Tipuri de tați. Fiecare propaspăt tătic trăieşte un pic diferit paternitatea. La vederea celor 2 liniuţe de pe testul de sarcină unii bărbaţi intră în panică, alţii devin euforici, iar alţii nu ştiu cum să-şi mai exprime mirarea. Iată cele mai frecvente tipologii comportamentale ale unui proaspăt tătic, așa cum sunt ele explicate pe site-ul adweek.com. Îi invit aşadar pe tătici să vadă unde se încadrează.
- Tatăl documentarist. Fotografiază aproape totul, precum turiştii japonezii pe care-i vedem pe stradă. Ar vrea să filmeze chiar şi în timpul travaliului şi al naşterii, dar partenera lui nu îi permite acest lucru. În opinia sa, trebuie să imortalizeze totul, pentru ca peste câţiva ani toată lumea să privească cu lacrimi în ochi fotografiile şi videoclipurile înregistrate.
- Tatăl dependent de muncă. Îşi cunoaşte bine copilul… dintr-o fotografie de pe telefonul mobil, care, desigur, o arată colegilor de birou. El lucrează zi şi noapte – pentru a câştiga cât de mulţi bani, dar susţine că munceşte pentru a îmbunătăţi viaţa familiei sale. Pentru soţie şi copil găseşte timp doar în weekend-uri. În câţiva ani, se va trezi spunând: „Am o maşină şi o casă, dar am pierdut cei mai buni ani din viaţa fiului meu / fiicei mele”. Oare merită acest preţ?
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI:
6 beneficii ale implicării tatălui în viața unui copil
- Tatăl clovn. Obiectivul său principal este să-şi încânte copilul. El face glume şi scamatorii chiar şi în locuri publice. Rezultatul? Soţia, uneori, nu recunoaşte că are vreo legătură cu „maestrul de ceremonii”. Copilul, probabil, vrea să scape şi el, dar încă nu poate. Din păcate, taţii clovni au şi un dezavantaj: este dificil să-i aduci cu picioarele pe pământ. Atunci când trebuie să se confrunte cu o problemă, ei sunt neajutoraţi ca nişte copii. Este important ca cel mic să vadă în tatăl său nu doar un prieten de joacă, dar şi un sprijin, atunci când are nevoie.
- Tatăl conservator. „Pe vremea mea“ – este sintagma lui favorită. El trăieşte precum în secolul trecut şi încearcă să impună metode de operare nu chiar din Evul Mediu, dar pe acolo… Preferă să cumpere jucării din lemn decât cele din plastic, pentru colici şi alte boli cele mai bune remedii sunt cele de la bunica. El încearcă să-şi crească copilul ca o oglindire a imaginii sale, inclusiv în ceea ce priveşte alegerea profesiei. Cineva ar trebui să-i spună că suntem în secolul douăzeci şi unu.
- Tatăl care se plânge mereu. El declară că îşi iubeşte copilul, dar … cel mic se trezeşte prea devreme în weekend-uri, plânge prea mult, face lucrurile greşit, iar el nu înţelege ce vrea. Iar, pe de altă parte, se plânge că soţia lui nu are simţul umorului, că mâncarea este prea sărată sau că soacra sună prea des. Pentru el albul va fi mereu negru, iar negrul prea albit.
- Tatăl laş (sau leneş). Viaţa sa este o teamă constantă: că va scăpa copilul din braţe, că se va îneca cel mic dacă îi face el baie, că nu îi va pasa bine mâncarea, că va folosi crema greşită, că nu îi va pune bine scutecul, că nu ştie cu ce să-l îmbrace etc. Ca urmare efectuează mai puţine activităţi legate de copil. Dar, în orice situaţie, nu se teme să stea în faţa televizorului sau pe telefon.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI:
Relaţia bebeluş- tătic. Moduri de implicare a tatălui în rutina celui mic
- Tatăl VIP. În opinia sa, în primele luni de viaţă ale copilului tatăl are foarte puţine lucruri de făcut. Bebeluşul este plictisitor, pentru că nu poate încă vorbi sau fugi, bea lapte de la sânul mamei şi plânge mult. Tatăl VIP îşi lasă mai mult soţia să se ocupe de copil şi el aşteaptă până ce acesta mai creşte, căci abia atunci copilul va merita să intre în contact cu tatăl său. Căci până la urmă părintele are treburi mult mai importante de făcut.
- Tatăl Master & Commander. El este capul familiei şi chiar un bebeluş de trei luni trebuie să fie absolut ascultător şi să plângă doar atunci când are permisiunea. El decide cu privire la aproape orice achiziţie din casă şi are întotdeauna dreptate. Îi place să comande doar de dragul de a comanda. Dacă are o soţie supusă, atunci va fi linişte în cuplu. Dar dacă ambii soţi au caractere puternice, atunci, cu siguranţă pe cel mic îl va aştepta o copilărie dificilă şi explozivă.
- Tatăl plimbăreţ. Copilul nici nu s-a născut încă, şi el planifică deja prima vacanţă cu bebeluşul. Este clar, copilul nu poate fi un obstacol în calea pasiunii acestui tătic. La urma urmei viaţa este o aventură, iar un copil mic este parte a acestei aventuri.
- Tatăl teoretician. Analizează tot ce vede. Nu ezită să îşi prezinte teoriile, citite pe undeva, cu privire la unghiul la care bebeluşul ar trebui să ţină biberonul la gură sau cea mai bună metodă pentru tratamentul răcelilor. Poate începe brusc o discuţie despre alegerea scaunului auto pentru copil, despre diversificare sau despre cauzele plânsului la copil. În opinia sa, el are întotdeauna dreptate. Din păcate, teoria poate fi punctul său forte, dar practica absolut deloc. Sunt însă și excepții: tați buni și la teorie, și la practică.
Până la urmă nu contează ce fel de tată eşti. Important este să-ţi iubeşti copilul şi să fii pentru el un tată bun, oferindu-i celui mic sprijin şi asigurându-i sentimentul de securitate de care are nevoie.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești și alte articole cel puțin la fel de interesante.
