, liniștit, unde se simte în siguranță și nu este bombardat cu stimuli.
Dacă nu poți părăsi spațiul respectiv, încearcă să reduci nivelul de stimulare cât de mult poți. Ține-l aproape, acoperă-i ușor urechile sau diminuează lumina. „Unii bebeluși reacționează foarte bine atunci când sunt înfășați sau purtați într-un marsupiu”, spune dr. Poinsett. „La copiii mici și preșcolari poate funcționa o activitate mai liniștită, cum ar fi să le citești o poveste sau să le cânți un cântecel familiar.”
E important să nu încerci să-l faci să „înțeleagă rațional” în acel moment sau să te aștepți să „se controleze”. El are nevoie de tine pentru a se liniști. Îl poți ajuta să se autoregleze oferindu-i un spațiu sigur în care să se calmeze. „Unii copii pot reuși să se liniștească singuri, dar e foarte posibil să fie nevoie să îl ajuți,” adaugă dr. Milyko. „Evită să-l rușinezi sau să-l cerți, suprastimularea nu este nici intenționată, nici manipulativă.”
Cum poți preveni suprastimularea copilului
Îl poți ajuta pe copilul tău să evite suprastimularea dacă încerci să înțelegi din timp care sunt nevoile și limitele lui. „Fii atent(ă) la experiențele senzoriale care îi displac și evită-le, pe cât posibil,” recomandă dr. Milyko. „Un pic de planificare înainte de o activitate poate face o mare diferență.”
De exemplu, bebelușii și copiii mici tolerează mai bine activitățile scurte, urmate de pauze. După o activitate mai zgomotoasă, cum ar fi o ieșire la locul de joacă sau la o petrecere, este foarte util un moment de liniște sau chiar un pui de somn.
Este important să ții cont și de temperamentul copilului tău. Unii copii au nevoie de mai multe pauze sau nu tolerează bine mulțimile. Dacă al tău este așa, încearcă să eviți ce poți și, în rest, pregătește-te pentru a-i face experiența mai ușor de gestionat. „Dacă știi că cel mic e sensibil la zgomote, ia cu tine căști antifonice când mergeți în locuri aglomerate,” propune dr. Milyko. La fel de esențial este să comunici aceste nevoi și celor care îl îngrijesc, bunici, bone, educatori, astfel încât toți cei implicați să poată contribui la crearea unui mediu mai potrivit pentru el.
- CITEȘTE ȘI: Ce comportament al copilului nu trebuie ignorat?
Când ar trebui să ceri ajutorul unui specialist
Dacă simți că suprastimularea apare frecvent și afectează viața voastră de zi cu zi, e un semn că ar fi bine să discuți cu un specialist. Poți cere ajutor dacă reacțiile copilului ți se par exagerate sau foarte greu de gestionat. Dacă nu ești sigur(ă), e perfect în regulă să întrebi. „Medicul pediatru te poate ajuta să afli dacă comportamentul copilului este normal pentru vârsta lui sau dacă are un temperament mai sensibil decât media,” explică dr. Poinsett.
Un medic pediatru sau alt specialist îți poate oferi sfaturi utile despre cum să îl ajuți să-și regleze mai bine comportamentul. În unele cazuri, îți poate recomanda o evaluare pentru condiții precum TSA, ADHD, IDD sau anxietate. Indiferent dacă copilul primește sau nu un diagnostic, tu poți primi sprijinul de care ai nevoie pentru a-l ajuta să gestioneze mai bine suprastimularea.
