Cercetările arată că majoritatea copiilor care intră la grădiniță fără abilități academice prea avansate își ajung din urmă colegii până în clasa a doua. Mai simplu spus, rolul grădiniței și al Clasei pregătitoare este acela de a-i ajuta să-și dezvolte abilitățile sociale și emoționale – să-și facă prieteni, să învețe când să asculte și când să vorbească, să urmeze instrucțiunile, să se descurce în situații noi. Aceleași studii arată însă că dacă un copil începe grădinița fără abilități sociale și emoționale esențiale va avea dificultăți în a învăța, fiind posibil să se confrunte și cu probleme de comportament.
Deși nu există o formulă perfectă după care se stabilește când copiii sunt pregătiți pentru grădiniță, stăpânirea anumitor abilități îi ajută pe aceștia să se adapteze mai ușor la noul statut. În acest articol enumerăm care sunt acele abilități (capacitatea de a face totul cu ușurință și iscusință) pe care copilul ar trebui să le stăpânească la intrarea în grădiniță. Dar nu te panica! Chiar dacă acum copilul nu le bifează pe toate, verifică în fiecare lună. Copiii mici se dezvoltă foarte repede – dacă nu poate face ceva săptămâna aceasta, s-ar putea să reușească câteva săptămâni mai târziu. În plus, copiii sunt diferiți și se dezvoltă în ritmul lor. Unii ar putea avea anumite abilități încă de la 3-4 ani, pe când alții nu le ating decât spre sfârșitul grădiniței. Și nu e nimic anormal.
7 semne că nu este pregătit de grădiniță
Copiii care merg din toamnă la grădiniță ar trebui să dețină anumite abilități pentru a se integra mai bine. Cu toate acestea, ia lista de mai jos ca ghid pentru a evalua nivelul lui, dar nu renunța la a-l înscrie la grădiniță. S-a dovedit că micuții evoluează foarte repede odată ce au intrat în colectivitate, pentru că învață unii de la ceilalți. Iată câteva semne că nu este pregătit de grădiniță și soluțiile pe care să le încerci:
1. Plânge când trebuie să se despartă de tine
Unii copii ajung la grădiniță, își iau rămas bun de la părinți și intră în clasă. Alții, însă, se agață de părinți la despărțire sau fac crize de plâns necontrolat. Ambele reacții sunt perfect normale. Astfel de comportamente sunt de așteptat la începutul grădiniței, iar acest lucru poate dura până la câteva săptămâni. Se numește anxietate de separare și se poate manifesta la mai multe vârste. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți iei copilul acasă.
Există instrumente pe care educatorii și părinții le pot folosi pentru a ajuta un copil să se desprindă de părinți. Unii educatori permit copiilor de grupă mică să vină la grădiniță împreună cu jucăria preferată pentru a le ușura adaptarea. Dacă micuțul tău nu a prea avut ocazii de a se despărți de tine, îl ajută ca în săptămânile de dinaintea începerii grădiniței să-l lași o oră- două cu alte persoane de încredere – bunicii sau o bonă. La această vârstă (nivel preșcolar), copiii înțeleg clar că ne pot afecta prin modul în care acționează. Vor insista ca să ne facă să ne schimbăm decizia de a-i lăsa acolo, ceea ce înseamnă că episoadele vor dura mai mult. „Nu anula planurile! Fii consecvent. Iubitor, dar ferm. Și întoarce-te exact când ai promis că te întorci, nu mai târziu”, este sfatul dr. Laura Markham, ale cărei cărți de parenting le poți găsi aici.
2. Nu știe încă să ceară la baie sau să folosească toaleta singur
Până la vârsta de 3 sau 4 ani, majoritatea copiilor pot folosi toaleta singuri. Accidentele ocazionale sunt de așteptat, cu atât mai mult cu cât copilul merge într-un medicu nou. Îngrijitoarele de la grădiniță le cer, de obicei, părinților să lase haine de schimb în dulăpiorul copilului. Dar unele grădinițe nu acceptă copilași care încă nu au renunțat la scutece sau nu știu să ceară la baie ori să folosească toaleta.
Dacă grădinița aleasă de tine este la fel, folosește-te de săptămânile de vară de până la începerea grădiniței pentru a practica antrenamentul la oliță. Renunță la scutece și folosește lenjerie intimă în timpul zilei. Este mai puțin confortabil de purtat atunci când se udă sau se murdărește și, prin urmare, copilul poate fi motivat să folosească toaleta.
- CITEȘTE ȘI: Antrenamentul la oliță
3. Nu știe să urmeze instrucțiunile
care le-ar dezvolta o mulțime de abilități, le „furăm” șansa unei adaptări ușoare la grădiniță.
