Ai observat că, în jurul unghiilor, copilul tău are aproape permanent răni, pentru că își rupe pielițele. Este un obicei pe cât de dureros, pe atât de inestetic. Totuși, de ce continuă să facă asta? Și cum îl poți convinge să renunțe?
În realitate, nu este un simplu obicei, ci unul compulsiv, cunoscut sub denumirea de dermatofagie. Poate fi prezent nu doar la copii, ci și la adulți, dar în cele mai multe cazuri e specific adolescenților. Dermatofagia este „rudă” cu tricotilomania (smulgerea compulsivă a părului de pe cap), ambele fiind tulburări de control al impusurilor.
Pare greu de înțeles de ce copilul/tânărul continuă să facă un lucru care îi provoacă durere și are un impact negativ asupra vieții sale. Fiindcă, în cele mai multe cazuri, se simte rușinat de cum arată degetele lui și are tendința să își ascundă mâinile sau să evite să stea în preajma altor copii/tineri, din acest motiv.
Ruperea pielițelor de la degete, o modalitate de a-și elibera tensiunea interioară
Sunt mai multe motive pentru care copiii pot dezvolta acest obicei. De cele mai multe ori, comportamentul apare ca o modalitate prin care își eliberează tensiunea interioară. Fie că e vorba de emoții puternice, cum ar fi stresul, anxietatea, plictiseala sau chiar oboseala, acest obicei le poate oferi o formă de confort. Dr. Jerry Bubrick, psiholog clinician la Child Mind Institute, spune că ruperea pielițelor este modalitatea în care copilul se detensionează, se detașează, și că acest obicei este pentru el aproape ca un medicament. Psihologul mai afirmă că este exact același lucru pe care îl caută și adulții atunci când fumează sau consumă alcool. Este o strategie de coping proastă, pentru a face față factorilor de stres. Uneori, chiar și după ce a început din cauza stresului, obiceiul poate deveni un reflex. Degetele sunt la îndemână și copilul poate să nici nu realizeze că își rupe pielițele.
Unii copii au dificultăți în a-și controla impulsurile, iar acest lucru îi poate face să aibă obiceiuri compulsive, cum ar fi acesta, al ruperii pielițelor. În cazuri mai rare, rosul pielițelor (sau al unghiilor) poate fi semnul unei deficiențe de vitamine sau minerale, caz în care este bine să se apeleze la medic pentru a verifica dacă alimentația copilului este echilibrată.
Cum poți să-l ajuți să renunțe la rosul pielițelor
O modalitate simplă de a descuraja acest obicei este de a acoperi zona afectată, de exemplu cu un plasture. Ce mai poți încerca acasă este să îți notezi când și în ce contexte își rupe pielițele cel mai des. De exemplu, poate face acest lucru când este plictisit, anxios sau obosit. Dacă reușești să identifici un tipar, vei putea interveni înainte ca obiceiul să înceapăsă se manifeste.
Fără să-l mustri sau să-l sperii, încearcă să vorbești cu copilul despre acest obicei și de ce nu este sănătos. Propune-i alternative, cum ar fi o minge antistres, un elastic de păr pe care să îl răsucească sau chiar un mic obiect senzorial care să îi distragă atenția. Activități care îi ocupă mâinile, cum ar fi desenul, modelajul, sau jocurile de construcție, îl pot ajuta să renunțe la obiceiul de a rupe pielițele.
Când este nevoie de intervenție specializată
Dacă observi că obiceiul persistă și nu pare să fie niciun semn de ameliorare, că rănile lasă cicatrici și toate încercările de a corecta comportamentul au eșuat, se impune să consulți un specialist. Uneori, terapia cognitiv-comportamentală îi învață pe copii să găsească modalități mai sănătoase de a face față sentimentelor supărătoare.Un psiholog poate lucra cu copilul pentru a-i oferi metode de gestionare a stresului și tehnici de relaxare adaptate vârstei sale.
Acordă-i copilului multă răbdare și sprijin, fiindcă schimbarea acestui tip de obiceiuri poate dura. Dacă ești deschis și îl încurajezi, va simți că ești alături de el și îi va fi mai ușor să renunțe.
