Coșmarurile copiilor sunt inevitabile. Important este să gestionezi situația cu delicatețe. În caz contrar, situația se poate transforma în frici perpetue, de care unii copii scapă abia în perioada adolescenței, sau chiar mai târziu.
Coșmarurile copiilor, în legătură cu experiența de peste zi
Copiii de toate vârstele se confruntă cu coșmarurile care nu îi mai lasă să adoarmă la loc, dar îi poți ajuta să se liniștească. Coșmarurile sunt cele mai frecvente în jurul vârstei cuprinse între 6 și 10 ani. În timp ce preșcolarii au o imaginație activă și își fac griji cu privire la monștrii de sub pat, temerile copiilor mai mari sunt legate de frica de a fi răpiți sau împușcați în vis, după cum afirmă Jodi Mindell, director asociat al Centrului de Somn din Spitalul de Copii din Philadelphia. Un studiu realizat de cercetătorii olandezi a relevat faptul că 96% dintre copii cu vârste cuprinse între 7 și 9 ani au coșmaruri, spre deosebire de un procent de 68% dintre copiii între 4 și 6 ani și 76% pentru copiii de 10-12 ani. Aproape 70% dintre copii au spus că visele lor erau despre ceva ce au văzut la televizor.
Coșmarurile au loc în timpul somnului REM, iar mulți copii nu se trezesc după ele. Cu toate acestea, visele pot trezi un copil, deoarece declanșează mecanismul de luptă al organismului, care crește frecvența cardiacă. Orice sursă de stres, chiar și oboseala, poate crește riscul apariției coșmarurilor. Iar, atunci când se stresează că vor avea un coșmar, cresc și mai mult șansele ca cei mici să aibă un vis urât. Atunci când un copil se trezește cu senzația de frică, i se poate părea înfricoșătoare casa și poate adormi greu la loc sau nu va mai putea să adoarmă singur, după cum afirmă psihologul Dawn Huebner. Unui copil îi poate fi greu să facă distincția dintre vise și realitate și ca încerca să reziste să adoarmă, pentru că el crede că va merge înapoi în coșmar.
Funcția viselor pare a se lega de experiențele noastre din timpul zilei. Dacă cel mic are câte un coșmar din când în când, înseamnă că trece printr-o anumită perioadă și acest pas face parte din dezvoltarea normală a anxietății. Dar dacă are coșmaruri mai multe zile sau chiar câteva săptămâni, gândește-te care ar putea fi posibilele surse de stres de acasă sau de la școală pe care ar trebui să le discute cu tine. Apoi, urmați împreună acești pași, pentru a-l ajuta să-și dezvolte abilitățile de care are nevoie pentru a adormi singur.
1. Fii înțelegătoare
În cazul în care copilul tău are un coșmar, e normal să-i spui: „Nu este real, te poți culca la loc”, după cum afirmă psihiatrul Robin Berman. Dar, pentru copil, visul urât pare foarte real. Calmează-l pe cel mic și validează modul în care se simte acesta. I-ai putea spune: „Îmi imaginez cât de înfricoșător pare, dar chiar nu e niciun monstru la tine în cameră.”
2. Pregătește momentul pentru somn
Copiii care merg la culcare prea târziu sunt mai susceptibili să aibă coșmaruri. Școlarii au nevoie de 10 până la 11 ore de somn. Electronicele, care inhibă somnul, ar trebui oprite cu cel puțin jumătate de oră înainte de somn. Așa că cel mai bine este să faceți o activitate calmă, cum ar fi un board game, o baie sau o plimbare pe afară pentru a privi stelele.
3. Exersați relaxarea
Un corp și o minte calme pot adormi mai ușor și rămâne astfel. Îi poți învăța pe cei mici cum să facă un cerc al respirației, o tehnică recomandată de doctorul Huebner. Îți imaginezi cum respirația se plimbă din nara dreaptă și cea stângă. Următoarea respirație intră prin nara stângă și iese prin cea dreaptă. În acest fel, vei respira într-un cerc.
