…unde este locul copiilor?
Către orele prânzului, una dintre liniile telefonice anunță că un apel așteaptă să fie preluat. M. ridică receptorul: „Ați sunat la Telefonul Copilului, cu ce vă putem ajuta?”, iar în următoarea secundă simte, ca în alte sute de cazuri, tristețea – e aproape materială, ca și cum s-ar revărsa, compactă, prin firul telefonului. „Părinții mei se ceartă în fiecare zi, cred că se urăsc. Și cred că mă urăsc și pe mine și că nu mă mai vor!” Nu e nimic neobișnuit în acest apel, deși pe mine povestea mă face să tremur de milă. Nimic neobișnuit în faptul că la celălalt capăt al liniei se află un copil pe care acasă nu îl ascultă nimeni, un copil care stă de vorbă cu un străin – căruia nici nu-i poate vedea chipul – despre cele mai profunde sentimente ale sale.
Vă aduceți aminte?
Mulți dintre noi își amintesc cu groază momentele pline de tensiune, zilele acelea când părinții noștri treceau prin stări care pe noi, copiii, ne bulversau și ne înspăimântau. Uneori, am fost martori involuntari unor scene de violență domestică, alteori am privit neputincioși cum unul dintre părinți pleacă, neștiind ce se va întâmpla, dacă se va mai întoarce vreodată sau dacă ne-a părăsit. De multe ori, n-am primit explicații decât târziu, după nopți întregi de întrebări chinuitoare. Când certurile din familie devin cronice, această stare de fapt îi afectează profund pe copii. Da, știm asta, mulți dintre noi am trăit-o pe pielea noastră, nu trebuie să ne-o spună vreun specialist. Ne amintim cu durere și ne promitem că nu vom face la fel. Experiența din copilărie ne învață un Așa nu! fără echivoc. Și, totuși, cum ar trebui să fie acel misterios Așa da!, cel care va feri copilul de amintiri ca ale noastre?
În mai toate familiile există momente de tensiune, de furie, momente când neînțelegerile se transformă în conflicte și acuzații reciproce. Dacă există familii în care oamenii nu se ceartă, eu nu le cunosc. N-am cunoscut copii ai căror părinți nu s-au certat niciodată și cred că nu către asta trebuie să tindem. Armonia pe care încercăm să o căutăm nu exclude situații conflictuale izolate. Dar ce facem cu copiii atunci când ne certăm? V-ați întrebat și voi dacă este mai bine să ascundem certurile de ochii copiilor sau dacă, dimpotrivă, ar trebui să îi includem în aceste momente dificile, pentru a le oferi o imagine corectă despre relația de cuplu?
Să căutăm calea de mijloc!
Specialiștii se pun de acord într-o privință, așa că haideți să începem cu ea: extremele de orice fel sunt periculoase pentru copii. Așadar, nu este normal pentru copii nici să trăiască într-o familie în care certurile, conflictele sau violența sunt o realitate zilnică, așa cum nu este normal pentru un copil să nu participe la niciun conflict între părinți, să fie exclus din toate certurile, să i se ascundă toate neînțelegerile, ca și cum n-ar exista. Calea de mijloc este greu de urmat, însă există o regulă de aur care o poate face mai simplu de abordat: copiii se dezvoltă normal și sunt mai puțin afectați de conflictele părinților atunci când au parte de un refugiu afectiv, de siguranță emoțională, atunci când pot pune întrebări, primesc răspunsuri oneste și când își pot exprima liber sentimentele și temerile.
O neînțelegere izolată (o putem numi o negociere mai aprinsă), o discuție în contradictoriu în cadrul căreia părinții păstrează respectul reciproc și sunt orientați către rezolvarea problemei este chiar benefică pentru copil, spun terapeuții, funcționând chiar ca un joc de rol. Copilul urmărește negocierea, felul în care sunt înlănțuite argumentele, observă relația dintre părinți și înțelege cum își poate susține punctul de vedere fără a-i răni pe cei din jur. Însă discuțiile nesfârșite care se învârt iar și iar în jurul aceleiași probleme, fără concluzii și rezolvare, discuțiile în care părinții ajung să se jignească și să se acuze reciproc nu au niciun efect pozitiv. Atunci când părinții se umilesc unul pe celălalt, copilul va invăța să îi umilească pe cei mai slabi. Va deveni violent cu prietenii săi și, când va deveni adolescent, va întoarce violența aceasta împotriva părinților săi.
Pe termen scurt, relațiile conflictuale dintre părinți nasc în mintea copilului întrebări, spaimă sau sentimente de vinovăție, însă le putem lămuri și rezolva discutând și analizând alături de ei situația aceea izolată. Familiile care trăiesc în conflict permanent proiectează asupra copiilor modele pe care aceștia le vor prelua și emoții, sentimente care se vor croniciza.
