Coșmarurile la copii- ghid complet pe vârste

În acest ghid, vom analiza cauzele profunde din spatele coșmarurilor copiilor la diferite vârste și vom discuta despre câteva strategii pe care părinții le pot folosi pentru a-și ajuta copiii să-și proceseze visele neplăcute.

Ramona Dinescu
copil coșmar

    Coșmarurile la copii pot apărea la orice vârstă, dar studiile sugerează că sunt extrem de frecvente la copiii de vârstă mică. Aproximativ jumătate dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani raportează coșmaruri frecvente. Același lucru este valabil și pentru 20% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 12 ani.

    În timp ce majoritatea copiilor își depășesc în cele din urmă coșmarurile, unii pot dezvolta „tulburări de coșmar”, o afecțiune caracterizată prin recurgerea viselor neplăcute sau înspăimântătoare care provoacă tulburări de somn. Terorile nocturne, izbucnirile din timpul somnului care pot dura câteva minute, sunt, de asemenea, mai frecvente la copii decât la adulți.

    În acest ghid, vom analiza cauzele profunde din spatele coșmarurilor copiilor la diferite vârste și vom discuta despre câteva strategii pe care părinții le pot folosi pentru a-și ajuta copiii să-și proceseze visele neplăcute.

    Ce este un coșmar

    Coșmarurile apar în principal în timpul somnului profund (REM) , etapa finală a unui ciclu normal de somn uman. Somnul REM este mai răspândit în mijlocul nopții sau dimineața devreme, astfel încât copiii sunt mai predispuși să se trezească dintr-un coșmar în aceste momente.

    Coșmarurile se manifestă diferit pentru fiecare copil, dar adesea includ elemente înfricoșătoare, cum ar fi monștrii, fantomele, animalele agresive sau persoanele care reprezintă o amenințare la adresa siguranței lor. În alte coșmaruri copilul poate să fie certat, hărțuit, agresat sau maltratat în alt mod.

    Cum se manifestă un coșmar la copii

    Vocalizările, mișcările și simptomele autonome, cum ar fi respirația rapidă, transpirația sau pupilele dilatate sunt mai puțin frecvente pentru copiii care au vise urâte. Mulți copii se simt neajutorați sau anxioși la trezire, iar acest lucru poate determina accelerarea dramatică a ritmului cardiac. De-a lungul timpului, copiii care experimentează frecvent coșmaruri pot dezvolta simptome de insomnie legate de sentimente de teamă legate de adormire și apariția viselor urâte.

    Studiile și sondajele efectuate de-a lungul timpului de către specialiști au oferit rezultate diferite cu privire la prevalența coșmarurilor pentru diferite grupe de vârstă. Cu toate acestea, majoritatea sugerează un vârf al coșmarurilor la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani, precum și pentru cei cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani.

     Au fost documentate coșmaruri pentru sugari și copii mici, dar se crede că nu sunt la fel de frecvente – deși majoritatea studiilor în ceea ce privește copiii și coșmarurile s-au concentrat pe subiecți cu vârsta de peste 5 ani. Coșmarurile par să afecteze ambele sexe în mod egal până la vârsta de 12 ani, dar unele studii indică că visele rele sunt mai răspândite pentru fetele care încep la vârsta de 13 ani.

    Coșmarurile la copii vs. Teroarea nocturnă

    Coșmarurile sunt adesea confundate cu terorile nocturne, care sunt definite ca episoade de panică care apar în timpul somnului. Spre deosebire de coșmaruri, teroarea nocturnă este adesea însoțită de vocalizări, simptome autonome și alte semne pe care copilul le face împotriva visului urât. O altă diferență cheie între coșmaruri și teroare nocturnă este sincronizarea. Terorile nocturne apar în principal în timpul etapelor de mișcare non-rapidă a ochilor (NonREM) care preced stadiul REM, în timp ce coșmarurile au loc mai ales în timpul somnului REM.

    Deoarece implică comportamente neobișnuite în timpul somnului, terorile nocturne sunt considerate un tip de parasomnie. Un singur episod poate dura până la 90 de minute.

