Tristețea, chiar și în cazul copiilor, este normală, până la un punct. Așa cum ne spun și psihologii pediatri, emoțiile fac parte din viața noastră, iar părinții trebuie să îi ajute pe cei mici să le accepte și să le gestioneze. Trebuie precizat că doar un procent foarte mic dintre copii experimentează o stare generalizată de tristețe a care poate conduce la diagnosticul de tulburare depresivă.
„Îmi doresc să fie, în primul rând, fericit” – asta spune orice părinte. Și ne este destul de greu să acceptăm momentele în care copiii noștri se confruntă cu emoții mai puțin plăcute, așa cum sunt tristețea sau furia. Ne simțim neputincioși, îngrijorați sau chiar frustrați într-o astfel de situație. Însă, reacțiile părinților la emoțiile pe care le simt copiii joacă un rol important în gestionarea lor. Specialiștii ne îndeamnă să le furnizăm copiilor instrumentele necesare pentru a-și dezvolta capacitatea de reglare emoțională. Și să evităm, pe cât posibil, să le transmitem sentimentul că „ceva este în neregulă”.
De ce copilul este trist
Adulții au tendința să minimizeze sau să interpreteze greșit motivele tristeții copilului. Pentru a le putea oferi ajutorul de care au nevoie, trebuie căutate și înțelese cauzele stării de tristețe. Ca și noi, adulții, copiii pot fi triști din nenumărate de motive. Starea lor emoțională poate fi influențată de factori legați de mediul social, de factori biologici sau fiziologici. De cele mai multe ori, copii gestionează cu dificultate pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie, mutarea într-un alt oraș sau la o altă școală, lipsa atenției sau a afecțiunii, excluderea dintr-un grup de prieteni sau experiențele de bullying, situațiile noi sau stresante, ori situația școlară.
Mediul în care trăiește copilul poate influența profund starea sa emoțională. Conflictele între părinți, divorțul sau lipsa stabilității în familie pot contribui la o stare de tristețe prelungită. Relațiile tensionate cu colegii sau profesorii, dificultățile de învățare sau așteptările prea mari pot duce la frustrare și descurajare, care sunt practic anticamerele tristeții. Inclusiv expunerea la informații cu puternic impact emoțional (știri alarmante, violență sau problemele sociale) îi poate afecta pe copiii, mai ales atunci când aceștia nu înțeleg pe deplin situația.
Alteori, tristețea poate avea cauze interne, legate de sănătatea fizică și funcționarea organismului. Un copil care nu doarme suficient sau care are un deficit de nutrienți esențiali poate deveni mai iritabil și predispus stărilor de tristețe. Perioada preadolescenței vine, și ea, cu fluctuații de dispoziție datorate schimbărilor hormonale prin care trec cei mici.
- CITEȘTE ȘI: Copilăria după divorț. Sfaturi pentru părinți
Ce să faci când copilul este trist
Atunci când copilul ne spune sau ne arată cât de trist se simte, este foarte important să-i oferim sprijinul nostru, să îl ascultăm și să îi dovedim că ne pasă. Ajutați-l să-și identifice și să-și înțeleagă emoțiile, să recunoască atunci cand se simte trist sau supărat. Încurajați-l să-și exprime sentimentele în cuvinte, prin desen sau prin alte mijloace creative.
Daliana Bogioagă, psihoterapeut relațional și de familie, psiholog clinician, spune că în astfel de situații „e important și necesar ca părintele să fie prezent (trup și suflet), iar acțiunile și cuvintele lui să fie despre copil și nu despre ceea ce simte părintele în acel moment. În cazul băieților, părinții trebuie să le permită să își plângă tristețea și să îi consoleze, astfel încât să nu simtă rușine pentru sentimentele lor. Când vorbim despre fetițe, e nevoie să fie încurajate, astfel încât tristețea să nu fie privită ca o vulnerabilitate ci ca o superputere emoțională. Părintele trebuie să fie, în același timp, un model de reglare afectivă”.
Ascultă-l fără să-l judeci, fără să-i dai sfaturi nesolicitate
Este foarte important ca cei mici să știe că pot veni la noi și pot vorbi cu noi despre orice, fără teama că vor fi judecați sau pedepsiți. „Îmi pare rău că te simți trist. Pot să fac ceva pentru a te ajuta?”. Exprimarea dorinței de a-i ajuta și de a le fi alături le oferă garanția că le luăm sentimentele în serios. Și este un bun început.
Părinții trebuie să găsească o cale prin care să îi asigure pe copiii lor că – indiferent care este problema – cei mici pot spune, cu sinceritate, care este motivul tristeții lor. „Sunt aici pentru tine dacă ai nevoie să vorbești cu mine, sunt aici să te ajut dacă mai ai nevoie de ceva”. Oferindu-ne să îi sprijinim, le întărim copiilor sentimentul de siguranță și îi convingem că părintele are rolul de ascultător și de susținător, că va fi mereu prezent și că le poate rezolva problemele.
Pentru a încuraja conversația pe această temă, putem apela la situații ipotetice sau la puterea exemplului. Le putem creiona o situație similară în care și noi am fost vulnerabili sau triști. Astfel, putem explora împreună motivul tristeții. „Este în regulă să fii câteodată trist. Vrei să vorbim despre ce se întâmplă?”. Ar fi bine să nu oferim sfaturi decât atunci când acestea sunt cerute în mod explicit. Astfel, le consolidăm copiilor încrederea și vor înțelege că suntem buni ascultători.