Un animal de pluș îl poate ajuta pe cel mic să se simtă mai în siguranță în pat. Un studiu făcut în cursul anului 2006 de către cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv, care includea copiii israelieni, în timpul războiului Israel-Liban, a ajuns la concluzia că cei mici care au primit un cățeluș de pluș au avut mai puține coșmaruri și alte simptome legate de stres decât copiii care se aflau pe lista de așteptare. Copiilor li se spunea că ar trebui să protejeze cățelul sau că acesta îi va proteja.
4. Nu evitați ce e înfricoșător
Atunci când fetița îți va spune că îi este frică de păpușă și că vrea să o întorci cu fața în jos, nu vei face decât să-i alimentezi temerea. În loc să-ți protejezi copilul, ajută-l să învețe treptat să tolereze ceea ce îl sperie. Ideea este următoarea: cu cât se va gândi mai mult sau va vedea lucrul care-l sperie, cu atât mai puțin înfricoșător va deveni. Doctorul Huebner compară procesul cu o gumă de mestecat. La început, aroma este foarte puternică, dar când continui să o mesteci, aroma dispare.
Poți petrece 15 minute pe zi, concentrându-vă pe păpuși, câini sau oricare ar fi tema care îi apare în coșmaruri. Ai putea imprima o poză a păpușii care o sperie și tăia-o într-un puzzle, citi o carte despre păpuși sau sta la un ceai cu păpușile. Acestea fiind spuse, nu ar trebui să-l expui pe cel mic la imagini noi, care l-ar putea speria, mai ales seara. Un film violent poate afecta copilul, chiar dacă nu crezi că se uită.
5. Antrenează creierul copilului
Visele urâte pot deveni pur și simplu obiceiul minții sale. După un coșmar sau la culcare, ar trebui să se gândească la ceva fericit și distractiv. Poate să-și imagineze că schimbă canalul de la gândurile sale înfricoșătoare.
Poți să-l ajuți pe cel mic și să facă distincție între fantezie și realitate și să abordeze problema într-un mod mai logic. Dacă te uiți sub pat și îi spui celui mic că nu sunt monștri acolo, ai putea chiar să îi faci frica și mai reală. În schimb, ai putea să scoți calendarul și să numeri câte nopți a dormit în acea casă, după care să îl întrebi „De câte ori a intrat un hoț?” Dacă îi este frică de un cutremur sau de un incendiu, îl poți ajuta să se concentreze pe soluții pentru problemele sale. Învățați împreună planul de evacuare în caz de incendiu, de exemplu, și schimbați bateriile de la alarmele de fun.
Următorul pas este să-l încurajezi să vină cu un alt final al coșmarului său, care este prostesc, magic sau care-i dă putere. Gândește-te că visul revizuit îl va face să nu mai aibă coșmaruri, după cum afirmă doctorul Huebner. Poate că tipul rău cade într-o cadă plină cu spaghete sau copilul împinge monstrul de pe o stâncă.
6. Ia în considerare ajutorul extern
În cazul în care niciuna dintre aceste strategii nu funcționează, după câteva săptămâni în care coșmarurile celui mic îl sperie și ziua și interferează cu viața sa normală, ar putea face terapie cognitivă comportamentală. În câteva sesiuni, un copil poate învăța tehnici care transformă lucrurile din jur complet, iar acesta se va simți mai puternic. Anxietatea se vindecă, iar terapia pare a fi un lucru pozitiv, mai degrabă decât un stigmat.
Uneori, nu există o soluție ușoară pentru visele urâte, iar copilul va trece pur și simplu peste ele. Coșmarurile vin de multe ori de nicăieri și pot dispărea la fel de ușor. Așa că oferă-i sprijinul copilului tău atunci când are nevoie, liniștește-l înainte de culcare sau după ce se trezește dintr-un coșmar.
Dacă ți s-a părut util acest articol, dă LIKE paginii noastre de Facebook, unde găsești subiecte cel puțin la fel de interesante.
Foto: Guliver