    Terorile nocturne sunt cele mai frecvente la copiii cu vârsta cuprinsă între 3 și 7 ani și, de obicei, încep să se reducă după vârsta de 10 ani. Aproximativ 30 la sută dintre copii se confruntă cu teroare nocturnă, iar aceste episoade par să afecteze băieții și fetele în proporție egală. Terorile nocturne sunt mult mai rare pentru adulți. Unele studii sugerează o legătură între teroarea nocturnă a adulților și tulburările neurologice, dar sunt necesare mai multe cercetări pentru a consolida acest lucru.

    Mulți oameni care se confruntă cu teroarea nocturnă sunt și somnambuli, iar cercetările sugerează un risc mai mare de teroare nocturnă dacă cel mic sau adultul are antecedente familiale. Consilierea, trezirea anticipată și abordarea problemelor medicale subiacente sau ale stresului fac parte din tratament. În cazurile severe, medicii pot prescrie medicamente pentru a reduce episoadele de teroare nocturnă. Terapia poate fi, de asemenea, recomandată pentru cazurile severe. În timp ce medicamentele sunt în general descurajate, pot fi prescriși inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) datorită credinței răspândite că terorile nocturne sunt legate de nivelurile de serotonină.

    Dincolo de aceste metode de tratament, afecțiunea părinților, explicațiile blânde după fiecare episod sunt considerate cele mai eficiente metode de reducere a episoadelor de teroare nocturnă. Prognosticul este bun pentru majoritatea copiilor diagnosticați cu teroare nocturnă care primesc o intervenție adecvată.

    Coșmarurile la copiii de 2-4 ani

    Dacă micuțul tău se trezește plângând și înfricoșat și are probleme să se întoarcă la somn, cel probabil să fi avut un coșmar. Aceste episoade înfricoșătoare au loc de obicei în a doua jumătate a nopții, când visul este cel mai probabil să apară. Copilul tău. își poate aminti visul care i-a tulburat somnul a doua zi și poate continua să fie deranjat de acesta.

    Cauze frecvente

    Majoritatea copiilor au coșmaruri din când în când, dar copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 4 ani sunt deosebit de predispuși – aceasta este o vârstă în care se dezvoltă frici normale, înfloresc: imaginația și capacitatea de a descrie un vis de groază. Coșmarurile copilului tău pot proveni din ascultarea unei povești înfricoșătoare (chiar dacă nu ți se pare înfricoșătoare), vizionarea unui film ce-l poate afecta emoțional, senzația de anxietate sau stres apărute pe parcursul zilei.

    Multe lucruri pot provoca stres – și coșmaruri – pentru un copil mic (2 până la 4 ani), de la antrenamentul la toaletă până la mutarea în cameră separată de cea a părinților, schimbări ale rutinei zilnice, ale vieții de familie sau chiar stresul resimțit de părinți poate fi simțit de copil. Pentru un copil care își trăiește sentimentele legate de aceste evenimente stresante, coșmarurile reprezintă un răspuns normal și nu ești un părinte rău dacă copilul tău le are!

    Evadări şi coşmaruri la copii mici

    După vârsta de doi ani, cei mici devin adevăraţi maeştri ai evadărilor. Curiozitatea şi nevoia de explorare se dezvoltă vulcanic, nu-i poţi opri cu nici un chip de la ceva ce-i interesează. Este însă şi vârsta la care apare frica de întuneric, de Bau-Bau, de zgomote în noapte, iar calea cea mai simplă de a învinge frica este de a evada din pătuţ şi a fugi în „patul mare” pentru o mică repriză de tandreţe protectoare.

    Ce faci în astfel de situaţii? Dacă vine noaptea la tine în cameră, acceptă să dormiți împreună pentru a-i da un sentiment de siguranță. Coşmarurile copiilor sunt reacţii la diverse evenimente stresante de peste zi, așa cum spuneam mai devreme. Aşadar, îmbrăţişează-l mai bine pe micuțul tău şi explică-i că a fost doar un vis urât. E bine, de asemenea, ca două ore înainte de culcare să fie limita oricărei activităţi care l-ar putea agita. Nu-l lăsa să doarmă la prânz după ora 16. Oboseala exagerată din timpul zilei nu-l face să doarmă mai bine. Preferabilă e o porţie mai mare de aer curat, cel puţin o dată pe zi.

