Părinții trebuie să poată să le facă pe toate: și serviciu, și treburi casnice, și activități școlare și extrașcolare și, eventual, să mai aibă și o viață socială activă. Cel mai important este că nu trebuie să spună că nu mai pot pentru că, inevitabil, se va găsi cineva să îi întrebe de ce au mai făcut copii dacă știau că nu se pot descurca.
Așa apare burnoutul sau epuizarea cronică care merge mână în mână cu vinovăția că nu faci ceva bine. Zi de zi majoritatea părinților se luptă cu judecățile și prejudecățile celor din jur, fie ei din familie sau oameni pur și simplu necunoscuți care își dau cu părerea.
Puțini sunt cei care caută ajutor de specialitate. Până la urmă de ce te-ai duce la un specialist dacă ești doar obosit și ce poate face el? Doar n-o să vină un străin să-ți pună rufele pe sârmă sau să facă treaba în locul tău la serviciu. Totuși, chiar dacă un terapeut nu poate face aceste lucruri ne poate învăța să eliminăm stresul și emoțiile care accentuează simptomele burnoutului.
Alina Pop, singurul psihoterapeut din România acreditat pe burnout parental, spune că și tații și mamele sunt afectați în egală măsură. Ne-a explicat ce înseamnă să fii epuizat peste măsură și ce se întâmplă dacă nu conștientizăm din timp prin ceea ce trecem.
Totul despre Mame: Ce înseamnă burnout? Este mai mult decât o oboseală?
Alina Pop: Burnout-ul apare atunci când, ca părinți, suntem expuși stresului pentru prea mult timp și nu avem resursele necesare pentru a compensa efectul acestuia.
Oboseala apare în viața oricăruia dintre noi, poate după o noapte în care nu am dormit bine, sau când copilul a plâns îndelung, poate am avut multe activități cu consum fizic sau psihic de îndeplinit și tot așa, dar ce o face diferită de oboseala cronică este că dacă ne odihnim bine o zi, două, ne trece.
- CITEȘTE ȘI: 10 semne că ești o mamă obosită
În schimb, atunci când suntem în burnout, chiar dacă ne-am luat două zile libere doar pentru noi în care să dormim, sau să ne relaxăm, o să observăm că tot nu sunt suficiente pentru a ne reface. Presiunea este tot acolo, greutatea tot o resimțim. Această stare nu cedează decât în urma schimbării factorilor care ne-au pus inițial în risc și a perspectivei noastre asupra situației în care ne găsim.
Totul despre Mame: Cum ne dăm seama că am ajuns în punctul în care somnul nu mai este suficient?
Alina Pop: Semnele sunt destul de subtile, prima etapă a burnout-ului fiind caracterizată de hiperactivitate – facem de toate, preluăm multe sarcini, simțim că avem energie și că ne descurcăm cu toate – copil, treburile casei, relația cu partenerul, job-ul. Avem senzația că nu avem nevoie de atât de mult somn, dăm randament pentru că sistemul nostru este inundat de adrenalină.
Apoi încep să apară stările de anxietate. La ora amiezii avem o scădere bruscă în nivelul de energie, ne e mai greu să adormim noaptea, ziua simțim o stare de agitație internă, poftim la mai mult dulce sau la mai multă mâncare seara, ne speriem mai ușor. Începem să resimțim frustrare că avem prea multe de făcut. Frustrarea se extinde și în relația cu partenerul, pentru că nu ne ajută asa cum am vrea.
Încep să ne enerveze lucrurile mărunte pe care le fac copiii și nu mai avem aceeași răbdare cu ei, ne bucurăm când avem momente fără ei sau ne bucurăm că vine weekendul și avem șansa să fie și partenerul alături să mai facă din treburi.
Iar de la pragul acesta toate stările încep să se înrăutățească până când
- somnul nu mai este deloc odihnitor;
- ne simțim complet epuizați;
- visam cu ochii deschiși la un moment de “libertate” departe de familie;
- conflictele cu partenerul au escaladat la cote maxime și ne gândim la divorț sau la o relație extraconjugală;
- nu mai reușim și nici nu mai avem interes în avea grijă de copii;
- ne este greu să facem mai mult decât minimul necesar pentru ei;
- ne pierdem cumpătul și țipăm la ei, ii jignim, poate chiar îi lovim;
- îi pedepsim disproporționat;
- suntem într-o stare preponderent depresivă;
- anxietatea se manifestă la cote maxime;
Ne simțim vinovați pentru cum suntem că părinți, suntem furioși pe partenerul de cuplu și ne dăm seama că suntem la kilometri distanță de cum ne-am dorit să fim ca părinți /mame.
