Copilul bilingv sau cum ne înţelegem toţi patru în două limbi

TOTUL DESPRE MAME
copilul-bilingv-totul-despre-mame

Cercetătorii au demonstrat faptul că un copil are capacitatea de a învăța până la patru limbi, dacă le aude constant, încă de la naștere.

Despre copilul bilingv, din proprie experiență

În familia mea, eu vorbesc limba română, tatăl copiilor mei vorbește limba maghiară. Încă de dinainte de nașterea primului copil, soțul meu mi-a spus că ține foarte mult ca fiul său să vorbească limba maghiară. Am dat din cap, crezând că va fi foarte greu să se întâmple acest lucru. Eu nu știu o boabă de maghiară, spre rușinea mea.

Nu l-am luat în serios și nici nu am studiat ce înseamnă copilul bilingv și cum se poate ajunge la această situație. Credeam că vom vorbi toți românește, iar cel mic va înțelege și el câteva cuvinte în limba maghiară.

De la teorie la faptă

Din primul moment de viață al copilului meu, soțul meu a început să vorbească cu el în maghiară. Și a continuat să facă asta până în ziua de azi. I-a citit, i-a cântat, i-a cumpărat cărticele cu sunete, i-a pus desene animate în limba maghiară etc.

Dacă vroia să-i spună ceva pentru care nu avea traducere în maghiară, mă punea pe mine să-i spun în românește, astfel încât el să nu i se adreseze niciodată în altă limbă în afară de maghiară.

La doi ani copilul vorbea aproape perfect ambele limbi, ceea ce a demontat complet mitul conform căruia un copil bilingv va vorbi mai greu.

Este drept că și acum, la 4 ani, încă le mai încurcă uneori, folosește cuvinte în maghiară când vorbește cu mine, sau cuvinte în română când vorbește cu tatăl lui, dar are în minte foarte bine fixat cine ce limbă vorbește. De exemplu, când suntem la bunicii din partea tatălui, dacă aceștia îi vorbesc în românește îi taxează imediat: ”Voi nu vorbiți românește, voi vorbiți maghiară!” Schimbă limba în momentul în care schimbă interlocutorul.

Cum îl privesc ceilalți?

Sincer, m-am temut puțin să nu fie respins de ceilalți copii atunci când îl vor auzi că vorbește altfel decât ei. Nu a fost deloc așa. În parc, la locul de joacă, nici măcar nu întorceau capul când îl auzeau vorbind cu tatăl lui, semn că pentru copii nu există frontiere.

Au mai apărut tot felul de glume din partea familiei sau a pritenilor care se distrau copios pe seama lui atunci când îl auzeau vorbind foarte serios în maghiară cu tatăl lui, dar le-am explicat că nu e vorba de o „limbă străină”, ci de limba tatălui, și glumele s-au mai potolit.

Concluziile mele privind copilul bilingv

După primii doi ani, când am văzut rezultatele pe care le-a avut copilul, am început să mă documentez asupra subiectului, mândră de faptul că noi am desființat toate miturile legate de copilul bilingv, care spuneau că se va dezvolta mai greu, va gândi într-o singură limbă și va face traducerea în cealaltă, va trebui să învețe mai întâi una dintre limbi bine, iar apoi să înceapă cu a doua, va vorbi mai greu etc.

Acum, la al doilea copil, care are aproape un an și jumătate, lucrurile nu mai stau deloc așa. Înțelege tot, în ambele limbi, însă nu scoate nici un cuvânt.

Cred că, având în vedere că fiecare copil este diferit și unic în felul său, la fel stă treaba și cu învățarea limbilor. Nu există teorii, nu există sfaturi, nu există soluții.

Copiilor trebuie să le vorbim natural, fiecare părinte în limba lui, constant, iar mai departe este doar treaba lor.

Vino miercuri, 31 ianuarie 2018, de la ora 18.30, la Hotel Capitol la Atelierul cu mămici ”Învățarea unei limbi străine de timpuriu dezvoltă abilități pentru școală și viață”! Înscrie-te acum GRATUIT! Detalii AICI.

Îți recomandăm să te uiți și la acest video

Te-ar mai putea interesa

Te-ar mai putea interesa