    Frica de întuneric dă coșmaruri copiilor mici

    Lumea copiilor e mică, iar fantezia foarte bogată. Modul în care copilul va deprinde să-şi controleze frica şi să o depăşească depinde de tactul şi de bunul simţ al părintelui. Dacă nu ştii cum să „tratezi” frica de întuneric, câteva sfaturi utile:

    7 căi de a ţine frica sub control

    1. Înţelege de ce îi e frică copilului. Copiii nu gândesc ca adulţii. Deşi lumea le e aproape necunoscută, au abilitatea de a forma imagini mentale, fantezii înfricoşătoare, de parcă realitatea nu ar fi destul de înspăimântătoare şi aşa! Un dinozaur drăgălaş din timpul zilei poate apărea în fantezie ca un monstru noaptea!
    2. Nu-i da copilului impresia că e ceva rău să fi speriat. Un copil în creştere se va gândi „e ceva rău cu mine”. Să nu-i spui „Nu te mai purta ca un fricos”, „Băieţii mari (fetele) nu se sperie”, pentru că-l faci să-şi ascundă frica pe viitor, amplificând-o astfel.
    3. Fii un model de curaj! Majoritatea copiilor, de pildă, se tem de insecte pentru că îi văd pe adulţi cum fac o criză când îi bâzie vreo gărgăriţă. Pune-i filmul „Sunetul muzicii” şi învaţă-l cântecelul „My Favorite Things” pe care-l cânta Julie Andrews în timpul furtunii cu trăsnete.
    4. Calmează-i frica. Pentru micuţi, noaptea e un dublu prilej de teamă. Se adună frica de întuneric cu cea a separării de părinţi. Pune-i o veioză slabă, doar o luminiţă de veghe, spune-i o poveste la culcare sau fă-i un masaj parfumat, ceva care să-i facă plăcere.
    5. Alungă „monştri” din cameră. Goneşte-i, vânează-i, scapă de ei! „Mami, e un monstru la mine în cameră!!Ai grijă să te prefaci că-l crezi, şi spune-i să ţi-l descrie. Apoi, fă-ţi curaj: „Sunt eu, mămica aici, monstrule, şi îţi poruncesc să pleci, că-i vai de pielea ta!” Chiar dacă e numai o minciunică a micuţului, îi va face mare plăcere să prelungească momentele în compania ta.
    6. Scapă de personajele înfricoşătoare. Priveşte în jur. Măşti războinice, tablouri sinistre, la debara cu ele. Jucării urâte, tot acolo. Desene animate care-ţi fac părul măciucă, şterge canalul din setul de programe. Ajută-l pe cel mic să discearnă faptele reale de cele imaginare.
    7. Întotdeauna ia în serios frica copilului de o anumită persoană care-l îngrijeşte. Fie ea bonă, vecină, bunică. Chiar dacă ţie ţi se pare că e-n regulă, totuşi nu e. Îndepărtează discret persoana respectivă fără amânare.

    Unii copii sunt mai fricoşi decât alţii. Asta e! Psihologii sunt de părere că există câţiva factori care contribuie la modelul fricosului mic, iar unul dintre ei ar fi susceptibilitatea genetică. Adică unii copii sunt mai sensibili şi mai emoţionali. Dacă unul dintre părinţi este un anxios sau dacă este exagerat de protector, iarăşi contează. Copiii învaţă să se comporte privindu-şi părinţii, iar un copil super-dependent de părinte se va simţi neajutorat şi îi va fi frică mai mereu şi oriunde.

    Coșmarurile la copii au legătură cu stresul. Cum îi eliberăm pe copii de stres, aflăm din acest interviu.

    Coșmarurile la copiii de 10 – 12 ani

    Coșmarurile sunt cele mai frecvente la copiii cu vârsta cuprinsă între 6 și 10 ani. În timp ce preșcolarii au o imaginație activă și se îngrijorează cu privire la monștrii de sub pat, copiii mai mari au frici din viața reală, cum ar fi răpirea sau agresarea în visele lor. Un studiu realizat de cercetătorii olandezi în 2019 a constatat că 96% dintre copiii cu vârste cuprinse între 7 și 9 ani au raportat că au avut coșmaruri, comparativ cu 68% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 4 și 6 ani și 76% dintre copiii de 10 și 12 ani.

