Soluții pentru despărțiri ușoare

Raluca Dumitrică
8 solutii pentru a reduce anxietatea de separare la copii/Totul despre mame

    De-a lungul vieții vom avea parte de despărțiri de tot felul. Acest șir de despărțiri începe încă din copilărie.

    Trec printr-o perioadă delicată cu mezina mea. Din fericire, nu este vorba despre vreo problemă de sănătate, vreo lipsă prelungită a apetitului sau nişte certuri interminabile cu surorile ei. Dar, dacă dispar din raza ei vizuală, începe plânsul în hohote, plâns presărat cu „nu plecaaaaa, vin şi eu cu tineeee, stai aiciiiiiiii!” Trebuie să spun că de plecat, plec destul de rar fără ea, iar jalea aceasta de care vă zic are loc în orice împrejurare: când mă duc în baie, când intru în dormitor să caut ceva în dulap sau când ies pe uşă să duc gunoiul. Nu ştiu exact care este problema, mai ales că, în rest, ea este un copil destul de independent.

    Soluții pentru despărțiri mai ușoare are Laura Markham în cartea ei Părinți liniștiți, copii liniștiți

    Până unde & când este anxietatea de despărțiri normală?

    Potrivit psihologilor, această teamă pentru desparțiri aparent inexplicabilă ce apare în momentul în care părintele se depărtează sau pleacă pentru o perioadă mai lungă de lângă copil este interpretată că fiind anxietate de separare. Acesta este un fenomen normal, însă, care face parte din procesul de dezvoltare a copilului. Deşi unii copii nu se confruntă mai deloc cu aceste despărțiri, la alţii anxietatea este prezentă, dar se estompează treptat, fără a avea repercusiuni asupra evoluţiei copilului. Anxietatea este cel mai des întâlnită la copiii cu vârsta între 8 luni şi un an şi jumătate, dar poate fi întâlnită şi la copii de 5-6 ani, fără a fi deloc anormală la această vârstă.

    Cu toate astea, ceea ce ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă şi să ne facă să căutăm ajutor specializat sunt acele episoade de anxietate de separare care inteferează cu viaţa socială şi de familie a copilului şi care îi afectează acestuia nu numai activităţile ocazionale, ce pot constitui o sursă de anxietate, ci şi pe cele zilnice. În acest caz, anxietatea de separare este o adevărată problemă emoţională care implică stres la cote maxime pentru copil.

    Semnale care indică o problemă

    Ca să ştiţi cum să diferenţiaţi anxietatea de separare aflată în parametri normali de forma ei mai problematică, trebuie să vedeţi în ce măsură separarea părintelui de copil îl face pe acesta din urmă să nu-şi mai poată desfăşura în condiţii fireşti programul lui obişnuit. Unii copii devin supăraţi şi îngrozitor de stresaţi numai la gândul că părintele va trebui să plece pentru un timp de lângă ei. Acest lucru poate aduce cu sine şi alte probleme: copilul nu mai vrea să mănânce, dă semne de boală, refuză întâlnirile şi joaca cu prietenii săi, nu mai doreşte să meargă la şcoală sau la grădiniţă. Un alt amănunt îngrijorător este şi faptul că cel mic îşi imaginează că părintelui i se va întâmpla ceva rău sau că acesta nu se va mai întoarce niciodată, iar aceste fantezii ajung să fie de multe ori exprimate şi verbal. Dacă toate aceste simptome sunt prezente în viaţa copilului vostru, atunci este obligatoriu să vă adresaţi unui specialist care îl va ajuta pe copil să depăşească această problemă, iar pe voi să gestionaţi aşa cum trebuie această situaţie delicată.

    8 soluţii pentru despărţiri line

    Dacă se întâmplă să aveţi un copil ce dă semne de anxietate în momentul în care plecaţi de lângă el, puteţi încerca să atenuaţi această despărţire printr-o serie de soluţii. Iată câteva dintre ele:

    •    Fiţi întotdeauna calmi şi răbdători, explicându-i celui mic cu cele mai simple şi mai clare cuvinte unde trebuie să mergeţi şi cine va rămâne cu el până la revenirea voastră. O atitudine de acest fel îl va linişti pe copil şi îl va face să fie sigur că vă veţi întoarce la el;

    •    Încercaţi să-l obişnuiţi pe copil cu persoana în grija căreia rămâne (bonă, rudă, prieten), pentru a exista între el şi aceasta o relaţie de încredere şi de amiciţie. Dacă observaţi că între cei doi nu se creează deloc chimia mult dorită, nu insistaţi în a solidifica legătura dintre ei, ci găsiţi o altă persoană care să corespundă aşteptărilor copilului;

    •    Dacă ştiţi că va urma o perioadă mai lungă în care nu veţi mai fi alături de copil (vă reluaţi activitatea profesională, plecaţi într-o delegaţie, copilul va începe grădiniţa), încercaţi să repetaţi înainte scenariul ce va fi pus în practică în curând, prin plecări de scurtă durată, mai dese;

    •    Încercaţi să nu plecaţi atunci când copilul se află într-o dispoziţie mai puţin favorabilă (foame, somn, stare de sănătate proastă). Dacă nu ţineţi cont de aceasta, aveţi toate şansele ca starea de moment a celui mic să accentueze la maxim tristeţea clipei în care veţi pleca;

    •    Un ritual de rămas bun este mereu binevenit, ba chiar şi unul de confirmare a relaţiei de iubire şi de apropiere existentă între părinte şi copil. Acesta din urmă constă în repetarea unor lucruri ştiute doar de către voi şi cel mic, ceea ce va crea o anumită şi îndrăgită complicitate;

    •    Oferiţi alternative viabile de petrecere a timpului în absenţa vostră şi care să-i suscite interesul celui mic. În funcţie de vârsta copilului şi de disponibilitatea persoanei cu care va sta în lipsa părintelui, se pot organiza o ieşire în parc, la grădina zoologică sau la un loc de joacă, vizionarea unui film la cinematograf, o vizită la un muzeu care să-i suscite atenţia celui mic sau, de ce nu, un prânz sau o cină în oraş, într-un loc simpatic.

    •    Dacă anxietatea apare din pricina mersului la grădiniţă sau la şcoală, stabiliţi cu instituţia de învăţământ ca programul copilului să fie flexibil o perioadă, până se acomodează. De asemenea, cereţi să îl puteţi contacta pe copil pe parcursul zilei, până la instalarea unei stări de încredere faţă de locul cel nou, asiguraţi-vă că aveţi sprijin afectiv şi emoţional din partea unui cadru didactic de acolo şi lăsaţi-i copilului mici bileţele sau semne de afecţiune la îndemână, în buzunarele hainelor sau în ghiozdan.

    •    Un ultim sfat este să fiţi la rândul vostru odihniţi şi lipsiţi de stres, pentru că doar aşa veţi face faţă cu brio acestei situaţii delicate, care vă poate crea destul de multă preocupare şi temeri.

    Soluții pentru despărțiri mai ușoare are Laura Markham în cartea ei Părinți liniștiți, copii liniștiți

    Îți recomandăm și

    Te-ar mai putea interesa

    Te-ar mai putea interesa