FOTO: Shutterstock
Un preșcolar ar trebui să fie capabil să răspundă la instrucțiuni simple, cum ar fi „Așază-te pe covor!” sau „Pune-ți jacheta și stai în rând la ușă!”. De regulă, deficitari la acest capitol sunt copiii care nu îndeplinesc nicio sarcină acasă și cărora u li se oferă niciodată oportunitatea de a face ceva, nici măcar de a-și imita părinții.
Dacă aceasta este o problemă pentru copilul tău, pune-l la treabă! Oferă-i posibilitatea să urmeze instrucțiunile în treburi casnice simple și lasă-l să le îndeplinească singur. Doar așa va învăța și va deveni din ce în ce mai capabil să se descurce singur.
- CITEȘTE ȘI: Sarcini domestice pentru copiii mici
4. Se simte copleșit de tot ce e nou la grădiniță
O sală de clasă este un loc plin de viață, cu mulți copii, zgomot și activități. Unii copii cresc și acasă în acest tip de agitație zilnică, în timp ce alții, când dau nas cu gălăgia și agitația de la grădiniță, devin timizi sau plâng. Copiii cu probleme de procesare senzorială sunt deosebit de sensibili și pot fi predispuși la crize într-un mediu preșcolar.
În funcție de copilul tău și de opțiunile de grădiniță pe care le ai, ai putea începe acomodarea cu un program scurt. Chiar și doar două ore la grădiniță în primele săptămâni ajută, dacă crezi că o zi mai lungă va fi prea dificil de gestionat pentru copil. Dacă opțiunile tale sunt limitate, ai putea încerca să-ți expui copilul la alte medii aglomerate înainte de grădiniță, cum ar fi o oră de muzică sau un grup de joacă.
5. Nu se înțelege bine cu copiii de seama lui
La grădiniță, copiii de aceeași vârstă petrec timp împreună. Se joacă împreună și tot împreună trebuie să-și rezolve conflictele. Toate aceste abilități au la bază recunoașterea emoțiilor celorlalți. Dar acest lucru nu este întotdeauna ușor pentru un preșcolar. Fiecare copil are crizele sale de „asta e doar a mea”. Dar un copil care are în mod constant probleme în a interacționa cu colegii – împinge, lovește, mușcă, trage jucăriile din mâna altor copii – poate avea nevoie de mai multă socializare înainte de începerea școlii. Și asta se poate regla acasă, dar și la grădiniță, cu ajutorul educatoarei și al părinților.
Mediul preșcolar este o modalitate excelentă pentru copii de a-și dezvolta aceste abilități sociale. Copiii învață aceste lucruri mai repede dacă le văd la alții. Însă aceste abilități sociale pot fi deprinse și acasă. Ca să-l ajuți, planifică un timp de joacă cu un prieten și urmărește-i pentru a putea interveni. Dacă există un dezacord între copii, lasă-i mai întâi pe ei să descopere dacă vor putea rezolva problema, nu interveni imediat. Dacă au nevoie de ajutorul tău, ai grijă să nu faci de rușine niciunul dintre copii. Demonstrează-le și explică-le că un comportament adecvat reprezintă o modalitate mai eficientă de a rezolva conflictele: „Mă joc eu cu mașina albastră și apoi va fi rândul tău”.
6. Nu fac față programului de grădiniță
încât să îl ajuți să se adapteze la grădiniță. FOTO: Shutterstock
O zi de grădiniță începe, de regulă, de la 08:00 și se poate termina patru sau opt ore mai târziu. În acest timp, preșcolarii trebuie să poată trece cu ușurință de la o activitate la alta. De regulă, ziua începe cu micul-dejun, apoi ore de curs, urmează prânzul și somnul (pentru cei de la program prelungit). La trezire, primesc gustarea și se joacă liber, afară sau în aer liber, împreună. Pentru un copil care nu mai doarme la prânz, s-ar putea instala plictiseala în timp ce toți ceilalți dorm. De asemenea, copilul care nu este obișnuit să se trezească devreme, nu va ajunge la program și unele grădinițe nu acceptă acest lucru.
Poți ușura lucrurile pentru copilul tău, stabilind acasă aceeași rutină ca la grădiniță. Asta înseamnă că vă veți trezi devreme și în weekend, și în vacanțe. Măcar în primul an de grădiniță. Îl ajută să pui în practică, acasă, și alte rutine legate de somn, cum ar fi să-l culci la prânz la aceeași oră ca la grădiniță.
7. Nu știe să comunice, să-și exprime nevoile
Un copil nu trebuie să fie vorbăreț pentru a reuși la grădiniță. Dar ar trebui să-și poată exprima nevoile, fie prin cuvinte, fie prin semne. Între 3 și 4 ani, vorbirea unui copil ar trebui să fie ușor de înțeles de cele mai multe ori. Cei mici ar trebui să fie capabili să alcătuiască propoziții scurte și să răspundă la întrebări simple – Cine? Ce? Unde?