    Aproape 70% dintre copii au spus că visele lor se referă la ceva ce văzuseră la televizor.

    Coșmarurile recurente, în care aceeași temă apare iar și iar, reprezintă un semn că ceva ar putea fi în neregulă. Coșmarurile sunt un mod al copilului de a încerca să rezolve o neliniște emoțională pe care nu o poate stăpâni în mod conștient. Coșmarurile recurente sunt felul copilului tău de a-ți spune că s-a blocat încercând să rezolve ceva dificil.

    Coșmarurile se petrec în timpul somnului REM și mulți copii nu se trezesc după ce le-au avut. Cu toate acestea, unele vise îți pot trezi copilul, deoarece declanșează răspunsul corpului lor de luptă sau fugă, care le crește ritmul cardiac. Orice sursă de stres ori de suprasolicitare, poate crește riscul ca preadolescentul tău să aibă un coșmar.

    Când copilul tău se trezește cu frică, tot ce vede în jur i se poate părea înfricoșător și îi va fi mult mai greu să adoramă la loc. Un copil poate distinge greu visele de realitate și poate rezista încercării de a adormi, deoarece crede că se va întoarce în visul rău.

    Dacă îți spune că are coșmaruri regulat, ia în considerare faptul că există posibile surse se stres la școală sau acasă și trebuie să-l faci să vorbească despre ele și să-și gestioneze mult mai bine sentimentele.

    Pentru unii copii și adolescenți, coșmarurile frecvente provin din agresiuni sexuale, abuzuri și alte tipuri de traume. Copiii diagnosticați cu tulburare de stres posttraumatic pediatric (PTSD) pot răspunde bine la repetiția imagistică, un tip de terapie în timpul căreia copiii „repetă” vise mai puțin înfricoșătoare în timpul zilei pentru a promova vise mai pozitive noaptea și a reduce coșmarurile.

    Copiii care au coșmaruri frecvente pot dezvolta anxietate de somn. Ei acționează adesea amânând orele de culcare sau cerând să se culce împreună cu părinții lor. Acordarea acestor cereri poate exacerba problema și consolida grijile copilului cu privire la somn, mai degrabă decât a le atenua. Un program strict de culcare, întărirea pozitivă bazată pe recompensă și alte strategii comportamentale sunt considerate mai eficiente. Dacă aceste metode nu au succes, poate fi recomandată de către medic și o rețetă cu doze mici de benzodiazepină.

    La ce vârstă trebuie să meargă copiii la culcare în funție de vârstă.

    Ce ajută când un copil de 10-12 ani are coșmaruri

    • Întreabă copilul ce îl stresează, ce s-a schimbat în viața lui. Trebuie să descoperi sursa principală a neliniștilor copilului.
    • Fii înțelegătoare! Liniștește-ți copilul și validează-i sentimentele de teamă după un coșmar, recunoscându-i emoția. Îi poți spune așa: „Îmi pot imagina că este într-adevăr înfricoșător, dar nu este nimic real în visul tău urât!”
    • Copiii care merg la culcare prea târziu sunt mai predispuși să aibă coșmaruri. Copiii de vârstă școlară au nevoie de 10 până la 11 ore de somn. Televizorul, tabletele și telefoanele inteligente inhibă producerea hormonului melatonin care induce somnul, astfel încât acestea ar trebui oprite cu cel puțin o oră înainte de culcare, când este mai bine să faceți o activitate calmă, cum ar fi să jucați un joc de societate, să faceți o baie sau citirea către sau cu copilul dumneavoastră.
    • În loc să îți protejezi copilul, ajută-l să învețe treptat să tolereze temerile. Dacă nu știi cum să faci asta, poți cere sfatul unui psiholog.
    • Crează un nou final pentru coșmar! Următorul pas este să-l încurajezi pe copilul tău să vină cu un nou sfârșit al visului său, de data asta plin de umor, de emoții pozitive. Faceți asta după ficare trezire nocturnă cauzată de apariția unui coșmar și vei vedea că lucrurile se vor schimba ușor-ușor în bine!