Copilul ai cărui părinți se ceartă va simți mai întâi spaimă, iar apoi dezgust pentru felul în care trăiesc și relaționează părinții săi. Ca adult, ar putea dezvolta o tendință de a fugi din relații înainte ca acestea să devină serioase, pentru că în mintea sa relațiile stabile sau de familie sunt asociate cu un fel de „capcană” în care te simți mizerabil și din care nu poți scăpa.
Când copiii sunt afectați
Semnele timpurii care ne arată că atmosfera familială tensionată îl afectează pe copil sunt relațiile acestuia cu colegii sau prietenii. Atunci când copilul devine agresiv față de cei de vârsta sa, este cazul să luăm o pauză și să îl ajutăm. Înainte ca el să sune la o linie de suport, înainte să caute singur sprijin, copilul ne va căuta pe noi, va striga în felul său după ajutor din partea părinților săi. Atunci când observăm că își pierde curiozitatea naturală, că nu mai vrea să învețe, când vedem că se închide în el, că nu își face prieteni, că este fie prea temător, fie prea impulsiv, trebuie să luăm măsuri. Semnalele pe care le transmit copiii care trăiesc într-un mediu profund conflictual sunt asemănătoare celor pe care le transmit copiii abuzați. Și nu este de mirare, pentru că, oricât de greu ne-ar fi să recunoaștem, certurile continue dintre părinți sunt, pentru copii, un abuz. „De multe ori, părinții cred, în mod eronat, că atâta timp cât nu-și lovesc copiii totul este în regulă. Dar câteodată conflictele dintre părinți pot fi la fel de dăunătoare pentru copii ca abuzul fizic. Atunci când un copil aude tot timpul certuri care nu își găsesc rezolvarea, acesta va avea probleme de atașament, de integrare și nu va putea avea încredere în cei din jur”, spune americanca Nancy Cahir, doctor în psihologie și specialistă în efectele conflictelor dintre părinți asupra copiilor.
Specialiștii spun că mulți oameni se tem de divorț și de efectele pe care acesta le poate avea asupra copiilor, dar că a trăi într-o familie plină de resentimente, de furie și de neînțelegeri este cu mult mai rău. Uneori, atunci când relația dintre părinți nu mai are șanse să hrănească nevoile copilului de armonie, de suport și de echilibru, este mai bine ca aceștia să pună între ei distanța care îi va ajuta să se detașeze. Copiii noștri au nevoie de părinți atenți, prezenți, empatici, mai mult decât de părinți care locuiesc în aceeași casă.
Nimeni nu e perfect
Poate nici nu ne dăm seama cât de mult contează pentru copiii noștri ca noi, părinții lor, să avem relații armonioase. Nu doar pentru astăzi, când sentimentele lor se manifestă în moduri pe care cu greu le putem înțelege, dar și pentru mâine, când ei vor prelua modelul familial de origine. Un copil care trăiește într-o familie echilibrată va interioriza el însuși un model sănătos, va înțelege că certurile, conflictele sunt parte din viața noastră, dar și că împăcările sunt la fel de firești. Va înțelege și că relațiile adevărate trec și prin momente de tensiune, dar că există soluții și deschidere către rezolvare. Copiii care primesc de la părinții lor explicații, cei care sunt încurajați să pună în cuvinte emoțiile care îi copleșesc vor trece cu bine peste momentele acestea și vor învăța din ele, experimentând o gamă cât mai largă de emoții. „Copiii trebuie să înțeleagă că nu suntem perfecți. Explicați-le asta”, spune jurnalistul și autorul american Po Bronson în volumul Nurture Shock: New Thinking About Children (2009).
În fapt, ceea ce trebuie să înțelegem este că nu certurile noastre sunt cele care îi afectează într-adevăr pe copii, ci modurile în care ne exprimăm furia și, mai ales, felul în care le oferim copiilor suport emoțional în aceste momente de tensiune. Sentimentele pe care copiii le dezvoltă față de ei înșiși, imaginea pe care o au despre familia lor și despre relațiile dintre oameni, optimismul lor, încrederea sau – dimpotrivă, tendința către depresie sau izolare – toate acestea au o legătură profundă cu relația dintre părinți și cu relația pe care părinții o au cu copiii.
Nu este niciodată prea târziu să ne întrebăm cum îi afectează pe copiii noștri certurile din casă. Nu este prea târziu să ne apropiem de copii, să le povestim despre conflictele noastre, pe înțelesul lor. Nu este prea târziu să decriptăm un „Te urăsc!” venit din partea copilului și să vedem ce stă ascuns în spatele unei declarații de război. Nu este prea târziu să cerem noi înșine ajutor, în forma care ni se potrivește cel mai bine.
Vă veți gândi la toate aceste lucruri cu prima ocazie când vă certați cu partenerul vostru?
Dacă lucrurile nu mai funcționează în relația voastră și despărțirea este următorul pas, atunci Ccitește și ”Când părinții se despart”, cartea care te învață cum să-ți ajuți copilul să treacă prin procesul de separare. Detalii AICI.
