Copiii nu au nevoie de știri. Ei trăiesc acum lumea lor. Încă își construiesc universul plecând de la cum ne raportăm noi la această lume. Nu vorbiți în preajma lor de atentate și scene violente. Protejați-le inocența. Închideți televizorul și site-urile de știri când sunteți în preajma lor.
Te iubesc, tati, în această lume
10 copii au murit în Franța în urma unui atentat oribil ce a avut loc de curând în Nisa, sudul Franței. Știu orașul. Este superb. L-am văzut seara, într-o zi obișnuită de vară. Mi-a creat impresia unei doamne ce poartă cu stil o rochie înstelată în largul mării. M-am simțit odihnit și respiram cât puteam de mult aerul francez pe care-l așteptasem atât de mult. Eram student și imi împlineam un vis. O familie mă găzduise acolo câteva zile ca apoi să pot traversa Franța. Am întâlnit doi copii bucuroși. Erau veseli și vorbeau o franceză superbă. Ce țară minunată! Mi-aș fi dorit și eu să ajung în câteva minute pe Coasta de Azur, să mă bălăcesc cât vreau, să mă duc cu tata la un mic restaurant cu specific franțuzesc, să vorbesc cu acel accent de care se îndrăgosteau și pietrele. Îi admiram. Am păstrat în mine mult timp acel sentiment de siguranță și bucurie, iar când a venit copilul meu pe lume, mi-am adus aminte cum e să fii degajat ca părinte, dar și ca copil. Să-l las să sară în baltă dacă vrea, să picteze o parte de perete, să gătească cu făină prin toata bucătăria. Și el să- mi spună: Ești cel mai fain tati din lume. Și eu să-l îmbrățșez și să-i spun: Te iubesc și eu. În aceasta lume, tati e lângă tine.
În această lume omul poate ucide un alt om
Brusc, la un click distanță, în această lume își face apariția moartea. Și nu cea firească, a bătrânului îngândurat de veacuri, ci cea violentă. Acea forță a urii care multilează tot ce e mai sfânt în noi. Este ca un clovn cu zâmbet sinistru care abia așteaptă să ne ofere spectacolul macabru al deznădejdii. Zeci de adulți și 10 copii mor într-un atentat cutremurător. Gândul m-a dus la prietenii mei francezi care acum sunt tineri. Ce s-a întâmplat oare cu ei? Oare unde erau în momentul atentatului? Sun repede în Franța și aflu că sunt bine. S-au decis să meargă la o altă manifestație. Răsuflu ușurat, dar nu încetez să mă întreb: Doamne, oare în ce lume i-am născut pe copiii mei? Ce ne mai așteaptă? Un nebun cu cetățenie franceză intra cu camionul în tot ceea ce noi, părinți care ne iubim copiii, construim. O lume mai bună. Este oare o himera? Ce să-i spun copilului meu de 4 ani care mă vede trist și mă întreabă curios: ”Ce înseamnă atentat, tati?” Mărturisesc că nu am putut să-i spun nimic. Îmi pare rău și acum că m-a auzit vorbind despre asta. Nu pot să-i confirm că un om are puterea de a ucide un alt om. Este un blestem de care nu vom scăpa cât vom trăi în această lume. Și totuși, el insistă să afle. Îi spun rapid că e o tragedie și că mulți oameni suferă. Slavă Domnului, intervine bunicul și se ia cu mașinuțele. Am scăpat de data asta, dar îmi e teamă că lucrurile se vor repeta.
Lumea lor e împreună cu voi, nu la televizor
Cred că e important pentru noi, părinții, să ținem departe cât putem aceste vești de urechile copiilor noștri. Este o informație care nu-I ajută cu absolut nimic. Transmitem violența fără ca ei să poata filtra această teribilă veste. Și, dacă vă uitați împreună la televizor, nu-l lăsați să privească sau să audă ceea ce se transmite. Are un impact puternic emoțional asupra lui. Nu e o simplă veste, este moartea difuzată peste tot, care amenință să ne desensibilizeze și pe noi, fiind atât de expuși violenței. Să ne acoperim urechile o vreme pentru ei și să ne trăim bucuria în fiecare zi. Să fim pregătiți pentru orice și să ne bucurăm de fiecare moment în care putem face lumea noastră mai bună. Nu lăsați cuvintele, și, mai ales imaginile și sunetele unor asemenea scene de coșmar, să pătrundă atât de ușor în mintea lor. Le va mutila bucuria și inocența. Și nu întâmplator poate, acum 15 ani cand eram în Franța și mă pregăteam de un master în filosofia imaginii, un filosof francez, Marie Jose Mondzain, atrăgea atenția asupra pericolului pe care îl reprezintă difuzarea imaginilor violente ce îi pot traumatiza pe copii. Nu știu daca vocea ei a fost auziată de o presă franceză atunci foarte ahtiată după decapitări online, dar cert este că acum imaginea morții violente răsună la fiecare colț de Europă. Aveți grijă de inoncența copiiilor voștri. Lăsați știrile. Spuneți-le: Da, tati, te iubesc în această lume. Curaj!
Dacă ți-a plăcut acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.