    Inverviu cu Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut despre coșmarurile la copii

    Totul despre mame: În ce măsură coșmarurile pot afecta viața diurnă a copilului?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Calitatea vieții din timpul zilei a unui copil (de la 0-12 ani), ca de altfel și a noastră, a adulților, depinde de calitatea somnului de peste noapte, deoarece în timpul somnului creierul nostru își face ”mentenanța”, adică se curăță de toxinele produse de activitatea neuronală de peste zi. Un copil care nu doarme suficient sau nu are un somn de calitate se va trezi mult mai dificil dimineața, în timpul zilei va da semne de hiperactivitate, deficit de atenție, impulsivitate, schimbări bruște de dispoziție sau agresivitate, sau din contră va fi letargic, putând chiar să adoarmă în timpul orelor. Din punct de vedere al stării emoționale, copilul va fi mai iritabil sau va avea o toleranță la frustrare mai scăzută. Pot fi observate și scăderi ale competențelor motorii, va fi mai neîndemânatic sau împiedicat.

    Toate acestea pot duce la slabe performanțe școlare, stimă de sine scăzută și dezvoltare problematică.

    Totul despre mame: De ce au copiii coșmaruri?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Pe cât de comună este această afecțiune la copii pe atât de puțin studiată este, astfel încât nu știm exact cum și de ce apar aceste vise. Studiile au fost făcute mai degrabă pe adulți, fiind o categorie de subiecți cu care este mai ușor de lucrat, și care raportează coșmaruri din perioada copilăriei. Sunt adulți care iși amintesc și 20, 30 sau 40 de ani un coșmar sau un vis, atât de aievea pot părea.

    Comunitatea științifică este însă de acord că imaginația copiilor lucrează inclusiv în timpul nopții, creierul nostru nu ”doarme”, rezultând astfel visele. Dacă din când în când se întâmplă să aibă coșmaruri nu este o problemă. Pe de-o parte, copiii cu imaginație foarte bogată pot avea coșmaruri chiar mai des, iar acest lucru nu este îngrijorător.

    Pe de altă parte, dacă trec prin perioade mai stresante, sau sunt copii cu anxietate crescută pot avea de asemenea coșmaruri. De asemenea, coșmarurile pot fi cauzate de o experiență înfricoșătoare sau o sperietură foarte puternică, cum ar fi vizionarea unui film horror sau a unor desene animate neadecvate vârstei, un cățel care sare și latră la ei pe stradă, etc.

    Este posibil ca o anumită perioadă de timp să treacă între apariția evenimentului declanșator și apariția coșmarului, astfel că este util să investigăm ca și părinți ce s-a întâmplat nu doar în ziua precedentă ci și în săptămâna care a trecut sau chiar și mai departe în timp. Din perspectiva psihanalitică, Jung susținea că aceste vise apar ca un simptom al scindării nesănătoase între conștient și inconștientul colectiv.

    Totul despre mame: Cum trebuie să reacționăm noi, părinții atunci când copiii au coșmaruri?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Primul impuls al părintelui este să minimizeze experiența trăită de copil spunând lucruri precum ”a fost doar un vis”, ”nu s-a întâmplat nimic”, ”nu a fost aievea” și să încerce să liniștească și să readoarmă copilul. Acest lucru se întâmplă deoarece manifestările fizice ale copilului în timpul coșmarului sunt foarte intense, însoțite de emoții negative intense, pe care părintele poate avea dificultăți în a le tolera.

    Însă una din cele mai paradoxale idei din teoria jungiană este că aceste coșmaruri pot fi oportunități prețioase pentru dezvoltarea psihică, ele scoțând la iveală materiale arhetipale foarte puternice. Astfel că pentru o dezvoltare optimă, ar fi de preferat ca părintele să asculte cu atenție povestea copilului.  Adoptarea unui ton cald, gesturi blânde pot însoți ascultarea. Ulterior în zilele următoare se poate discuta cu copilul pe baza celor povestite, conform unor strategii care sunt prezentate mai jos.

    Totul despre mame: Ce trebuie să facem dacă copilul are coșmaruri în fiecare noapte?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Ca părinte aș investiga posibilitatea unor stresori majori cum ar fi școala/grădinița, bona, alte medii în care copilul își petrece timpul (after school, activități extra-școlare), astfel încât să elimin factori care ar putea menține apariția si perpetrarea coșmarurilor.