- CITEȘTE ȘI: 6 sfaturi pentru a crește un copil optimist
Atenție la tristețea provocată de empatie și compasiune
Unii copii – prin natura personalității lor – sunt mai sensibili decât alții. Ei pot percepe diferit (adică mult mai intens) situații, zgomote, emoții. Sau pot deveni triști prin empatizare. De exemplu, unii copii citesc o carte sau văd un film trist, observă un câine pierdut, un copil care plânge sau aud o știre supărătoare – și starea lor emoțională se schimbă. Rănile lumii pot deveni rănile lor, iar pe măsură ce empatizează profund, își și asumă personal acele poveri. Cu siguranță empatia este un lucru bun, însă, în unele cazuri, empatizarea în exces se poate transforma într-o tristețe generalizată. Pentru acești copii sensibili lumea devine un loc deprimant și poverile lor emoționale sunt din ce în ce mai grele.
Adolescenții sunt cel mai des afectați de tulburarea de dispoziție sau de depresie. Semnele distinctive ale acestora sunt tristețea sau deznădejdea, scăderea performanțelor școlare, izolarea socială, apariția modificărilor în tiparele alimentare, schimbări progresive ale greutății corporale, tulburări de somn, pierderea interesului pentru activități, stări de neliniște și agitație, sentimente de vinovăție, dificultate de concentrare sau plâns frecvent.
Cum să îți ajuți copilul să facă față emoțiilor
Și emoțiile pozitive, și cele negative, sunt utile. Când copilul este trist, putem începe prin a-i spune: „Toată lumea se simte tristă din când în când. Chiar dacă este ceva neplăcut, este normal”. Putem continua cu o serie de întrebări care să îl încurajeze să vorbească. De exemplu „Ce te întristează?”, „Ai nevoie spațiu și intimitate când ești trist, sau vrei să stau cu tine?”, „Ce pot să fac ca să te ajut?”. Iată câteva strategii eficiente:
- Recunoașterea și validarea emoțiilor: arătați-i că înțelegeți ce simte, evitați să minimizați emoțiile („Nu e mare lucru!”) sau să-l faceți să se simtă rușinat pentru ceea ce simte.
- Ajutați-l să numească emoțiile: copiii mici au nevoie să învețe cuvinte pentru emoțiile lor („Ești trist, furios sau frustrat?”). Folosiți-vă de povești, de cărți sau jocuri pentru a-l ajuta să recunoască și să exprime emoțiile.
- Modelați gestionarea emoțiilor: copiii învață din exemplul părinților. Dacă sunteți nervoși, arătați-i cum vă controlați emoțiile: „Sunt supărat, dar voi respira adânc și voi vorbi cu calm”.
- Învățați copiii câteva strategii de calmare:
- Respirația profundă: Inspirați adânc, țineți aerul și expirați încet.
- Momente de relaxare prin joc: puneți în surdină muzică liniștitoare, colorați planșe, jucați jocuri senzoriale;
- Mișcarea fizică ajută: puteți merge în scurte plimbări, dansați, faceți sport.
- Creați un spațiu sigur pentru emoții: oferiți-i un loc unde să se retragă când este copleșit, un „colț de liniște”, cu perne, jucării de pluș sau cărți.
- Ajutați-l să-și rezolve problemele: folosiți-vă de întrebări deschise și încurajați-l să găsească alternative pozitive, soluții.
- Folosiți povești și jocuri de rol: lectura unor povești despre emoții ajută copilul să le înțeleagă mai bine, iar jocurile de rol („ce ai face dacă cineva te supără?”) sunt utile pentru a exersa răspunsuri adecvate.
- Fiți răbdători și consecvenți: gestionarea emoțiilor se învață treptat. Reacționați cu calm și oferiți sprijin constant.
- CITEȘTE ȘI: Copilul anxios. Fraze cu ajutorul cărora poți să-l calmezi
Ce poți să îi spui copilului despre tristețe
Când îi vorbim copilului despre tristețe, e important ca asta să se întâmple în momente în care este calm și liniștit, când se află acasă, în liniște. Folosiți cuvinte puține dar clare, și un ton plin de empatie. Iată câteva idei:
- Tristețea este normală: „Așa cum ne bucurăm și râdem, uneori ne și întristăm. Este o emoție firească pe care toți oamenii o simt.”
- Tristețea vine și pleacă: „Așa cum norii trec pe cer, tristețea nu rămâne pentru totdeauna. Poate dura puțin sau mai mult, dar întotdeauna va trece.”
- Putem vorbi despre tristețe: „Dacă te simți trist, poți să-mi spui. Îți voi fi alături și vom găsi împreună o cale să te simți mai bine.”
- Tristețea are un motiv: „Poate ești trist pentru că ți-e dor de cineva, ai pierdut ceva important pentru tine sau ai avut o zi grea. Este în regulă să simți asta.”
- Ce putem face când suntem triști: „Putem desena, asculta muzică, îmbrățișa pe cineva drag sau pur și simplu să ne odihnim. Sunt multe lucruri care ne pot ajuta să ne simțim mai bine.”
- Nu ești singur: „Chiar și când ești trist, eu sunt aici pentru tine și te iubesc, indiferent ce emoții simți.
