Nu, nu sunteţi singurii părinţi ai căror copii se bat, îşi smulg obiectele din mână, se fac să plângă reciproc şi îşi declară război la micul-dejun, la prânz şi la cină. Este un lucru obişnuit pentru fraţi şi surori să se certe şi, uneori, să se bată. Este, de asemenea, foarte firesc să oscileze între a se adora şi a se detesta.
Adesea, rivalitatea între fraţi începe chiar înainte ca al doilea copil să se nască şi continuă pe măsură ce copiii cresc şi intră în competiţie pentru orice, de la jucării până la atenţia părinţilor.
Poate fi frustrant şi supărător să fii martor la un conflict perpetuu între copiii tăi. Viaţa într-un cămin în care certurile sunt la ordinea zilei poate fi stresantă pentru toată lumea. Cu toate acestea, de multe ori părinţii nu ştiu cum să oprească divergenţele şi nu ştiu nici în ce măsură ar trebui să se amestece. Dacă sunteţi într-o astfel de situaţie, cel mai bine ar fi să îi ajutaţi pe cei mici să se înţeleagă şi să încercaţi să îi înţelegeţi şi voi.
De ce se ceartă copiii?
Motivele pentru care cei mici intră în conflict sunt multe şi numeroase. Cei mai mulţi fraţi sunt geloşi şi simt că sunt într-o veşnică competiţie, iar acest lucru stă la baza disputelor dintre ei.
Există, însă, şi alţi factori care ar putea influenţa frecvenţa şi gravitatea conflictelor dintre fraţi. Aceştia includ:
- Evoluţia nevoilor. Este firesc ca nevoile în schimbare să le afecteze copiilor modul în care aceştia relaţionează cu fraţii lor. De exemplu, copiii sunt în mod natural foarte protectori şi grijulii cu jucăriile pe care le deţin şi învaţă pe parcurs să-şi manifeste tot mai des dorinţa/ nevoia de ele. Aşadar, dacă un frate mai mic „atentează” la jucăria unui copil mai mare, acesta din urmă ar putea reacţiona destul de agresiv. Copiii de 7-10 ani au adesea un simţ puternic de echitate şi egalitate, aşa că nu înţeleg de ce fraţii de alte vârste sunt trataţi altfel. Ar putea chiar crede că aceştia beneficiază de un tratament preferenţial numai pentru că sunt alăptaţi sau hrăniţi cu linguriţa! Adolescenţii, pe de altă parte, dezvoltă un sentiment de individualitate şi independentă, şi ar putea respinge ideea de a ajuta la treburile casnice, de a a avea grijă de fraţii mai mici sau chiar de a petrece timp împreună cu restul familiei.
- Temperamentul fiecăruia. De temperamentul copiilor tăi – care le influenţează starea de spirit, dispoziţia şi adaptabilitatea – şi de personalităţile lor unice depinde în final cât de bine se înţeleg. De exemplu, un copil care este deosebit de „mămos” şi mai ataşat de părinţi ar putea fi tachinat de fraţii săi, geloşi pe cantitatea de atenţie pe care o primeşte.
- Copiii bolnavi sau cu nevoi speciale. Uneori, nevoile speciale ale unui copil, cauzate de o boală sau o problemă emoţională sau de învăţare, cer mai mult timp şi mai multă implicare din partea părinţilor. Această „inechitate” i-ar putea determina pe fraţii lui să se poarte în aşa fel încât să atragă atenţia asupra lor, de cele mai multe ori negativă.
- Fii un model de urmat pentru copiii tăi. Modul în care părinţii rezolvă problemele şi neînţelegerile oferă un exemplu puternic pentru copii. Aşadar, dacă tu şi partenerul tău vă rezolvaţi divergenţele într-un mod care este respectuos, eficient şi deloc agresiv, atunci cresc şansele ca cei mici să adopte tactici similare atunci când vor intra la rândul lor în varii conflicte. Pe de altă parte, dacă atunci când sunteţi nervoşi copiii observă că trântiţi uşi sau ridicaţi tonul, atunci e foarte probabil ca şi ei să procedeze la fel.
Ce să faci când începe cearta
Ştim din proprie experienţă că o familie nu poate tolera decât o anumită cantitate de conflict. Deci, ce trebuie făcut atunci când începe cearta?
Ori de câte ori este posibil, nu te implica. Intervino numai în cazul în care există un pericol de vătămare fizică. Dacă intervii mereu, rişti să creezi alte probleme. Copiii ar putea crede că au nevoie de ajutorul tău de fiecare dată, aşteptând mereu să le sari în ajutor, fără să încerce să îşi rezolve problemele pe cont propriu.
Există, de asemenea, riscul ca tu – accidental – să insinuezi că unul din ei ar avea dreptate în faţa celuilalt, fapt ce va crea şi mai multă disensiune în sânul familiei tale. Unul se va simţi persecutat, iar celălalt va considera că este justificat să se certe cu fratele său.
Dacă te îngrijorează limbajul folosit de copiii tăi sau poreclele pe care şi le pun unul altuia, este necesar să lucrezi puţin cu ei pentru a afla exact care sunt emoţiile care le guvernează vocabularul şi a-i ajuta să folosească cuvintele adecvate.
Încurajează-i pe cei mici să îşi rezolve singuri problemele. Dacă totuşi intervii, încearcă să rezolvi problemele cu copiii tăi, şi nu pentru ei.
Dacă te implici, iată câţiva paşi pe care să îi iei în considerare:
- Separă copiii până când se calmează. Uneori, cel mai bine este doar să le oferi puţin spaţiu şi timp, în aşa fel încât să nu reiniţieze conflictul prea curând. Altfel, lupta poate degenera din nou. Aşteaptă până când se calmează amândoi pentru a discuta cu ei.
- Nu te strădui prea tare să afli care copil este de vină. Este nevoie de doi pentru o ceartă; oricine este implicat este şi parţial responsabil.
- Caută să găsești o soluție cât de cât echitabilă, astfel încât fiecare copil să aibă ceva de câştigat. Atunci când ei îşi doresc aceeaşi jucărie, poate există o modalitate să se joace cu ea simultan.
Ţine minte că, pe măsură ce copiii îşi rezolvă disputele, ei învaţă lecţii importante de viaţă. Vor şti cum să respecte punctul de vedere al celui din faţă, cum să ajungă la un compromis prin negociere, cum să îşi controleze impulsurile agresive etc.
10 sfaturi despre cum îi poţi ajuta pe copii să se înţeleagă
Sunt câteva lucruri simple pe care le-ai putea face în fiecare zi pentru a preveni certurile:
1. Stabileşte o serie de reguli de bază privind comportamentele acceptate. Spune-le copiilor că în casă la voi nu sunt folosite cuvinte jignitoare, că nu sunt permise injurăturile sau insultele, nu se ţipă şi nu se trântesc uşile. Le poţi cere şi lor ajutorul în trasarea regulilor şi stabilirea consecinţelor atunci când regulile sunt încălcate. Acest lucru îi învaţă pe copii că ei sunt responsabili de propriile lor acţiuni, indiferent de situaţie, şi descurajează orice încercare de a învinui pe altcineva.
2. Nu îi lăsa pe copii să creadă că totul trebuie să fie întotdeauna „corect”. Uneori, un copil are o nevoie care este mai importantă decât a celuilalt.
3. Fii proactiv în a acorda atenţie intereselor şi nevoilor copiilor tăi. De exemplu, dacă unuia îi plac plimbările în aer liber, mergeţi la o tură de parc. În cazul în care celuilalt copil îi place să stea şi să citească, fă-ţi timp și pentru asta.
4. Asigură-te că cei mici au propriul lor spaţiu şi timp pentru a face ce le place – să se joace împreună cu prietenii lor, fără vreun frăţior prin preajmă şi fără să fie nevoiţi să împartă totul jumi-juma.
5. Arată-le şi spune-le copiilor tăi că dragostea părintească nu are limite.
6. Arată-le şi spune-le că sunt importanţi, iubiţi şi protejaţi.
7. Distraţi-vă împreună, în familie. Fie că vă uitaţi la un film, vă jucaţi cu mingea sau mergeţi la plimbare, activităţile pe care le faceţi împreună au rolul să construiască o punte între părinţi şi copii, ajutându-vă să petreceţi timp liniştit împreună şi să relaţionaţi cât mai bine. Acest lucru poate ajuta la calmarea tensiunilor. Deoarece atenţia părinţilor este motivul principal de dispută între copii, activităţile în familie pot diminua conflictele.
8. În cazul în care copiii tăi se ceartă frecvent pentru aceleaşi lucruri (cum ar fi jocurile video sau telecomanda televizorului), stabileşte un program care să indice timpul exact în care un copil poate avea control asupra obiectului disputat şi când celălalt. Dacă vor continua să se certe, atunci cel mai bine ar fi să le iei amândurora „premiul”.
9. În cazul în care luptele dintre copiii de vârstă şcolară sunt frecvente, organizaţi şedinţe de familie săptămânale în care să vă reamintiţi regulile privind armonia în casă şi să vă amintiţi împreună de micile succese din trecut. Luaţi în considerare stabilirea unui program bazat pe puncte pe care copiii le pot câştiga dacă lucrează împreună pentru a menţine liniştea şi pacea în casă.
10. Uneori, copiii au nevoie pur şi simplu să stea departe unul de celălalt. Încearcă să organizezi ocazional grupuri de joacă şi activităţi separate pentru fiecare copil în parte, iar atunci când unul din ei este implicat în diverse acţiuni colective cu prietenii săi, petrece timp preţios alături de celălalt.
Ţineţi minte că, uneori, copiii se ceartă pentru a obţine atenţia unui părinte. În acest caz, poate ar fi mai bine pentru tine să iei şi tu o pauză. Atunci când dispari pentru puţin timp din peisaj se evaporă şi motivul principal de luptă.
De asemenea, atunci când răbdarea ta ajunge la limită, ia în considerare predarea hăţurilor celuilalt părinte, ai cărui nervi sunt, în acel moment, mai puţin întinşi decât ai tăi.
Apelează la ajutor profesionist
Nu se întâmplă des, dar nu este nici imposibil. Uneori, conflictul dintre fraţi şi surori este atât de grav, încât ajunge să întrerupă funcţionarea normală şi de zi cu zi sau afectează copiii din punct de vedere emoţional şi psihologic. În aceste cazuri, este înţelept să apelezi la ajutorul unui psihoterapeut.
Căutaţi ajutor privind conflictul dintre fraţi dacă acesta:
- este atât de sever încât duce la probleme în căsnicie;
- creează un pericol real de daune fizice pentru oricare dintre membrii familiei;
- este dăunător pentru stima de sine şi starea psihologică a oricărui membru al familiei;
- poate fi legat de alte probleme importante, cum ar fi depresia unuia dintre membrii familiei.