    Există mai multe paliere pe care s-ar putea interveni:

    • la nivelul rutinei de somn: eliminarea (dacă în familie există acest obicei) utilizării ecranelor luminoase cu 2 ore înainte de somn, eliminarea activităților sportive sau care presupun multă mișcare imediat înainte de culcare. O diminuare a fost observată uneori în urma schimbării ambianței de dormit.
    • ritualuri înainte de culcare care să inducă relaxarea: o baie caldă cu ulei esențial de lavandă sau alte plante calmante, lecturarea unei povești adecvate vârstei și care să nu conțină factori ce pot stresa copiii, îmbrăcarea unei pijamale care să aibă imprimeuri cu personaje cu rol de protecție (super-eroi, zâne bune, animale care îl reconfortează fie datorită asocierii unor senzații tactile plăcute – iepurași, veverițe, etc.-, fie datorită capacităților de ”gardian” – cățel, leu, urs);
    • la nivelul rutinei zilnice: consider că este util să se creeze contexte de exprimare a fricilor copilului prin joc, desen sau alte modalități de reglare emoțională.

    Copilul meu are coșmaruri în fiecare noapte. Tehnici concrete ca să îi ajutați

    În cartea „Creierul copilului tău”, autorii Daniel Siegel și Tina Payne Bryson, încurajează părinții să lucreze cu imaginile înspăimântătoare apărute în coșmaruri sau vise înfricoșătoare, fie că sunt imagini provenite din experiențe reale (cum ar fi amintirea unui părinte sau bunic pe patul de spital sau un moment jenant la școală), fie că sunt fabricate de imaginația lor. Procedeul este de a ajuta copilul să conștientizeze imaginea folosind observarea minții precum și identificarea emoțiilor asociate, și apoi să preia controlul diminuând puterea pe care o au asupra lui, adăugând fie detalii comice, caraghioase unui personaj monstruos, fie luându-și un aliat suficient de puternic care să-l combată.

    De exemplu, dacă personajul este un monstru, povestind sau desenând, copilul îi poate adăuga o coadă de purcel care să-l facă pe monstru să se simtă ridicol și să fugă plângând, sau dacă în coșmar este atacat de un lup, poate să se imagineze ca având un dragon care scuipă foc și care să-i pârlească lupului blana. Un alt procedeu este acela al ”telecomenzii minții” prin care copilul în stare conștientă (adică treaz fiind), însoțit de adult, își rederulează coșmarul ca și cum  s-ar uita la un film și deținând o telecomandă fictivă poate sări peste momente prea intense sau le poate da cu încetinitorul, și relua de oricâte ori este nevoie până ”procesează” emoția și senzațiile devin mai puțin apăsătoare sau chiar dispar.

    Totul despre mame: Dar dacă are același coșmar de mai multe ori? Ce poate însemna acest lucru?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: În momentul în care același coșmar apare de mai multe ori cu diferențe nesemnificative poate fi vorba de retrăirea unui episod traumatic.

    Unul dintre criteriile diagnostice prevăzute pentru tulburarea de stres post-traumatic include și coșmarurile. Criteriile diagnostice diferă însă la copii și adolescenți. De cele mai multe ori, copiii retrăiesc experiența traumatică prin joc. Însă pot avea și vise înspăimântătoare fără conținut identificabil, sau coșmaruri cu monștrii, sau în care încearcă să-i salveze pe alții sau care întruchipează amenințări la propria lor viața sau a celorlalți. Altfel spus, nu trebuie eliminată posibilitatea unui stres post-traumatic chiar și în cazul în care copilul nu raportează același coșmar.

    Totul despre mame: Când este nevoie de ajutorul unui psiholog?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Academia Americană de Medicina Somnului a constatat că perioada de vârstă 5-10 ani este o perioadă în care coșmarurile sunt mai frecvente, dar că în mod natural copiii depășesc această perioadă fără nevoia unei intervenții particulare. Dacă însă coșmarurile apar cu regularitate pe o perioadă mai îndelungată de timp și par să se învârtă în jurul unei teme anume, este de preferat să se consulte un psiholog.