Totul despre Mame: Ce categorie de părinți este mai predispusă la burnout?
Alina Pop: Fiecare etapă de dezvoltare a copilului presupune provocări pentru părinte, mai ales atunci când vorbim de prima experiență, cu primul copil. Sigur, am observat că atunci când vine al doilea copil suntem mai relaxați, nu ne mai stresam chiar din fiecare lucru. Sau poate am observat asta la prietenii noștri care au mai mulți copii. Apar alte provocări când sunt mai mulți copii în familie, pentru că cererile și nevoile din partea lor sunt mai multe.
Studiile ne spun că atunci când ne gândim la ce ne pune în risc de burnout, sunt mai puțin importanți factorii socio-demografici și cei situaționali, mai importanți fiind factorii personali ai părinților, cei familiali și cei legați de relația părinte-copil.
Acest lucru ne spune că mai puțin contează etapa de dezvoltare a copilului, ci de o mai mare importanta sunt abilitățile noastre, momentul de viață în care ne găsim (stres la job, părinti bolnavi, etc), abilitățile de gestionare a emoțiilor, capacitatea de adaptare la schimbare, regulile și rutina familiei, suportul pe care îl primim, etc.
- CITEȘTE ȘI: „Eram veșnic obosită, țipam la copii, iar tatălui lor i-aș fi făcut brânci pe scări. O aventură m-a salvat”
Da, părinții la început de drum au un risc mai mare de a ajunge la epuizare, pentru că este vorba de primul impact cu acest nou rol și perturbarea la nivelul somnului. Însă fiecare etapă poate pune dificultăți, în funcție de cât de bine ne putem adapta și cât de bine știm să gestionam problemele care pot apărea.
Totul despre Mame: Cum se manifestă burnoutul la mame? Dar la tați?
Alina Pop: Se manifestă destul de asemănător, cele patru mari simptome le resimt atât mamele, cât și tații și anume:
- distanțarea emoțională față de copil (nu ne găsim cheful sa petrecem timpul cu copilul, o facem că trebuie, nu că avem o plăcere, nu mai suntem la fel de interesați de ce li se întâmplă);
- epuizarea fizică și psihică;
- contrastul între cum suntem acum ca părinți și cum ne-am fi dorit să fim;
- împlinirea în rolul de părinte (nu mai suntem mulțumiți de noi ca părinți, timpul petrecut cu copilul nu ne mai aduce satisfacție, nu simțim că mai facem o treabă bună);
Dar, ce este diferit intre mame și tați este cât de ușor pot sa ajungă la burnout și modul în care aceștia se distrag. Mamele rezista mai mult la cererile și presiunile pe care le presupune rolul de părinte, prin natura lor și prin educația pe care au primit-o. Majoritatea sunt mai predispuse la a oferi și a îngriji și a lasă de la ele.
Tații nu sunt obișnuiți cu acest rol, de îngrijitor, cei mai multi dintre ei fiind educați în direcția de a susține – de a fi baza de suport material, de sprijin financiar, nicidecum nu sunt învățați de mici cum sa îngrijească un copil.
Acest lucru e foarte simplu de văzut în jocul copiilor – nu-i așa ca fetițele au grijă de păpuși, de bebeluși, le dau să mănânce, îi spală, îi îngrijesc, îi culcă? Pe când cei mai multi băieți nu au aceste înclinații și nici părinții nu încearcă să le insufle acest rol.
Cum reacționează mamele și tații la burnout
Cercetările care s-au făcut pe părinții aflați în starea de burnout ne-au arătat că așa și este: tații intră în burnout încă de când balanța dintre factorii de stres și cea de resurse este în echilibru. Asta poate înseamnă ori că au mai puține resurse interne pentru a răspunde cererilor creșterii și îngrijirii unui copil, ori că, dacă le au, nu știu cum să le folosească astfel încât să nu ajungă la epuizare.
În schimb, mamele care sunt în burnout au balanța înclinată de destul de mult timp.
Încă o diferență este că tații, de cele mai multe ori, se distrag ori prin muncă, ori folosind alcoolul, pe când mamele cel mai des apelează la mâncare sau la social media sau Netflix pentru a se deconecta de la realitate.
Totul despre Mame: Care sunt consecințele burnoutului parental asupra copiilor și a cuplului?
Alina Pop: Consecințele burnoutului se resimt față de:
- propria persoană – stima de sine scăzuta, anxietate, stări depresive, lipsa plăcerii sau a bucuriei, probleme de sănătate create de stres (boli cardiovasculare, afecțiuni la nivelul sistemului digestiv, dureri musculare, dureri de cap, etc);
- copil (având mare potențial traumatizant) – acesta poate trece prin neglijența emoțională și chiar fizică, poate fi abuzat verbal, fizic sau emoțional de către părintele epuizat, pot să apără și la el anxietăți și schimbări comportamentale;
- relația de cuplu – scăderea libidoului, certurile/conflictele mai dese și mai mari, dificultăți, fantezii cu alte persoane, relații extraconjugale, divorț;
Totul despre Mame: Cum se tratează burnoutul?
Alina Pop: Burnoutul se tratează lucrând la toate aspectele care ne-au dus la epuizare. Începem prima dată prin a verifica nivelul de epuizare la care este părintele.
Dacă este la un nivel de epuizare ridicat, tot ce putem face este să consolidăm sau să îl ajutăm să își creeze câteva resurse. Cel mai mult în aceasta etapă are nevoie de suport din afară – partener, familie, prieteni care îi pot lua din responsabilitățile pe care le are.
Este de o mare importanță să reglăm somnul și să poată avea măcar câteva ore pe noapte parte de un somn profund. Ne uităm la partea de nutriție, dacă se alimentează sănătos, dacă are destui nutrienți care să îi asigure o bază de energie.
Ne putem gândi la prima parte a tratamentului ca la un încărcător – efectiv băgăm în priză bateria internă a părintelui care este pe zero, pentru a reaprinde telefonul și a fi din nou funcțional. Sunt acele prime 5 minute când telefonul este încă închis, îți apare doar bateria roșie pe ecran și ai de așteptat până se încarcă 5% înainte sa funcționeze. Pentru asta este si primul pas al tratamentului.
Etapa a doua a tratamentului
Atunci când părintele se repornește și este din nou funcțional, la fel ca și telefonul, nu-l scoatem de la încărcat, pentru ca s-ar epuiza la loc foarte repede. Începem să lucrăm la aspectele care l-au adus cu adevărat în burnout. Factorii de risc diferă de la părinte la părinte.
Ne uitam la istoricul de viață, la standardele înalte, la perfecționism, la abilitățile de a comunica, de gestionare a emoțiilor, la tehnicile de parenting etc.
Totul despre mame: Ce se poate întâmpla dacă nu tratăm burnout-ul?
Alina Pop: Cercetările ne arată o înrăutățire la nivelul interacțiunii în relația părinte-copil. Acesta este expus unui comportament neglijent și violent din partea părintelui. De asemenea, se observă o deteriorare a relației de cuplu, adulter, depresie, anxietate, probleme de sănătate la nivelul sistemului cardiovascular, sistemului digestiv.
Totul despre Mame: Cum este tratat burnout la nivel de mentalitate în România și cum este în alte țări?
Alina Pop: Din păcate, în România nu observ să fie luat în seamă ca o adevărată problema sau epidemie cum am observat în țări ca Belgia, Franța.
Noi nici nu vorbim despre acest sindrom. Mamelor le este rușine să recunoască că nu mai pot, se feresc să o spună prietenelor sau familiei. Au impresia că dacă spun că sunt epuizate și că nu mai pot înseamnă că au dat greș. Vinovăția se resimte la cote mari.
Îmi aduc amine de o clientă care mi-a spus că, povestindu-i despre cum se simte și cerându-i ajutorul mamei ei cu copiii, aceasta i-a spus : „Dar cine te-a pus să-i faci dacă nu te descurci? Eu cum te-am crescut pe tine și pe fratele tău și am avut grijă și de casă și nu m-am plâns?”. Presiunea nu vine doar ce la societate, ci de multe ori vine chiar din familie.
Ai o prietenă care crezi că este epuizată? Întreabă-o cu ce ai putea să o ajuți practic, ce ai putea să faci pentru ea și copiii ei astăzi, pentru ca ea să aibă măcar câteva minute libere pentru sine.