Dacă ai îngrijorări cu privire la abilitățile de comunicare ale copilului de 3 ani, discută cu medicul pediatru înainte de a-l înscrie la grădiniță. Dacă copilul tău este diagnosticat cu întârzieri de limbaj, întreabă la grădiniță ce strategii au pentru a se ocupa de copiii cu probleme de comunicare.
Ce știu să facă micuții pregătiți de grădiniță
Deși există anumite abilități pe care un copil ar trebui să le aibă înainte de a intra într-un program preșcolar, vestea bună este că nu trebuie neapărat să-ți ții copilul acasă dacă nu îndeplinește toate criteriile. Iată lista lor:
Abilități socio-emoționale
Dacă un copil nu este capabil să interacționeze cu străinii, adulți sau copii de vârsta lui, nu poate învăța eficient. Aceste abilități sunt esența pregătirii pentru grădiniță:
- interacționează cu colegii, se joacă în grupuri mici;
- participă la conversații și discuții de grup;
- nu are probleme să-și împartă jucăriile;
- folosește cuvinte (nu lovituri sau mușcături) pentru a rezolva probleme sociale;
- se poate exprima când este supărat și poate spune ce-l supără;
- poate să gestioneze emoții puternice în mod corespunzător;
- este capabil să urmeze instrucțiuni simple;
- este capabil să se separe de părinți fără prea multă suferință;
- are răbdare, adică își așteaptă rândul pentru o jucărie sau într-un joc;
- știe cum să se poarte în situații noi (cu ajutor);
- acordă atenție unei povești scurte sau unei activități în cerc;
- poate îndeplini sarcini simple de îngrijire personală, cum ar fi îmbrăcatul și spălatul mâinilor;
- folosește toaleta (accidentele ocazionale sunt normale):
- se îmbracă fără foarte mult ajutor.
Abilități ce țin de limbaj și comunicare
Un copil care începe grădinița nu trebuie să știe să citească. Abilitățile ce țin de limbaj și comunicare se învârt în jurul literelor și sunetelor, interacțiunii cu cărțile și capacității de a-și comunica dorințele și nevoile.
- știe să țină o carte în mână și să o manevreze corect;
- știe să spună povești;
- este capabil să numească 2-3 obiecte pe care le vede într-o ilustrație;
- poate purta o conversație simplă;
- știe cuvintele sociale, precum mulțumesc, bună ziua, te rog, și le folosește corect în contexte de viață;
- știe să spună ce îl supără și să ceară ajutor când are nevoie.
Abilități cognitive
În primul an de grădiniță, aceste abilități se referă la capacitatea copilului de a stăpâni gândirea critică – să pună întrebări, să găsească soluții și explicații. De asemenea:
- știe să recunoască și să denumească formele geometrice de bază – cerc, pătrat, triunghi;
- cunoaște culorile primare (roșu, galben, verde, albastru etc.);
- știe cum să depășească obstacolele ivite în cale;
- știe să numere până la 10;
- poate să rezolve probleme simple, cum ar fi să reconstruiască un turn din cuburi care s-a dărâmat sau puzzle-uri simple.
Abilități fizice
Acestea fac referire atât la cele fizice grosiere – sărituri, cățărări, prinderea unei mingi, cât și la cele fine – ținerea unui creion în mânuță, folosirea tacâmurilor ori a șireturilor. Așadar:
- poate ține un creion corect între degete (cu 3 degete);
- știe să traseze linii drepte și poate desena imagini recognoscibile simple;
- știe să meargă pe tricicletă;
- poate să sară într-un picior de câteva ori, păstrându-și echilibrul;
- aleargă, sare, se cațără;
- știe să folosească lingura și furculița și să bea din cană.
Ce se întâmplă dacă un copil de 3 ani nu dă semne că este pregătit de grădiniță?
Absolut nimic. Lista de mai sus e bine să fie folosită ca reper/ghid pentru achizițiile copilului în dezvoltare. De altfel, sunt mulți pitici în primul an de grădiniță care se țin departe de pantalonii cu fermoar sau de ghetuțele cu șireturi. Pentru simplu fapt că nu știu să le folosească. Și cu toate acestea, merg la grădiniță și se descurcă foarte bine.
Nu ai de ce să te simți jenat sau rușinat ca părinte. N-ai făcut nimic greșit. Copiii sunt, pur și simplu diferiți și se dezvoltă în ritmul lor. Nu contează cât de corect țin creion în mână sau dacă știu să-și lege șireturile. Contează, însă, să fie pregătiți social și emoțional.