    Diferențele între pavor nocturn și coșmar

    Trebuie de asemenea făcută distincția între coșmaruri și pavor nocturn, despre care s-a scris mai pe larg pe site.

    Pavorul nocturn ca și somnambulismul, împreună cu anxietatea de vis (coșmarurile), sunt incluse în categoria parasomniilor, adică tulburărilor de somn ce presupun apariția unui eveniment anormal în timpul somnului. Anumite afecțiuni pot necesita administrarea unui tratament medicamentos.

    Conform criteriilor de diagnostic, coșmarul este caracteristic perioadei de impregnație alcoolică cronică și perioadei de sevraj din farmacodependete. Cu toate acestea poate apărea în anxietate, depresie sau debutul schizofreniei (Iftene, 2002).

    În toate aceste cazuri se face cu succes intervenție terapeutică, fie de sine stătătoare, fie împreună cu administrarea de anxiolitice sau hipnotice.

    Totul despre mame: Lăsate netratate, în ce se pot transforma coșmarurile?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Așa cum spuneam, copiii reușesc să treacă cu bine de perioada în care au coșmaruri, dacă nu există în spate cauze mai profunde, cum ar fi trauma de exemplu sau patologii diagnosticate ca mai sus. Însă cred că neglijarea anxietății crescute la copii (care pare să mențină coșmarurile) sau tulburările de somn pot avea repercusiuni pe termen lung cauzând depresii sau boli cardiace. Nu este exclus nici riscul de consum de substanțe la vârsta adultă sau abuz de alcool, mai ales la bărbați.

    Mai recent, există studii care au arătat că tulburările de somn (inclusiv coșmarurile) au un impact major asupra tulburării de stres post-traumatic cu implicații asupra tratamentului și aspectelor neurobiologice ale pacientului.

    Totul despre mame: Care este cel mai întâlnit coșmar la copii?

    Eleonora Neghna, psiholog și psihoterapeut: Există în psihologie un întreg domeniu care se ocupă de interpretarea viselor (școala jungiană) și care face referire la anumite simboluri care ilustrează teme arhetipale, însă este extrem de dificil de elaborat o clasificare căci vorbim de experiențe personale, variațiile putând fi infinite și fiecare vis are detalii ciudate, ideosincratice care îl fac diferit de orice alt vis.

    Însă sunt anumite caracteristici care se disting pe etape de vârstă (Bulkeley & Bulkley, 2012):

    la vârste mici (3-5 ani) intriga e simplă, personaje puține (pot fi membrii cercului apropiat – familie sau prieteni, animale sau personaje fantastice), cu puțină acțiune, și de durată foarte scurtă. Copiii mici sunt mai înclinați să fie observatori pasivi. Aș zice că aici ne putem întâlni cu animale monstruoase sau lucruri ”rele” (afectări ale integrității corporale) care se pot întâmpla personajului din vis.

    la vârsta școlară, datorită saltului cognitiv, copiii dobândesc abilități cognitive de bază – și în urma lărgirii contextului social, precum și saltului emoțional – copiii încep să-și recunoască emoțiile și să le identifice și la ceilalți -, asistăm la procesări mentale mai abstracte. Visele încep să aibă un conținut mai complex, personaje mai variate, detalii mai multe, acțiuni mai elaborate, copilul devine participant activ la acțiunea din vis. Teme centrale pot fi lupta (între bine și rău, puternic și slab) sau pierderea unui obiect îndrăgit sau a unei persoane dragi.

    în preadolescență și adolescență se face simțită în visele copiilor instalarea pubertății și apare funcția prospectivă a viselor. Visele pot fi înspăimântătoare sau tulburătoare din punct de vedere emoțional. Datorită transformărilor rapide, fizice și hormonale, identitatea lor personală le este dată peste cap și multe vise la această vârstă sunt cu tematică sexuală, simboluri sau scenarii legate de experiența umană a reproducerii. Asociate cu durerile de creștere (fizică) sunt multe vise în care copilul se vede căzând de la înălțime sau în interacțiune cu obiecte supradimensionate, această temă fiind foarte frumos metaforizată în povestea lui Lewis Carol – Alice în Țara Minunilor.

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa